despre supraprotectie

ela_04 spune:

Felicitari Selene! sincer.
stiu ca nu e o hotarare usoara.
sa ne povestesti si noua ce zice. cred ca fiecare are de invatat cate ceva din experienta asta a ta, destul de dureroasa cei drept.

+27

rrox3 spune:

Am citit doar pana aici, da' musai sa-ti scriu ceva Ela.
Asteptarea ta e de inteles, dar e timpurie. Las-l sa fie doar un scop, doar ceva ce tu si tati faceti, si baietelul tau va invata treptat. E prea mic deocamdata, nu isi da seama ca face rau lovind. Nu realizeaza pur si simplu. Opreste-l, explica-i, arata-i alternativa (mangaiem catelusul), dar nu te supara pe el, nu faceti din asta o mare problema. Nu va deveni un om rau si violent si lipsit de compasiune daca acum loveste catelusul.

Uite, Maria, fata mea cea mare, a facut exact la fel ca si baietelul tau cand avea tot vreo 2 ani si cateva luni. Aveam doi pui de caine foarte mici si dragalasi si ea fix cu piciorul s-a gandit sa-i atinga.
Acum are 13 ani si ceva si iubeste toti cateii... si ei pe ea

rrox3 spune:

Uite, am o sugestie pentru tine. Stai putin, cand ai timp, si gandeste-te exact ce ti-a adus tie comportamentul asta al mamei tale. Cum ti-a schimbat personalitatea. Si ce parte exact din schimbarea asta se reflecta in supraprotectia despre care vorbim.

AgnesLuca spune:

Ela, sa stii ca si fiica-mea (care e un copil linistit din fire) o mai taxa pe catelusa noastra din cind in cind, iti dai seama ca si pe noi ne durea sufletul. Intre timp copila a mai crescut, catelusa are probleme de sanatate, sa vezi ce-o mai dragaleste fiica-mea si cum are grija de ea cind ii este rau.
Este un impuls pe care astia mici nu-l pot controla asta cu lovitul, desigur ca parinte nu trebuie sa o lasi, dar nici sa nu exagerezi cu explicatiile si reprosurile pentru ca s-ar putea sa aiba efecte opuse (copilul se va simti invinovatit pentru ceva ce el nu poate controla si asta poate sa-i stirneasca agresivitatea in loc sa i-o reduca).

Cum fiica-mea are insa doar 3 ani suntem in stadiul "Abia astept sa te faci bine, sa pot sa te calaresc"

ela_04 spune:

Nu pot Roxana, chiar nu pot sa trec peste asta. I-am explicat si para explicat...si o sa-i mai explic probabil de nshpe mii de ori.
Dar i-a dat un picior gratuit si inca tare... ca micutza a inceput sa scherlaie iar mie sa vomit instantaneu.
Eu stiu ca nu va deveni un om rau doar ca da un picior la 2 ani catelului dar nici eu nu pot sa stau si sa fiu calma si sa-i povestesc acelasi lucru fara nici un rezultat.
Oi fi eu defecta dar atat pot.


+27

Selene_Bunny spune:

Este, ela, mai ales ca tocmai mi-a facut o criza de nervi, de nu stiu de unde sa ma iau, in sensul ca nu stiu cum sa reactionez...

Nu o suporta deloc pe cumnata-mea, a vrut si femeia sa vorbeasca ceva cu mine, Daria s-a apucat de vorbit peste ea, de cerut insistent suc (desi tocmai bause doua pahare), de ma chemat acasa... Totul a sfarsit printr-un tipat si marait la cumnata, de am luat-o pe sus si am adus-o acasa... Si explicatia e mereu aceeasi - "nu e imbracata in roz". Ma dispera explicatia asta, clar nu e cauza, doar eu nu port mereu roz, Doamne iarta-ma, si cu mine nu face asa.

E strangator de inima, de suflet. Asta i-am si spus doamnei, ca ma doare sufletul ca nu reusesc sa comunic cu copilul meu.

rrox3 spune:

Inteleg ca ti-e teama de reactia lui fata de bebe si nu stii exact cum vei reusi tu sa mentii armonia in familie, cu doi copii. Gradinita nu ti-ar fi de folos in directiile astea. Ce ai castiga ca timp doar cu bebe, ai pierde prin reactia baietelului tau la schimbare. Nu asta e solutia.
Aqai ti-a dat niste sfaturi bune in opinia mea. Sigur o sa-ti fie de folos.

Ce cred eu ca e important e sa te relaxezi cu privire la subiectul asta. Ingrijorarea asta nu-ti aduce nimic bun, amandoi copiii or sa o simta. Formeaza-ti niste asteptari cat mai realiste. Ia totul mai usor. Nu te astepta ca baietelul tau sa reactioneze plin de iubire fata de bebe, asteapta-te sa fie curios, ingrijorat, gelos si considera asta normal. E un comportament normal. Pregateste-te sa-i acorzi multa atentie, si gandeste-te ca poti oricand cere ajutor

ela_04 spune:

Eu am vrut sa-ti spun ca are ceva cu a ta cumnata de cand i-a aruncat cu jucaria aia in cap dar erai asa de pornita atunci ca nu am mai insistat.
Eu as rario cu ea...ne auzim la tel ...etc o perioada cel putin.
Si baiatul meu are o chestie cu fratele meu... nu-i da in cap dar il evita cand vine pe la noi. Culmea e ca de cate ori vine de la aeroport la noi se opreste sa-i de-a jucariile si dulciurile. Si cu toate astea il evita...
dar... pt ca e fratele meu si il cunosc destul de bine stiu ca nu prea ii plac copiii...
e adevarat. nici mie pana sa-l am pe asta mic nu imi placeau cine stie ce... nu aveam rabdare cu ei si ma enerva la culme smiorcaitul lor

+27

ela_04 spune:

Stiu Roxana
si multumesc tuturor pt sfaturi
incerc sa ma pregatesc psihic dar nu e usor deloc...
am renuntat la ideea cu gradinita pana la primavara cand oricum face 3 ani si vroiam sa-l ducem.

+27

rrox3 spune:

Ai putea foarte simplu sa-i zici "esti destept". Interesant ca ti se pare atat de ciudat (m-as gandi la asta), dar benefic pentru Alexa
Wow poti sa zici entuziasmata cand doresti, nu despre asta era vorba. Ci despre punctarea efortului, rasplatirea efortului, in loc de etichetare absoluta. Asa cum cred ca am explicat si in postarea cu pricina, locul controlului sa ramana la copil, in puterea lui.

Pentru mine a fost o perspectiva noua acum ceva vreme, eu fiind foarte axata pe rezultat, pe scop, pe rezolvarea problemei. Atunci venea lauda, cu o gramada de cuvinte frumoase pentru copilul care a rezolvat problema. Copilul era minunat si gata. Ori asta nu-i folosea copilului. Acum mi se pare de la sine inteles , da' atunci nu-mi trecea prin cap ca as putea sa-i daunez copilului doar fiindca sunt foarte incantata de el.