Tren de noapte - Condoleante pentru Monica

coracora spune:

A_alinta durerea nu o "contracarezi" cu bucurie, asa cum spui tu, ci cu compasiune, care e un fel de sora a "milei" despre care vorbeste Hannen si cu care eu personal sunt intru totul de acord.

Unui copil care si-a pierdut mama, bucuria fortata a celor din jur ii poate crea dezechilibre emotionale pentru ca durerea si respectiv bucuria reprezinta extremele axei emotionale umane. Da, sunt de acord ca o compatimire eterna s-ar putea transforma intr-o auto-compatimire, insa asta nu inseamna sa nu le oferim copiilor "ocazia" sa fie indurerati / vulnerabili sau sa planga atunci cand asa simt.

a_alinta spune:

nu vorbesc de bucuria fortata a persoanelor din jurul unui orfan, vorbesc de "jalea" care exista in gandurile oricarei persoane care aude de un orfan si ma bucur ca monica , in trenul de noapte fiind, ne face sa discutam despre acestea!

si nu vorbesc nici de perioada de luat ramas bun, la mine a durat , e vorba de perioada de dupa . copiii monicai au 3 si 6 ani, le va fi mult mai usor sa "uite" durerea care e in ei acum. voi chiar credeti ca un copil nu sufera ca nu isi mai gaseste mama, ca nu se intreaba de ce mama nu ii mai raspunde atunci cand o striga? ca nu intelege inca notiunea de inexistenta si ce este dupa?

nici nu aveti idee cat de mult m-ar fi ajutat atunci cineva caruia sa nu ii fie "mila" de mine.

un orfan este mult mai puternic decat oricine altcineva pentru ca in cer , pe langa ingerul lui , mai exista si ...altcineva.


compasiune da, parere de rau da , dar nu mila , mila este pentru cei care deja sunt pierduti.

Alizee spune:

Eu mi-am pierdut mama in urma cu cateva luni. Atata durere am avut in suflet, incat nu i-am putut spune copilului meu ca mamaie a murit. Mi-a fost teama ca o voi speria cu suferinta mea. De abia zilele trecute i-am spus. A plans puisorul meu.
Ce vreau sa zic, de fapt : nu minimalizati suferinta unui copil ramas fara mama, dati-i voie sa o planga, sa o jeleasca, sa nu se imbolnaveasca de dor, mimand bucuria sau nepasarea.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

a_alinta spune:

stiu ca nu puteti intelege nimic din ce nu vi s-a intamplat si nici nu vreau sa intru in discutii pentru ca ... cine a inteles ce am vrut sa spun a inteles si cine nu , nici nu va intelege acum.

ramas bun, monica!

aneline spune:

Drum lin, Monica! Condoleante familiei!


www.facebook.com/v/483284761698202" target="_blank">Mami de Anelin-George

Ontica Camelia spune:

Sincere condoleante familiei indurerate! Ma rog ca Dumnezeu sa le dea puterea de a trece peste aceasta pierdere.!

***************************************
Puii nostrii speciali: Mihaita, Bogdan, Ionut Minoiu, David, Bibi
***************************



1 , 2, 3
Eu, Alexandra -Elena & Teodora Lucia

coracora spune:

Eu am inteles ce-ai vrut sa spui.
Insa raman la ideea ca bravura nealtoita cu putina compasiune nu e reteta "magica" in cazul majoritatii copiilor care au pierdut un parinte.
Imi imaginez ca e deprimant si descurajant sa te mangaie toti pe crestet si sa-ti acorde un calup consistent de atentie pe care tu insati nu o ceri. Insa am convingerea ca pe alti copii, in aceeasi situatie ca si tine, compasiunea celorlalti i-a ajutat sa depaseasca momentul greu.
Personalitati diferite - nevoi diferite.

alina.clau spune:

Zbor lin,Monica!RIP
Sincere condoleate familiei!:(((

Vio_irina spune:

mai presus de toate in aceste zile m-am gandit la Monica ,doar la ea,la momentele cumplite pe care le-a trait,la negura nemiloasa si parsiva ce-o invaluia minut cu minut, la zbuciumul ei interior in a intelege ce i se intampla,la durerea fizica ,atat de intensa incat a redus-o la tacere,ea care cu atata usurinta transforma cu umor si naturalete orice moment al vietii intr-o poveste...
la ea m-am gandit fara incetare... fara sa ignor drama copilasilor din al caror viitor mama va lipsi...fara sa minimalizez importanta prezentei mamei in evolutia lor...prezenta de neinlocuit,fara cea mai mica indoiala...
dar ei sunt in viata,sunt sanatosi si iata marea binecuvantare pe aceasta lume...pentru ei viata merge inainte,sunt convinsa ca vor fi ajutati de familie,de prieteni sa razbata,asa se va intampla,va fi bine pentru puisorii Monicai...
pentru Monica insa viata s-a oprit definitiv si nedrept... intr-un anume fel ea a pierdut totul, lupta a fost una personala...de unu la unu...inamicul doar pe ea o vroia,doar cu ea se razboia, din pacate armele au tradat-o in cele din urma... insa felul admirabil in care s-a comportat in rafuiala vietii si a mortii s-a dovedit a fi o lectie pentru fiecare dintre noi...a pierdut si a castigat...a castigat inmiit adunand un ocean de dragoste in care se varsa rauri de lacrimi fierbinti,de mesaje de ramas bun ,venite din locuri indepartate,de la persoane care au cunoscut-o sau nu...

ramas bun,mult prea draga noastra Monica... sa intalnesti pacea,linistea si lumina !

danielag spune:

Citesti ce scrie un om si ajungi sa-l indragesti chiar daca nu l-ai cunoscut niciodata. Am admirat-o pe Monica pentru cat de puternica era.

Acum nu pot sa spun decat Dumnezeu sa te odihneasca, Monica! Pentru mine, in urma ta ramane amintirea unui om frumos.