Un sfat, va rog

Acum ceva vreme eram pachet de disperare, crezand ca al meu buburuz, poate avea autism. Sunt fericita si usurata sa spun ca nu mai e cazul sa-mi fac griji: Stefan nu mai vb ecolalic deloc, se joaca cu copiii atat de frumos, merge la ei spunand: pe mine ma cheama Stefan. S-a intamplat sa se ataseze de M, un baietel de 2 ani si 2 luni care vine cu mama lui in acelasi parc. De cand l-am vazut pe M, am simtit ca ceva nu-i ok, nu sunt in masura sa pun diagnostice, dar la cat am citit despre autism, l-am suspectat imediat. Copilul nu raspunde la numele sau, nici cand il striga mama macar. Nu priveste in ochi, decat foarte rar, sta intre copii dar nu interactioneaza cu ei. Nu zambeste decat rar, nu cauta afectiune, nu vorbeste nimic. Daca vrea ceva, nu arata cu degetul ci o ia pe mama de mana si-o ghideaza spre ce vrea el. Cand face cate-o criza e urat de tot, plange mult, nu-i poti distrage atentia, se calmeaza greu. Baga pietre in gura si le tine ca pe bomboane, oricat i se spune ca nu e bine, tot asa face. Nu executa comenzi: adu mingea, unde e mama? Nu stie sa arate partile corpului, mama incearca sa-l invete dar fara succes pt. ca nu sta locului o clipa. Mi-a spus ca ieri a ales toate cuburile rosii si din ele a facut un turn, doar din cele rosii. Eu am sfatuit-o sa-l duca la medic, nu atat pt ca inca nu vorbeste, ci pt ca nu pare sa inteleaga nimic din ce-i spui...Voi ce parere aveti? Am facut bine? Sau sunt prea panicoasa de felul meu si vad "raul" in toate?

deennyy spune:

am vazut mesajul tau, insa nu intentionez sa fac apologia autismului sau pe cea a sindromului asperger.
fara sa vad copilul, nu ma pot pronunta, dar pot sa iti spun ca de-a lungul timpului am intalnit si multi copii diagnosticati gresit si multi copii cu care parintii pur si simplu nu lucrau. si cand spun nu lucrau, nu ma refer la cine stie ce filosofie, ci la notiunile de baza. cei mai multi copii ale zilelor noastre sunt crescuti de televizor - pentru ca acolo ii lasa parintii sau pentru ca bona este platita prea putin pentru a se deranja sa se joace cu el. din pacate, acestea sunt urmarile...
ai grija de puiul tau si incearca sa o ajuti si pe mamica in cauza, daca se poate, fara sa o panichezi. daca se incadreaza in categoria parintilor nepasatori sau pur si simplu neexperimentati, riscam sa se indeparteze de copilas, chiar si involuntar, din ce in ce mai mult si nu este deloc benefic pentru el.

arminad spune:

deennyy, nu am auzit pina acum ca trebuie "lucrat" cu un copil ca sa invete sa zambeasca, sa caute afectiune si sa interactioneze cu copiii. Lucrurile astea se intampla in mod natural sau nu...

Anna, cuburile alea rosii si partile corpului da-le incolo ca n-au nici o importanta dar ce am zis mai sus are.

Mama ce a zis? Poate tu l-ai vazut prea putin sau intr-o zi proasta dar ea il stie cel mai bine si stie sau cel putin simte daca ar trebui sa isi faca griji sau nu.

Anna-K spune:

Mama a zis ca in general e asa, nu doar in acea zi. Si intr-adevar, avem mai bine de o luna de cand ne vedem zilnic si nu vad vreun progres la el. Am incercat sa ma joc cu el, sa incerc sa-i captez atentia, dar nu reusesc. Ea se joaca cu el, ii citeste, ii canta, ii vorbeste mult...joi a facut programare la pediatru sa vada ce spune si daca-i da bilet de trimitere la specialist. Eu sper din inima sa fie totul bine, imi este foarte drag atat el cat si mamica lui, ne intelegem foarte bine. Eu i-am mai spus sa nu se rezume la un singur medic, sa mearga la mai multi pana va avea un diagnostic clar. Ea se teme de autism din cauza ca micutul are prezente unele semne, inclusiv fluturatul mainilor si alergatul pe varfuri

deennyy spune:

am intalnit oameni care ori din lipsa de interes, ori din nestiinta, nu se ocupa de bebei. sunt convinsa ca stii ca bebelul nu face decat sa imite la inceput. daca nu-i oferi zambete de imitat nu o va face, daca nu-i oferi imbratisari decat ca sa-l iei din patut sa-i schimbi scutecul sau sa-i dai sa manance, nu va intelege cum este cu imbratisarea si nu o va cauta. poate este greu de crezut, dar, din pacate, astfel de parinti chiar exista.
interactiunea cu alti copii ridica, intr-adevar, semne de intrebare.

Anna-K spune:

Din nefericire, azi i s-a pus diagnosticul de autism, sau elemente din spectrul autist...mama e la pamant, eu nu mai stiu cum s-o incurajez, parca ma vad pe mine cat de innebunita eram acum cateva luni. am incercat s-o incurajez spunandu-i ca e bine totusi ca a aflat acum, incepand terapia devreme are mai mari sanse de recuperare, cel putin din ce am citit eu despre copiii cu autism, din ce povesteau parintii lor. ma rog tare de tot pentru ei, pentru M., sa fie bine, sa aiba o viata frumoasa asa cum se poate. ma rog pentru toti copiii din lumea asta, pentru parintii care trec prin atatea ca sa-i ajute, ma rog si pentru puiul meu si-I multumesc la Dumnezeu ca e sanatos...nu vreau nimic altceva, decat sa fie sanatos mereu.