despre supraprotectie

Ilinca_M. spune:

Of, Doamne, iar aveti impresia ca se vede mai bine si mai obiectiv "din exterior" si zau ca nu-i chiar asa...
Cu olitza: in primul rand eu de cand era f. mica citeam multe topice si care se refereau la copii mai mari. "Antrenamentul" care se promova pe diferite topice/ site-uri etc, experientele relatate de mamici, pai mie-mi faceau parul maciuca! Sa urmezi algoritmul ala "perfect", ia copilul cand are 1 an-18 luni, prezinta-i olita, pune-l pe olitza din ora in ora (!!!), trezeste-l si noaptea din 2 in 2 ore sa-l pui pe olita...pai mie mi se pare un cumplit mestesug, eu asa ceva nu pot face, nu mi se potriveste. In afara de asta fetita mea nu a fost niciodata genul "s-o pui pe olitza".
Bun...ideea mea, din ce am citit, era ca la 18-19 luni au controlul sfincterelor iar inainte daca-i pui pe olita si fac ceva e doar nimereala, tre' sa stai cu ochii pe ei sa vezi cand dau semnale. Totusi i-am luat olitza cam la 1 an si 3 luni caci atunci era vara (dupa conceptia mea vara e singurul anotimp potrivit sa scapi de scutec, in rest nu are rost din punctul meu de vedere caci nu cred ca are cineva curaj sa scoata iarna copilul "in antrenamente" fara scutec stiind ca e posibil sa faca pe el. Vara...o rochita si niste chiloti de schimb, de se-ntampla, pac, schimbata- btw- nu i s-a intamplat niciodata sa faca pishu pe ea afara/la plimbare/ in parc desi am scos-o cu curaj (si haine de schimb:)) din prima zi de renuntare la scutec). In fine, deci in vara 2010 nicio sansa sa faca la olita, in toamna am mai incercat sa-i explic, statea pe ea imbracata 2 minute si cam atat:))
Vara urmatoare (deci la 2 ani si un pic) a murit mama mea, nu vreau sa detaliez subiectul, daca se intelege de ce n-am putut face mareata trecere de la scutec bine, daca nu, nu.
Uite ca vara asta a fost momentul. Aaa, la gradinita inceputa in septembrie, deci la 2 ani si 5 luni, bine-nteles ca aveau program de stat pe olita...Ghici cine a stat vreo saptamana fara sa faca nimic si cine a refuzat cu incapatanare sa mai stea dupa alta saptamana? Te pomenesti ca nici ingrijitoarele/educatoarele nu erau convinse de necesitatea olitei, de-aia n-a devenit copilul meu "competent"...Cum de-a accetat rapid sa manance singura dar sa faca la olitza nu, hmm?...
Acum a opus rezistentza la acceptat chiloti vreo 15 minute in care s-a vaitat si s-a tanguit si a urlat "uteeeec" dar nu aveam niciun scutec in casa, ramasesem fara. Cand a venit soacra-mea cu scutecele, Sophia a declarat scurt:"chioti!" si a venit victorioasa cu chilotii in mana. De atunci e ultra incantata de chiloti, nici la somnul de pranz nu-i pun scutec, doar noaptea. Primele 2 zile a mai facut pishu pe ea, in casa, apoi gata, vine si se cere. N-a facut niciodata la olita, doar pe wc cu reductor. Se sterge singura.
Sunt foarte incantata de progresul ei rapid. De ce as sta i as regreta si plange in pumni ca vaaai, n-am economisit 1 an de scutece, ca puteam sa fac si eu antrenament intensiv la doi ani?...Stiam ca n-o sa mearga la scoala cu scutec, niciodata n-am simtit noduri de anxietate in gat ca alti copii n-au scutec de la 18-24 luni si a mea la 3 ani inca are:)))

inbox spune:

Nu laudam cu un scop, mai bine zis incurajam cu un scop sau intr-un anume sens. Eu de laudat o laud, de cand ma stiu, fiindca este frumoasa, chiar este, nu-i zic numai eu; este desteapta am vazut si eu si la fel mi-au spus si educatoarele; are imaginatie etc, si vin laudele natural, fiinca de multe ori ma uimeste si nu pot sa nu o spun. Ea acum stie toate atuurile ei :) si la un moment dat am avut revelatia clara ( fiindaca stiam asa in sinea mea) ca nu este o fire sportiva, si evident apar competitii la joaca, si nu-i iese cum vrea, nu-i iese natural cum este obisnuita ( ea fiind si un fel de lider in grupul ei, i se stirbeste autoritatea, insa imi place ca indreapta lucrurile spre zone in care stie ca detine controlul).

Deci, am intampinat doua probleme din astea de ne-au pus pe ganduri, eu nuprea verbalizam neputintele astea ale ei, ca sa nu o descurajez, si aici am gresit, aici am incalcat linia lauda/critica si le-am cam amestecat, ca nu am stiut cum sa fac si am confuzat copilul zic eu. In sensul ca am crezut ca se vor rezolva de la sine si nu i-am explicat suficient, din teama de reactie a ei....nu stiu ce a fost in capul meu, dar am gresit. Prima situatie a aparut cand a vrut sa invete sa citeasca, ea vrea acum si in secunda doi sa se intample ce vrea ea si m-a batut la cap ( eu am zis ca nu este momentul de aceea nu am insistat, avea cam 4,5 ani) i-am explicat, am spus cuvinte pe litere...spunea cuvantul pe litere, insa nu reusea sa lege literele intre ele, in fine, i-am spus ca asta se invata la scoala- chiar mi se parea aiurea sa insist la varsta aia. Bineinteles ca ea daca nu-i iesea un cuvat renunta imadiat, se punea pe plans, facea cate o criza.

A doua situatie, este cu inotul, s-a dus doua sedinte si apoi a inceput sa planga ca ea nu stie sa inoate, ca toti copii stiu ( cei care ii vede ea si care probabil merg de mult timp la cursuri), ca ea nu mai merge la inot ca nu stie sa inoate si uite asa, bineinteles ca nu ii spun nu stii sa inoti da ce frumoasa esti, insa cred ca obisnuita in multe alte situatii sa-i vina totul usor, sa fie laudata, acum cand nu reuseste...laudele nu mai vin evident...supararea este mare :).

Si am inceput sa discut mai mult despre limitele noastre, despre a insista pana obtinem ce vrem, ca daca ne dorim se merita, ca etc, si da, am lasat-o mai usor cu laudele si am inceput sa fiu mai rationala sau mai bine zis mai constructiva, fiindca asta cred ca trebuie sa fac. Si rezultate au inceput sa apara. Nu exagerez, sper ca s-a inteles, ca nu o fortez.

O alta situatie, invatase un cantec de la niste desene animate, toti copiii il cantau, insa unele cuvinte nu le pronunta corect si i-am spus, corect se spune "fantezie" ( ea spunea pantezie), i-am atras atentia la modul cel mai bland si calm si incercand sa o lezez cat mai putin...a facut un scandal monstru, ca ea stie mai bine...am lasat-o in pace, cand a iesit afara o fetita mai mare i-a atras atentia la cuvantul respectiv, s-a fdacut rosie la fata, ii venea sa planga...nu a mai vrut sa cante, am chemat-o la mine si i-am spus la ureche sa nu se supere, ca toti pronuntam uneori gresit, ca nu-i o rusine, important este sa invatam cum este corect, si sa intelegem ca de noi depinde daca invatam sau nu si ca eu sunt acolo sa o invat si tot asa...i-a trecut imediat supararea. A doua zi, a vrut s ainvete un cantec ( ala "Eu vara nu dorm", ca a vazut ea ca celor mari le place) si nefiind invatata cu limbajul cred, cu alta formulare decat la cantecele de copii, l-a retinut foarte greu ( desi ea retine rapid poezii, cantecele), adica retinuse versurile, dar uneori inversa cuvintele....si am repetat, si am repetat :D, se mai enerva, insa pana la urma nu a renuntat pana nu l-a spus corect...ei cand a iesit seara afara cine era cea mai tare din parcare :), deci a fost motivata de altceva decat laudele mele si a celorlalti ( ca nu a laudat-o nimeni) insa ea s-a simtit bine ca stie...De atunci, iau faza asta cu cantecul si-i aduca aminte, ca daca insisti, reusesti si "se merita".

Hai ca iara am scris un pomelnic ...

Ilinca_M. spune:

In concluzia "olitzei": deci ba da, am incercat, i-am dat ocazia sa experimenteze "o anumita etapa", exact ca acum am incercat si inainte (cum altfel sa incerc decat propunandu-i sa ia chiloti in loc de scutec?!:)) si uite ca nu a vrut sa experimenteze, o fi fost pregatita fizic (stia ca in olita se face pishu, stia sa spuna ca a facut pishu etc) dar moral doar acum a fost pregatita sa se desprinda de scutecele ei dragi:))
Cu dormitul singura am mai explicat si la topicul cu "alaptarea prelungita" dar nu mi-e greu sa mai fac o data: ba da, a avut nenumarate ocazii sa arate ca e pregatita sa doarma singura, dupa ce adormea o lasam singura si eu bufnitzeam pe net sau ma uitam la filme cu tac'so etc etc- si totusi dupa 3, maximum 4 ore se trezea, intai se foia, apoi mieuna si daca nu mergeam la timp o gaseam plangand in toata regula. Asta s-a intamplat aproape 3 ani, in fiecare seara o lasam dormind si noi, parintii, mergeam in alta camera; avea toate conditiile, nu o deranja nimic- si totusi nu putea sa doarma o noapte intreaga singura. Ei bine, intr-o noapte m-am trezit dimineata in alta camera si mi-am dat seama ca fata nu m-a mai chemat la apel si nu ma intreba de unde, dar am stiut ca de-atunci inainte asa va fi (puteam sa spun:"aaa, intamplare! o s-o ia de la capat!" dar fiind asa o premiera stiam ca va continua).
Asa a si fost, doarme singura in camera de 3 luni. In aceleasi conditii in care dormea si inainte, doar ca inainte nu accepta sa nu fiu langa ea.
Copilul meu e foarte competent la destule iar rolul meu e s-o las sa fie competenta atunci cand vrea ea, nu s-o presez. Da, o ghidez, ii explic, ii prezint diverse variante, dar tot de ea ascult, nu de articole "stiintifice" care traseaza limite in care musai sa se incadreze, nu de "gura lumii", nu de altceva. Si sunt foarte multumita si fericita si fata la fel. Daca dau atatea detalii nu e "ca sa ma justific" ci gandindu-ma ca asa cum eu citeam pe vremuri despre etape mai inaintate decat cea in care era copilul meu, poate citesc si alte mame cu copii mai mici si-si dau seama ca totul poate fi simplu si frumos, nu implica numai stres si nervi de otel sa cresti un copil:))
Ca topice cu relatari despre cum e certat copilul de 2 ani ca a facut pe el, sau cum se asteapta scuze de la toddlerul care a indraznit sa se pishe pe el, sau cum sunt bagati copiii cu nasul in propria mizerie, sa le vina mintea la cap- sunt destule (nu aberez, vezi "intamplari despre olitze" etc.)
In plus eu simt un fel de mandrie (nejustificata, stiu:))) ca fata mea a sarit peste olitza si face direct la wc. Eu am stat pe olitza pana prin clasa a II a:))) (era oaza mea de liniste; daca pe mine m-au pus de pe la 6 luni cu diverse chestii care sa ma tina ocupata in fatza, asa m-am obisnuit. Ajunsesem sa stau cate o ora intreaga cu un scaunel pe genunchi pe care desenam, pictam...ma ridicam cu picioarele amortite si cu un cerc foarte rosu pe fund:)))

inbox spune:

Agnes, pana la urma este vorba ca am constientizat citind pe aici, ca este momentul sa trec intr-o alta etapa si ca nu gresesc daca o fac, fiindca copilul este deja acolo si are nevoie de mine( cum chiar tu ai spus si mi-a placut asa de mult).

Ilinca_M. spune:

Inbox, vad ca noi doua suntem cu pomelnicele pe aici:))) Fiica-mea se distreaza cu taica-so in alta camera, is in vacantza...ce sa fac si eu, scriu romane-fluviu pe DC!:)))

inbox spune:

Eu am ars mancarea, ca ma ia valul cu scrisul, dar nu-i bai...:) acu ies afara ca s-au trezit copiii de-a binelea :D ...

pisigri spune:

Ca sa nu spun ca, desi in cazul vostru rezultatele sunt ok, teoria ta mi se pare sa aiba niste "deficiente", intreb: ce facem cind incepe scoala, cind exista niste reguli care TREBUIE respectate, cind nu mai exista aceeasi disponibilitate la negociere, taraganare, asteptare ca si copilul sa aiba chef?

Teoretic, gradinita ar trebui sa fie un loc care sa-i pregateasca pe copii pentru "rigorile" unui program. Si chiar daca unii s-ar putea zburli la asa formulare, este o realitate; copiii invata sa nu-i deranjeze pe ceilalti in timpul unei activitati, invata ca exista un program de masa si de somn, pe scurt, nu mai sunt buricul pamintului si trebuie sa invete sa se multumeasca cu fragmentul de atentie distributiva care le revine din partea personalului, trebuie sa invete ca dorintele celorlalti sunt exact la fel de importante si merita exact aceeasi atentie ca si dorintele lor, etc.

Tendinta actuala este de a se renunta la chestiile astea, facute cu blindete de altfel, din cauza presiunii parintilor si a concurentei de pe piata gradinitelor.
Nu vreau o gradinita fascista, Doamne fereste ! Nu pledez pentru ignorarea copiilor numai ca sa invete sa astepte, dar nu mi se pare grozav nici sistemul 5-8 copii/2 educatoare si o ingrijitoare; mi se pare un mediu artificial construit, acolo unde copilul ar trebui sa gaseasca o portita catre realitatea sociala in care se va integra incet, incet.

Citesc si eu pe forum(uri) si observ ca este din ce in ce mai greu sa obtii o atmosfera propice lectiilor la copiii din clasa I. Copiii nu sunt invatati cu ideea ca trebuie sa stea in banci pe durata lectiei, ca trebuie sa asculte explicatiile si sa ii lase si pe colegii lor sa fie atenti. Invatatoarele se pling de copii care deranjeaza constant ora, inclusiv de copii care se ridica sa paraseasca sala de clasa cind au ei chef.

O sa spuneti ca-s comunista, ca la 7 ani copilul nu poate sa stea locului 50 de minute, ca se plictiseste, ca i se "termina" atentia si puterea de concentrare, etc. Ce sa zic? Noi in clasa I am fost 40 de copii la o educatoare si nu ne-am "epuizat" nici unul si am fost pregatiti - de sistem, habar nu am daca psiho-motor sau altcumva - sa stam cuminti si atenti 50 de minute. E adevarat ca nici invatatoarea nu ne tinea tepeni si seriosi 50 de minute, existau scurte pauze de destindere, citeva miscari de gimnastica, etc, dar nu se punea problema sa ne ridicam din banci de capul nostru, sa iesim din clasa, sa vorbim tare in ora, sa aruncam cu mincare sau mai stiu eu ce.

Mi-e greu sa cred ca in decurs de 20 de ani, specia carpato-danubiano--pontica a suferit niste transformari asa de mari, incit copiilor de azi le este fizic imposibil sa faca aceste lucruri, ca in esenta lor copiii de azi se nasc mai obositi, mai obraznici, mai neatenti sau cu putere mai mica de concentrare. Mai degraba imi vine sa pun aceste lucruri pe seama schimbarilor de atitudine ale parintilor si educatorilor, iar aceste schimbari nu mi se par neaparat in favoarea copilului. Adica mi se pare ca la final, in locul ala unde se trage linie, copilului i se cere mai mult decit pe vremuri (nu ma refer la curicula medie de invatamint), insa i se ofera mai putine instrumente si deprinderi pe care sa le foloseasca pentru a-si usura si organiza munca. De fapt, e un pacat sa te referi la munca unui copil de gradinita sau scoala primara; ei nu au voie decit sa se joace



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

corap spune:

educatorii si parintii de azi sunt "rodul" educatiei primite - si, per ansamblu, dovada ca e ceva profund aiurea in ducatia "traditionala" din spatiul carpato-etc.

eu am vazut ca majoritatea parintilor (a parintilor reali, nu a celor de pe forumuri) (nu am facut o statistica, poate ma insel) sunt ori foarte indiferenti cu copiii (genul: du-te naibii la joaca ca eu am de facut mancare/ fumat o tigara / baut cafeaua cu vecina / uitat la televizor) ori foarte solicitanti la modul absurd (genul: azi ai luat doar "bine" - misca-te la lectii, 3 pagini de bastonase, nenorocitule, iti rup foaia, o sa ajungi sa speli weceuri, si comparatia obligatorie: nu ca marcelica al popeascai de la unu care a luat fb).

Ilinca_M. spune:

Eu chiar n-am nicio framantare pe tema asta, sunt convinsa ca fetei mele ii va placea la scoala (ma rog, in anumite limite, ca nu cred ca este copil sa iubeasca scoala 100%:))) si ca se va adapta rapid din mers, asa cum a facut si cu gradinita. La gradinita ei intr-adevar nu i s-au impus limite ultra-stricte, de genul musai pishu toti odata, dormit obligatoriu toti, ca le e sau nu somn (asta a fost cosmarul meu la gradinita, cand venea ora in care trebuia sa stam intinsi toti, cate 2 in pat, si sa nu scoatem un sunet si sa tinem ochii inchisi cat e program de somn!!!), stat toti in cerc la poveste, vrei-nu vrei. Dar nici nu-s lasati sa se deranjeze unul pe altul, in sensul ca ala care nu doarme e atras in activitati silentioase, nu merge sa-i scuture pe ceilalti de picioare sau sa le dea cu jucariile in cap:)))
Deci copilul meu, asa lasat mai in boii lui, n-a avut nicio problema in a se adapta in colectivitate, niciodata n-a batut alti copii, nu s-a dat cu fundul de pamant...ti-am zis, cand am vazut filmarea de la gradinita (parintii nu-s lasati sa participe la grupa baby) am fost shocata, mi-au dat lacrimile, cat de atenta si participativa a fost Sophia, trup si suflet, desi ea a fost racita in saptamana cu repetitiile si a lipsit, deci a fost luata ca din oala cu serbarea si totusi a fost atat de implicata si a intrat in rol din mers, fara constrangeri, fara pus la punct, fara "indicatii pretioase".
In plus eu sunt genul "carpe diem", chiar nu pot sa-mi frustrez copilul ACUM cu gandul ca ii va ajuta (poate) CANDVA. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment. Nu pot sa-i pun premeditat piedici si greutati in scopul de "a o cali". Sophia, ia stai nemiscata in scaunel si spune "Luceafarul", ca sa vezi ce bine-ti va prinde la scoala obisnuinta asta de a sta 50 de minute neclintita!
Eu nu cred ca un copil protejat, respectat, lasat in ritmul lui devine "buricul pamantului". Fata mea nu e genul care sa acapareze atentia unui adult neaparat (sunt copii carora "li se pune pata" pe o educatoare sau un animator de la locul de joaca si-i solicita atentia exclusiva, a mea nu e genul). In plus, si eu eram "buricul pamantului" la mine acasa, in familie, ai mei imi faceau toate voile si ma pupau in fund dar "in societate" nu doar ca eram foarte timida si politicoasa, eram ceea ce se numea pe-atunci "un copil in banca lui":))) Eh, asta pana in clasa a IX a si-mi pare rau ca nu am fost mai rebela si inainte, sa-i fi provocat pe unii dinozauri de profi care si-ar fi meritat-o
Pisigri, iti dau si un link, un articl, vezi ce zici de el, eu am aprobat multe din el, desi sunt profa:))): http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu
Problema e ca nu avem alternativa viabila, dar ar trebui sa ne mai relaxam totusi, sa nu mai fim asa de constipati, ca robotizarea si "sablonizarea" nu duc la nimic bun.
A, si un exemplu din experienta proprie: ideala pentru un profesor ar fi o clasa care sa fie foarte disciplinata, "la locul ei", linistita, smirna si in acelasi timp sa inteleaga explicatiile, sa le placa, sa fie activi etc.
Ei, in realitate, nu stiu cum se face, nu am inca o explicatie rationala, exista asa, cel putin la liceul meu: clasa de ingerasi/maicute, cumiiinti, linistiti, se uita tinta la tine cu ochisorii mari, te asculta...si la feedback vezi ca de fapt n-au inteles nimic, sunt saracaciosi in exprimare, le e frica sa rezolve singuri sarcini dar nici nu-ti cer indicatii...si sunt clase de "nebuni", agitati, zici ca au ADHD, vor sa iasa deodata la tabla, vorbesc deodata, se contrazic, daca le dai o sarcina trebuie sa te clonezi ca toti vor sa le-o verifici in minutul ala...si dupa ce-ti pun creierii pe bigudiuri si te storc de puteri iti dai seama ce isteti sunt, ce creativi, ce argumente au si mai sunt si lipiciosi, iubitori, de te vad pe strada sar si te imbratiseaza (la cei mici de-a IXa si de-a X a ma refer mai ales) .
No, ghiciti pe care-i prefer, in lipsa idealului care sa aiba doar calitati?( recunosc ca eu sunt si cam masochista, majoritatea colegilor ii prefera pe cei "care nu pun probleme" si stau in banca lor, trece ora lin si fara solicitare nervoasa:))

pisigri spune:

Corap, nu stiu de unde ai tu statistica/datele astea.

Tot pe vremea mea existau copiii supravegheati indeaproape - mama ma punea sa refac si plansele la desen, desi eu eram antitalent, si mi s-a intimplat si sa ma culc la 12 noaptea pt ca s-a nimerit sa ma verifice la teme - capitalele de judet si masivii muntosi la geografie - taman cind nu invatasem. Dar asta a tinut pina in clasa a 5a, dup-aia m-a lasat de capul meu pt ca a considerat ca deja ma invatase sa invat.

Si mai erau copiii cu care parintii nu aveau timp sa-si bata capul, care au avut rezultate mai slabe in sensul ca nu luau premii ci poate mentiuni, sau poate primeau premii de-alea de incurajare, dar chiar si asa, dpdv strict al comportamentului, erau mai ....disciplinati si disciplinabili, nu stiu cum sa spun ca sa nu se inceapa cu teoriile "copilul de-aia e copil, ca sa se joace, sa zburde si sa faca trasnai".

Pe scurt, si pe atunci erau copii ai caror parinti ii lasau de capul lor dpdv al rezultatelor academice, si copii ai caror parinti ii tineau din scurt si apelau la placa "o sa ajungi sa maturi strazile", din acest punct de vedere nu mi se pare nimic nou sub soare



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+