Jurnalul Monicai

Somleac spune:

Fetelor chiar nu conteaza cand il terminati ei il vor citi atunci cand se vor simti pregatiti. Si eu cred ca momentul Craciunului va fi extrem de greu pentru ei. Fratele Monicai se interesa asa pentru vitor, oricum acum a zis ca nu e in stare sa citeasca nici macar o postare de-a ei.

Denisam, sper sa nu te superi pe mine , dar nu sunt de acord cu tine. Ideea jurnalului e sa redea copiilor o frantura din mama lor asa cum a fost, cu bune si rele. Mamele nu sunt printese sunt femei care trebuie sa lupte mult si sa indure mult in viata asta. Ca urmare mie nu mi se pare ca ideea povestii "Monica" romantata are vreun rost. La un moment dat va aprecia Diana faptul ca mama a dorit-o atat de mult incat a fost dispusa sa faca si tratamente sau poate chiar va avea ea nevoie de tratamente si o va ajuta sa stie ce a facut mama ei. Nu putem noi acum hotara ce vor aprecia copii acum sau mai tarziu. scuze

Moni(Monica70) are nevoie de noi! Haideti sa-i fim alaturi!

buflea spune:

Hmmm ... tot ce e legat de familia ei cred ca trebuie sa existe in jurnal. Si bune si rele, in definitiv erau o familie normala, anonima, banala si deloc perfecta ... ca noi toti.

Daiopri spune:

Imi cer scuze ca intervin si eu si nu stiu sa dau citat. Somleac, tocmai asta este ca nu stim niciodata cum o sa aprecieze sau nu altcineva cele citite. Nu e vorba ca suntem printese sau nu, dar vrem ca un copil sa adune pe langa frustarea ca nu o mai are pe mama faptul ca sa zicem se "vaita" pe forum de el? Asa cum ai spus, forumul era o "ciudatenie a ei". Asta mi-am inchipuit si eu cand am mai citit postari de ale ei. Una este sa citeasca, copii ceva scris special pentru ei si una ceva scris la un moment dat.
Intrebarea ar fi asa: si-ar fi dorit Monica sa citeasca copii ei si sotul posturile? Stiu, nu ne poate raspunde nimeni , de aceea zic si eu ca ar trebui procedat cu grija.
Poate ar trebuit dat jurnalul parintilor si fratelui, si ei pot decide mai tarziu daca se poate da copiilor sau nu.
Intrebare: vi s-ar parea o idee buna sa fie date posturile voastre familiei? (poate ar trebui un sondaj printre membri).
Stiu, suna aiurea, dar ca o persoana care scrie pe aici tot ca o "ciudata" as putea raspunde ca probabil ca nu, ceea ce am scris aici vreodata nu ar aduce nici un beneficiu familiei mele...
Scuze, inca o data ca imi dau cu parerea
Numai bine tuturor

alinuk spune:

multumim Daiopri pentru punctul de vedere sincer care surprinde realmente o realitate!

Personal, nu as avea nimic impotriva daca ai mei copii sau oricine din familia mea, ar citi ceea ce am scris vreodata aici sau oriunde in alta parte... poate chiar ar fi surprinsi, cred ca ar cunoaste o latura a mea care nu e 'la vedere' pentru ei. Imi amintesc foarte bine ca in perioada adolescentei si dupa ce am avut copiii ... mi-am dorit ft tare sa stiu cum erau parintii mei pe cand traiau varsta mea. Le citeam scrisorile de dragoste (si acum le mai pastrez), intrebam bunicii despre intamplari din tineretea lor (care nu a fost deloc lina ci chiar zbuciumata, cu suisuri si coborasuri, etc)

Toti avem umbrele noastre mai mult sau mai putin 'luminoase' iar cunoasterea si descoperirea lor (chiar daca unele dor) cred ca ne aduc mai aproape de adevarul din viata pe care o traim.

Eu sunt adepta adevarului, uneori abrupt, dur ...dar al adevarului care ma conduce catre cele mai simple si 'intime' parti ale mele si ale celor cu care ma alatur.

..in mod clar, e vorba despre mine in ce am zis mai sus si sunt tentata ca aprecierile pe care le fac sa aiba aceasta masura.

In ceea ce o priveste pe Monica, prietenii ei cei mai apropiati ar putea sa intuiasca ce ar fi dorit ea si ce e mai bine pt copii din perspectiva randurilor din Jurnal. Aici pe forum sunt prietene cu care a impartit momente multe, au fost in concedii, au impartasit bucurii si tristeti... asa am inteles eu..

Poate ele (si clar parintii si sotul) inainte de forma finala de print ar trebui sa citeasca jurnalul si sa scoata (sau nu!) pasaje pe care le considera 'in afara' dorintelor Monicai sau a beneficiilor pt copii.

Eu de ex, ma ofer sa citesc o forma intermediara in care sa marchez pasajele delicate.






Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


De dragul Artei



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

manuelacrina spune:

Si eu personal sunt adepta "fara cenzura" ... si rog pe fetele care vor stabili "ce se taie si ce ramane" sa se gandeasca si sa filtreze totul tinand cont si de urmatoarele aspecte:

- acest jurnal nu va fi o carticica de povesti frumoase pe care le va citi tati sau buni copiilor seara la culcare ... nu ar fi corect sa facem asta din jurnal, copiii si-ar forma o imagine idilica nereala :(

- acest jurnal nu va fi o carte pe care o facem cadou de Craciun, o vor citi si o vor pastra pe raft la loc de cinste ...nuuu ... chiar daca noi vom fi gata si cartea va ajunge la ei de Craciun, la doar 4 luni de la moartea Monicai, sotul si parintii nici nu o vor putea citi ... poate nici deschide ... si o vor umple de lacrimi (poate trebuie sa ne gandim la mai multe exemplare pe care sa le primeasca familia ...) ... ranile sunt inca deschise, gandurile nu "s-au asezat", echilibrul emotional este departe ...

- jurnalul nu va fi citit de copii acum (Diana de-abia acum invata sa citeasca) si in anii urmatori li se va citi copiilor din jurnal numai pasajele pe care tatal/bunicii le vor considera adecvate pentru ei ...

- pe masura ce cresc si se formeaza, cred ca dupa 12 - 14 ani, copiii vor citi singuri din jurnal si atunci vor avea si linistea si echilibrul necesar sa o inteleaga, sa se cunoasca pe ei prin ea, sa umple partial golul imens care a ramas in viata lor ...

- adevarata valoare a jurnalului se va dezvalui cand copiii vor fi tineri / maturi ... atunci vor intelege pe deplin si toate stradaniile mamei si intreaga sa lupta si in mod cert vor avea multe de invatat de la ea in toate aspectele ce le implica o viata de om si in mod particular o viata de om greu incercat de soarta ... ... si vor invata lectia ei de demnitate, de optimism ...

Ideea mea este ca Jurnalul va fi cunoscut copiilor pe etape, pe masura lor de intelegere ... si atunci cand vor creste vor fi in masura sa-l aprecieze in totalitate ... "necenzurat" ....

buli spune:

nu cred ca e deloc potrivit sa folosim pozele acelea

manuelacrina spune:

Imi cer scuze, dar intrebarea nu este completa, nu este relevanta ...

Tu Daiopri nu vrei si nu ai de ce sa dezvalui toate postarile tale membrilor familiei pentru ca tu esti cu ei acasa ... tu esti o prezenta vie in viata lor si ai posibilitatea sa te faci cunoscuta lor asa cum consideri tu mai bine, iti poti iubi si invata in mod direct copiii ... ce nevoie ar avea ei de niste randuri/ganduri ale tale scrise pe un forum ?! ... nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar diferenta este colosala ...

Intrebarea sondaj ar fi: Vi s-ar parea o idee buna sa fie date posturile voastre familiei, IN SITUATIA NEFERICITA IN CARE ATI DISPAREA DEFINITIV DIN VIATA LOR ? ...

Marina spune:

Doamne dar Monica era atat de mandra de copiii ei! S-a certat cu fetele de la odisee cand au acuzat-o ca o lauda prea mult pe Diana si a creat celebrul Jurnal. Cred ca dragostea ei pentru copiii razbate din toate mesajele sale. De ciudatenia Monicai suferim toate. Crezi ca al meu sot pricepe de ce stau eu si scriu de 11 ani pe DC! Nu cred ca ar trebui nimic romantat, Monica a fost o tipa extrem de autentica si deschisa, pana la urma fratele sau sotul ei ar putea cauta singuri mesajele pe DC si ar intelege mult mai putin decat ar intelege din Jurnal.

andacos spune:

Mama mea nu mai este de de aproximativ 16 ani,insa de cite ori merg acasa,scotocesc prin dulapuri si citesc intodeauna cu mare drag si emotzie ,unele din notitzele ei.Nu conteaza ca-s retzete de bucatarie,comentarii micutze pe diverse teme,vederi sua chiar rugaciuni scrise de mina ei(copiate)insa asa drag imi este sa le citesc,ma simt foarte aproape de ea.

Acum copiii Monicai oricum nu vor pricepe prea multe din jurnalul ei,sunt prea micutzi pentru asta,insa peste ani...cu sigurantza vor citi cu mare placere.

Dana

Rozi spune:

Am terminat etapa I - astept PM sa-mi spuneti cu ce mai pot ajuta mai departe.

Spor si toate bune!