Jurnalul Monicai

Raspunsuri - Pagina 38

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Daiopri spune:

Manuela, tocmai ca din perspectiva aceea am gandit
Si zic eu ca imi pot imagina usor, din pacate...
Acuma eu nu stiu ce si cum scrieti voi pe forum, pentru mine este locul unde ma "vaicaresc" in general. Si uite, cand ma uit la copii mei, de ex pe cel mare cred ca l-ar afecta sa citeasca negru pe alb "vaicarelile" mele despre el. Asa cred eu. Apoi ma pun in situatia cealalta, sa citesc ce a scris sotul meu despre mine pe undeva. Daca nu e "de bine" cred ca m-ar apuca si niste nervi mici printre lacrimi. Oi fi eu mai intr-o dunga nu stiu.
Nu ma intelegeti gresit, imi doresc din tot sufletul ca toate randurile ei sa fie apreciate si indragite de copii si familie. Sunt absolut convinsa ca asa o sa fie de catre parinti si frate. Nu sunt asa sigura de sot si copii. Nu cred ca poate garanta nimeni cum o sa fie. Cum am spus am mai citit postari de ale ei si daca eu as fi in locul Dianei unele nu mi-ar pica chiar bine. Acuma sincer ma intreb daca sunt numai eu asa
Dpmdv subiectul cu melanomul trebuie pastrat, ca tocmai ala arata adevarata ei putere.
In fine, fiecare cum crede, eu mi-am spus doar parerea
Si ma rog ca totul sa fie bine, acest jurnal sa le aduca alinare si apropiere

Numai bine tuturor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Eu cred ca Jurnalul asta trebuie sa o desconspire pe Monica asa cum a fost ea in ultimii 5 ani de viata - luptatoare cu boala ei, cateodata nemultumita de sot, cateodata agasata de copiii, cateodata enervata de parinti, cateodata optimista, glumeata, cateodata nesuferita. Nu trebuie sa o idealizam cu nimic, o vor face cei care au cunsocut-o personal in amintirea si sufletul lor.

Nu cred ca avem ce ascunde in ceea ce o priveste, niimic din ce a scris pe forum nu e rusinos si asta ii da autenticitate Monicai, faptul ca nu era perfecta...

Pe masura ce citesc partea mea imi dau seama ca nu se poate face un jurnal comercial numai din mesajele ei ... ne trebuie o poveste pe marginea mesajelor, spusa frumos de mana unui profesionist, ne trebuie un scenariu care sa lege mesajele intre ele in mod literar.
Nu e imposibil, dar trebuie cineva care sa aiba incredere ca o asmenea "carte" ar scoate niste profituri.
V-am spus asta ca sa nu mai visati, ca si mine pana acum, la un rezultat final asemenator unei carti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Daiopri spune:

Dar avem noi, in fond niste straini, dreptul sa o "deconspiram"?
Atunci cand ea scria aici nu cred ca s-a gandit ca aceste randuri o sa fie publice facute jurnal/carte.
Mi-e teama ca, din dorinta de a face bine din punctul nostru de vedere, ne depasim atributiile
Apoi, copii astia nu o sa isi aminteasca pe mama lor asa cum a fost (sau f.f. putin)... Ceea ce o sa citeasca o sa ramana acolo negru pe alb si o sa insemne mai mult decat amintirea din memoria lor. Dificil, dificil.
Nici nu stiu cum sa ma exprim sa nu ma intelegeti gresitScriu, sterg, scriu sterg. Efectiv ma pun mental in locul ei si nu stiu ce mi-as dori, dar mai mult ar fi sa primeasca o varianta cat mai "atragatoare" de ganduri bune. Ca este de unde alege, zic eu.
Mai bine nu mai scriuVa rog doar sa incercati sa priviti si din alte directii
Numai bine tuturor

PS: stie cineva daca Moni a scris ceva de bun ramas copiilor ei?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Dar tot ce a scris Monica aici este public. Oricine poate intra si citi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Daiopri spune:

Marina, teoretic asa este, dar practic familia nu neaparat stie nickul de pe DC nu? Ca de aia suntem in "anonimat" pe aici (sper;))
In fine, sper ca se intelege ceea ce am vrut sa zic si promit ca nu mai scriuNu de alta da am senzatia ca ma pun contra si nu asta mi-a fost intentia
Sa fie bine asta e cel mai important.

Numai bine tuturor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Daiopri departe de mine gandul sa te supar, foarte bine ca iti spui parerea si de asta e forum ca sa discutam.
Ca sa argumentez parea mea despre secretul Monicai am dat un search pe google cu urmatoarele cuvinte " monica, diana, tudor desprecopii" . Uite aici rezultatul:
https://www.google.com/search?q=monica,+diana,+tudor+desprecopii&ie=UTF-8&oe=UTF-8&hl=en&client=safari

Nu mai zic ca exista numele ei complet, contul si banuiesc ca si adresa, 10 min pe google si afla oamenii tot ce s-a scris.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maraki spune:

Citat:
citat din mesajul lui Daiopri

Dar avem noi, in fond niste straini, dreptul sa o "deconspiram"?
Atunci cand ea scria aici nu cred ca s-a gandit ca aceste randuri o sa fie publice facute jurnal/carte.
Mi-e teama ca, din dorinta de a face bine din punctul nostru de vedere, ne depasim atributiile
Apoi, copii astia nu o sa isi aminteasca pe mama lor asa cum a fost (sau f.f. putin)... Ceea ce o sa citeasca o sa ramana acolo negru pe alb si o sa insemne mai mult decat amintirea din memoria lor. Dificil, dificil.
Nici nu stiu cum sa ma exprim sa nu ma intelegeti gresitScriu, sterg, scriu sterg. Efectiv ma pun mental in locul ei si nu stiu ce mi-as dori, dar mai mult ar fi sa primeasca o varianta cat mai "atragatoare" de ganduri bune. Ca este de unde alege, zic eu.
Mai bine nu mai scriuVa rog doar sa incercati sa priviti si din alte directii
Numai bine tuturor

PS: stie cineva daca Moni a scris ceva de bun ramas copiilor ei?


“Wisdom is learning what to overlook”. William James


Moni a scris prin iunie ca este mutumita ca si-a vazut baiatul mergand si vorbind si daca o ajuta Dumnezeu, poate ajunge sa o vada si pe Diana la scoala. Atat stiu ca a scris public...mesajul asta ne lovise pe toate, suna foarte negativist...asta dupa ce s-a intors din Belgia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Eleni spune:

Buna seara. Am avut de lucru saptamana asta si nu am apucat sa intru pe forum.
Sa ne lamurim, ca pe mine afluxul de pareri date dupa ce incepi un proiect ma agita. si nu-mi place sa ma intorc din drum, nu-s superstitioasa, nu-mi place pur si simplu.
1. Buflea - cand intri pe subiecte si incepi sa scrii, te ajut cu drag sa le lamurim ordinea. Imi scrii un PM... schimbam id-uri de mess si vorbim
2. Precizez ca nu reformulam. Asta nu este o poveste... este viata. VIATA! deci nu reformulam, nu scriem ca sa vindem. Scriem pentru copiii Monicai si pentru familia ei. Propozitiile de legatura vor fi facute doar ca sa aiba sens jurnalul. Atat! Scuzati-mi rezerva, dar editarea unei carti implica mai mult decat un tipar, iar discutiile legate de bani si de drepturi de autor nu se vor opri niciodata. Asa ca daca e sa fie, facem 1-2 bucati frumos tiparite pentru familie. Si mai vedem apoi, sa nu visam frumos si inutil.
Daca vreti altfel spuneti acum inainte de etapa 4, pentru ca daca se trezeste multa lume dupa ce avansam, va ignor. I mean it. Eu cer constant exprimarea parerilor pana la un deadline, dupa aia, sa fiti sanatoase, nu le mai iau in considerare.
3. Zic sa nu ne mai punem noi in pielea familiei si a copiilor Monicai, decat daca la modul real am trait asa ceva in conditii similare. SIMILARE. Imi scuzati caps-urile dar am nevoie sa stabilesc clar niste limite. Iau in considerare pareri traite de oameni care au experienta asta (si mie mi-a murit mama acum 3 ani, dar nu compar experientele... hai sa raportam mere la mere, nu la pere).
4. Intentia mea nu este sa nu supar. Nu vreau nici scandal, dar nici anarhie. Intentia mea este sa duc proiectul la final, pentru sufletul meu in primul rand, sa am constiinta impacata ca m-am inhamat la ceva si am terminat. Gandesc pragmatic si clar, imi cer scuze dar asta e treaba biciului.

Asa ca hai la treaba, exprimati-va opiniile argumentate si traite, acum. sa zicem pana pe 12 octombrie. Bine?

Multumesc.
Seara faina.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns inbox spune:

Citat:
citat din mesajul lui Daiopri

Dar avem noi, in fond niste straini, dreptul sa o "deconspiram"?




UIte si eu m+am gandit la asta, si cititind, am intalnit la un moment dat, cand vorbea cu cealalta mamica ce s-a stins - Andreea C- ea spunea atunci ceva de genul, ca ar fi bine ca cineva sa printeze mesajele mamei respective si sa le dea copilului...a venit fix cu ideea asta de jurnal...ceea ce m-a facut sa cred, ca ea er fi vrut acelasi lucru pentru copiii si familia ei.

Nu mai stiu exact unde este discutia...dar eu dupa ce am citti, am avut confirmarea faptului ca facem bine cea ce facem! Parerea mea!




Va pup!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns G_I_O spune:

Inbox exact la acelasi lucru m-am gandit si eu. gin minte cand Moni a venit cu ideea asta, alatturi de alte mamici de la spiridusi.
de aceea, ma gandesc ca i-ar placea acest gest si ei.
Pt Moni, a fost a 2-a casa.....intra de peste tot aici si relaa cate-n luna si stele despre copii si toate neamurile ei.
a legat prietenii puternice aici pe forum, prin casa ei au trecut o groaza de fete ce tranzitau Aradul....a fost o fiinta nemaipomenita, cum rar intalnim. Jos pt o asa fiinta. a stiut DD de ce a luat-o la el.

Mergi la inceput