despre supraprotectie

ela_04 spune:

nu ma gandeam ca nu ai facut baie copilului 6 luni...
doar ca pt mine ala ar fi fost un moment bun sa ascund toti blugii din casa.
Si ai dreptate Ilinca... e usor sa spui eu asta nu as accepta...
cei 2 ani de viata ai copilului meu m-au invatat sa numai folosesc fraza asta.
Ba se poate se accept. Si inca cu zambetul pe buze...

Ilinca_M. spune:

Hmmm, acum imi dau seama, dupa ce am recitit topicul de acum 2 ani al Selenei, ca as putea face o paralela, acum ramane sa te gandesti tu daca e o comparatie deplasata au ba.
La 18 luni, Daria refuza mancarea de saptamani bune, nu vroia nici sa guste. Logica si ratiunea Selenei ii spuneau ca asta nu e bine, ca va avea carentze in organism, ca nu va creste cum trebuie, ca va suferi. Tot logica de adult ii sounea ca ar trebui ca Daria macar sa guste, ca sa poate sa-si faca o parere sau nu si ca faptul ca nu vrea nici macar sa guste, e o toana. Asa ca i-a dat 2 lingurite cu forta. Pe acel topic (si eu eram si sunt in asentimentul tau) ai scris mare ca e ABUZ, ca nu se face asa ceva, sa dai mancare unui copil cu forta.
Paralela: pai Selenei i se parea logic cum gandea ea, ca fata trebuie sa manance sau macar sa guste. De ce ar fi hranitul cu fortza un abuz mai mare decat dezbracatul/ imbracatul cu fortza, impusul anumitor haine pe care le vrea adultul, doar findca asa "trebuie", asa e "cutuma", cine-a mai vazut om sa doarma in jeansi?...

Ilinca_M. spune:

Prin urmare, reformularea: daca asta e limita mea, e ok sa hranesc pruncul cu japca- daca niciun argument nu functioneaza- sau ar trebui sa imi trasez eu alte limite?

pisigri spune:

Hmmmm
Nu stiu daca paralela e chiar ok, dica mie nu-mi suna corect, dar nici nu as sti sa zic de ce.
Este abuz sa-i presezi copilului falcile ca sa-i strecori printre dintii inclestati lingura in gura. Pe de alta parte, eu tin f mult la acest gustat, asa ca eu aplic tactici discutabile, adica santasez si amenint cu pretentia de a gusta. O gura. Iti place bine, nu-ti place nu-ti mai dau, nu mai insist, nu mai intreb.

Totusi, desi am auzit de copii care dezvolta aversiune fata de mincare din cauza diverselor interventii parintesti, nu am auzit inca de copii cu probleme la imbracat pt ca parintii i-au lasat fara jeansi sau le-au ascuns jeansii
O sa spui probabil ca e vorba de aceeasi chestie in esenta, respectul fata de copil. Si eu o s-o tin pe-a mea, ca "I can't put my finger on it" dar situatiile nu mi se par similare...cred ca e vorba de importanta evenimentelor pe o scala personala.



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Ilinca_M. spune:

Pai vezi, justificari poate gasi oricine pentru orice (ai uitat de pe blogul "ala" cum justifica mama aia ca era inevitabil sa nu-i fi dat palmutze la fund copilului de 1 an, ca altfel se curenta, era atras de prize pana l-a pocnit!); pentru mine ar fi fost ceva nefiresc si absurd sa trag manutele copilului de 2 ani jumate, sa o imobilizez, sa-i bag apoi cu fortza ce haine vreau eu, in timp ce ea se zbate, urla, ii sar lacrimile cat boaba de strugure etc. Si pentru ce?! Mi-era groaza si cand ii bagam sumetrolimul ala pe gat, dar atunci ma consolam ca e spre binele ei. O mama mai AP ar spune ca si ce faceam eu cu siropul ala era abuz si da, pot fi de acord, dar atata puteam eu la momentul respectiv.
La fel cand a fost cusuta cand si-a spart arcada, de-o tineam de maini si de picioare 4 persoane: mi s-a parut groaznic, muream de mila ei si eu si tac'so, dar nu vedeam alternativa, asa ca am indurat. Dar la impusul hainelor...cand nu e vorba de sanatate, de viata si de moarte etc...eu as simti ca pierd controlul daca as imbraca-o zilnic in plansete si urlete. Pentru ca sunt convinsa ca zilnic ar fi urlat si plans Sophia la asa o impunere, o cunosc Asa...chiar am fost ok cu totii, mai putin soacra, careia ii era foarte mila ca "nu-i comod!!" si in sinea ei probabil ne invinovatea ca suntem "slabi":)). Dar noi n-am cedat de slabi ce eram ci fiindca chiar ni s-a parut funny si am luat-o ca pe o latura interesanta a minunatei personalitati a minunatului nostru copil:))
Alt exemplu: cand avea sub 2 ani ii dadusem o data pentru plimbare o rochitza super diafana si vroiam sa-i asortez niste pantofiori delicati, la marele fix, imi si imaginam cum lesina toti pe strada admirandu-mi papusha:)). Ei si ce-mi face baietzoiu', isi ia adidasii nenorociti si ma pune sa o incalt cu ei!! Normal ca am incercat sa o conving, sa ma extaziez in fata papuceilor...vezi sa nu. Asa ca mi-am calcat orgoliul in picioare si am dus-o asa, intai m-am simtit foarte inciudata ca mi-a stricat scenariul, apoi m-a pufnit rasul:))
Sunt mame care nu accepta sa imbrace fetitele (nici macar sub 3 ani) cum vor ele, din...ratiuni estetice! Cuuum, ca doar nu se potrivesc culorile sau rochia cu pantofii sau palarioara cu bluzitza...de parca asta conteaza mai mult decat plansetele si incalcarea vointei unui puiut de 2 ani!! Si ele se justifica prin "asa se cultiva gustul, de mici, altfel vor ajunge la dezastre vestimentare etc".
Limite si limite...

Ilinca_M. spune:

Fiind foarte cald si lancezeala azi, am luat la cautat niste topice mai vechi. Selene, eu sincer cred ca daca ti-ai reciti topice mai vechi ai avea unele raspunsuri la multe framantari de acum; le-ai recitit vreodata, ca poate ai uitat de-atunci? Uite, de exemplu asta: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=151012 Nu stiu daca e cel mai vechi legat de intrebarile tale asupra Dariei, dar e de peste 2 ani, in orice caz

pisigri spune:

Ilinco, nici cu asta nu-s de acord , de ce sa iasa copilul din casa aratind ca un papagal, cind i se poate arata si explica si detalia cum unele culori arata bine una linga alta, altele nu, unii papuci sunt eleganti si merg cind te imbraci in ...printesa (urasc printesele !!!), altii-s perfecti pentru o tavaleala in parc.

Eu chiar cred ca exista chestii care se deprind, prin imitatie si/sau exemplu personal, de la cele mai fragede virste. Mama mea nu se machiaza, niciodata, se da doar cu ruj. Mi-a fost foarte greu sa deprind cele mai elementare tehnici de machiaj si mi-a fost greu sa inteleg de ce merita sa sacrific 10 minute de somn dimineata pentru acest "detaliu" :))). Bine, am perioade si perioade, in alea fancy-trendy ma machiez si imi mai si refac machiajul, dar de cele mai multe ori mi se pare ca activitatea in sine este un fel de rau necesar.
Pe de alta parte, am prietene ale caror mame le-au dat alt gen de exemplu personal, mai putin inclinat catre natural sa spunem, care nici sa cumpere piine nu ies pina nu se aranjeaza un pic. Ce sa zic, n-as vrea sa o vad pe Pisilinca sclava fardurilor, insa mi-ar placea sa o vad natural-preocupata de aspectul ei. Ori, daca o vede pe ma-sa ca se imbraca asemeni unei ciumafaie, de unde sa invete bietul copil?:)))

Pe aceleasi considerente, cred ca sunt chestii care se prind din zbor la virste fragede, sau pentru care trebuie sa faci eforturi constiente ca sa le inveti mai tirziu. Si cum toata viata avem de invatat cite ceva...macar chestiile astea sa le invete fara sa-si dea seama.

Inca o data spun, fetele noastre cred ca nu seamana la reactii. Adica da, tot 4 oameni ar fi trebuit sa o tina ca sa ii puna o copca in arcada, insa razboaie pe chestii de-astea cu tzoale nu purtam...inca. Alege o tinuta din 2-3 pe care i le prezint si cu asta am terminat bilciul, simple as that. Asa, am mai scos-o si eu in crocsi verzi la rochita roz :))) daca a fost chiar musai si daca mi-a fost lene sa negociez aspectul, si daca mergeam undeva unde nu conta...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Selene_Bunny spune:

N-am recitit niciun topic mai vechi de-al meu, nici nu le mai tin minte pe unele.

Iar legatura pe care o vezi tu, Ilinca, eu nu o vad.

Referitor la paralela ta, logica mea a fost intarita si de analizele proaste. Intre 1 an si 5 luni si 1 an si 7 luni (marja de eroare o luna in minus), ea a mancat numai lapte praf, covrigi, coaja de paine si masline. Eventual biscuiti. A fost un cosmar pe care nu-l doresc nimanui. Era stravezie. N-am descoperit niciodata cauza. Si da, disperarea m-a impins sa ii dau fortat doua lingurite de mancare. Pe care le-a scuipat. Niciunul dintre sfaturile date atunci nu a functionat, nici prezentatul mancarii intr-o forma atractiva (o fatza zambitoare, de exemplu - o singura data a mers), nici prezentatul mai multor feluri de mancare, sa aleaga macar unul - tin minte perfect ca i-am pregatit eu 3 feluri de mancare gatita si buni alte 2 - macar unul sa-l aleaga, nici lasatul unei persoane nestresate sa ii dea de mancare. Consider ca cine nu a trecut prin asa ceva cu copilul, nu poate intelege cu adevarat cum se simte mama, sa-si vada copilul slabind, palid, incercanat, si sa nu functioneze nimic.

Ilinca_M. spune:

La nici 2 ani?! No, cedez, nu mai zic nimic, inseamna ori ca n-am eu spirit de convingere ori ca fiica-mea la 2 ani era o cretina in timp ce restul copiilor sunt niste genii care pricep si culorile, si modul in care se asorteaza sau nu, au notiunea de "elegantza" si "stil vestimentar" si inteleg "MUST-ul" de a nu iesi afara "ca un papagal" la 18-32 luni...
Eu una nu ma cramponez de clisee si de gura lumii, si daca vad pe strada un copil de 2 ani cu pantaloni verzi, adidasi rosii si bluza mov nu cred nici ca e "papagal" nici ca muma-sa n-are notiuni elementare de "vestimentatie corecta"(desi e posibil:)))
Tocmai tu care erai indignata cand era Pisilinca bebe ca toate vanzatoarele te intrebau ce ai, fetita sau baiat, ca sa-ti ofere gama cromatica de haine in functie de asta...Pai vezi, asta e "conventia", asa considera lumea ca trebuie sa se-mbrace copiii, baieteii in albastru si fetitele in roz. Noi ca mame, putem "sparge conventiile" imbracandu-ne baietii in rosu sau mov si fetele in verde, dar copilul de 2 ani n-are voie sa faca asta, cum sa poarte adidasi la rochitza, e de prost gust, arata ca papagalu' si-i va intra in sange:)))
Of, pisigri, pentru mine esti simbolul paradoxului, esti asa un spirit liber, o minte sclipitoare...si te incorsetezi singura in atatea "reguli" conformiste si conventii !!

Laura Ioana spune:

Eu vreau sa spun doar despre culori: mie-mi plac la nebunie copiii imbracati multicolor Cred ca-i perioada in care putem sa-i imbracam in curcubeu si arata demential