Si mame doar cu numele

Raza de soare spune:

Si pe buna dreptate!

Sunt mii de femei care merg sa avorteze cum merg eu la cumparaturi. Aaa, le doare?

Dar pe puiul mic pe care tocmai il ucid, oare nu-l doare? Cand ii smulge doctorul o manuta, crezi ca nu il doare? Dar ingerasul pe care "mama" il strange de gat?

Eu pentru astea nu am nici cea mai mica mila, dimpotriva.

Si nu imi pasa daca esti sensibila la exprimarea mea, vis-a-vis de asemenea persoane. Nu le spun altfel, dar sigur intuiesti cuvantul...

Dar te-as intreba: pe cuvantul tau ca niciodata nu ai scos vreo perla, cuvant urat, injuratura sau ceva de genul? Niciodata, niciodata?

Cat despre asocierea cu zona Ferentari... Tin sa specific ca expresia "cu cracii-n sus" e neaosa, pe tot teritoriul Romaniei, iar asta inseamna ca se foloseste si in cartierul in care locuiesti tu. Daca nu crezi, intreaba in stanga-dreapta, sigur a auzit-o cineva. Dar poate s-a ferit omu' s-o foloseasca, de teama sa nu-i spui ca e needucat.













Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.

bird70 spune:

Cred ca depinde de mentalitatea omului. Eu daca adopt sunt perfect constienta ca acel copil vine la pachet cu probleme, un copil care trebuie sa treaca peste drama abandonului, un copil care poate a mostenit probleme. Nu degeaba parintii nu au fost in stare sa munceasca, sa pastreze un job, sa organizeze un camin, etc. Eu nu ma astept ca acel copil sa fie in fruntea clasei, sa fie perfect cuminte, etc. Daca va fi atunci este extraordinar. Stiu ca se va razvlati mult mai tare ca si copiii mei naturali, ca va trece printr-o perioada de respingere, etc. Constienta de toate astea imi doresc sa adopt. Nu vreau un copil care sa aibe grija de mine la batranete, nu vreau un copil perfect. Vreau sa ofer cat pot de mult si sa vindec cat mai multe din ranile cu care acest copil vine la mine.


Asta din cauza ca nu erai sigura de dragostea bunicii. Eu am discutat cu copiii mei si nu au nimic impotriva sa adoptam, ba din contra sunt foarte nerabdatori.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

bird70 spune:

Si daca nu poti? Daca eu sunt la capatul lumii si nu pot sa las serviciul, sa-mi las copiii si sotul si sa umblu in Romania dupa acte si cai verzi pe pereti? Si NU VREAU, REFUZ sa dau mita la functionari si indivizi care au soarta acestor copii in mana. De ce Columbia da copii spre adoptie, rezolva toate actele cu protectia copilului de aici, iti trimite poze, informatii si cand totul e pregatit te duci 3 zile semnezi actele si iti iei copilul acasa? De ce la ei se poate?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

ch_dana spune:

Bird, teoria e superba, practica ne omoara - daca ar fi vorba doar de "nu e fruntea clasei", asta e normal si pentru proprii nostri copii, sa nu fie insa altele, mai rele.

Da, n-oi fi fost sigura Oricum eu am fost cam egoista, nu mi-am dorit nici macar frate/sora, imi vedeam prietenii cum se incaierau periodic si-mi ajungea.

bird70 spune:

Copiii toti sunt o loterie. La fel si parintii pentru copii . Cum am zis, depinde mult de atitudinea omului. Romanii sunt prin natura lor mai dramatici. Dorinta asta de a avea totul perfect vine din anxietate, nu e sanatoasa.


Eu am un frate si de mic copil mi-am dorit mai multi.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Raza de soare spune:

Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.

carmencat spune:

Bird, situatia ta este cu adevarat speciala, dar suntem destui inca in Romania care ne putem lupta cu sistemul.
Nici eu nu am dat spagi si sunt atatea fete care au reusit fara sa dea spaga. Cu multi nervi, ce-i drept, cu multa insistenta, dar au reusit. Stii povestile de dincolo de la sectiunea de adoptie.
Problema sunt legile da. Pentru asta trebuie sa fim uniti si sa ne zbatem. E foarte greu. Asa e. Dar merita.
Poate inca o campanie cum a mai fost?
Poate din cand in cand cate o aducere cu picioarele pe pamant a autoritatilor? Se pare ca lucrurile nu merg foarte bine nici cu noua lege.
Poate cineva care se loveste de ele sa semnaleze deficientele din sistem? Si daca cineva si altcineva si altcineva si multi altcineva se strang, poate ridicam o voce care sa se auda.
Pe copiii astia chinuiti nu ii vede si nu ii aude nimeni. Poate ca noi suntem datori sa fim vocea lor.
Daca fiecare ridicam din umeri si spunem e greu, asta e sistemul si nu se poate chiar ca nu mai au nici o speranta.
Minunata mea fetita ar fi putut sa fie si ea un numar in sistem. Ma uit in fiecare zi la ea cat e de frumoasa, cat e de inteligenta, cat e de iubitoare, cat e de inocenta si nu ma pot opri sa ma intreb si ceilalti? Ceilalti multi si nestiuti de nimeni... Ceilalti care in loc de un pupic primesc o palma, ceilalti care in loc sa faca mofturi ca nu vor ciocolatica kinder, vor outz kinder, se bucura de un colt de paine si le chioraie matele. Ceilalti? Ceilalti care asteapta sa vina mama sa ii ia acasa? care isi doresc cu toata fiinta lor de pui mici sa ii salveze cineva din iadul in care traiesc? Ceilalti? Ce se intampla cu ceilalti?
Este atat de usor sa intorci capul si sa gasesti scuze pentru ca este atat de greu sa vezi, sa vezi si sa simti cu adevarat tragedia in care se zbat acesti copii.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Iata un articol de ieri dupamasa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/bebelus-gasit-mort-intr-o-punga-intr-un-rau-din-judetu-arges-406419.html

Ce ar fi de facut ca asemenea orori sa nu se mai intample?


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

bird70 spune:

Carmen,
pentru mine e o situatie foarte dificila pentru ca eu am renuntat sa ma lupt in Romania. Poate nu sunt asa puternica ca cei ramasi. Dar eu cand am urcat in avion acum 10 ani mi-am promis ca in momentul ala s-a terminat.

Nu vreau sa mai am de-a face cu legi idioate, fara logica, impotriva naturii si care sfideaza orice bun simt. Ne-a luat 2 ani, o gramada de bani si un avocat in Romania sa rezolvam o nenorocire de succesiune pe un apartament pentru ca sotul meu sa doneze partea lui . Nu poti sa-ti imaginezi cat stres a provocat toata situatia asta. De fiecare daca cand am zis ca e gata, mai trebuia un act sau o autentificare, sau.....

Imi doresc enorm sa adopt un copil dar gandul la birocratia, dezorganizarea si reaua voita din Romania ma paralizeaza. Mi-e frica sa ma atasez de un copil, chiar si vazut in poze si sa ma duc pana-n panzele albe pentru acel copil. Mi-e frica sa nu sufere familia mea din cauza asta. Mi-as dori sa pot sa organizez totul si sa ma duc sa-mi iau copilul cand totul e gata. Dar nu cred ca asta se poate. Dar eu sper.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

mami_stefi spune:

Serioooos ??? Uite,eu asta nu o stiam.Am pe cineva in familie,care a abandonat(din prostie-deci nu a semnat niciodata vreun act de adoptie sau mai stiu eu ce!!!) un copilas si apoi a incercat de nenumarate ori sa il caute,sa il ia inapoi,chiar dupa cateva saptamani.Singura informatie care a primit-o a fost ca e in grija unui asistent maternal(refuzand sa dea nume)si sa nu 'indrazneasca' sa il caute,a fost amenintata cu politia..
De cate ori mergea la centru de plasament i se spunea ca ar fi mai bine sa semneze un act de adoptie,ca cel mic e foarte dragalas(blond cu carlionti si scump din cale-afara)si ca sigur isi va gasi repede o familie care sa il creasca,ca nu se uita la ea ca nu are cum sa il creasca(tatal copilului o parasisise si locuia la rude,pe unde apuca) si dupa ceva timp au convins-o sa semneze acel act.
Apoi dupa cateva luni i s-a spus ca cel mic,a fost adoptat de o familie din Bucuresti/Ploiesti,ca e o familie buna,ca unul dintre soti e avocat si celalalt medic,ca va fi bine.Dar la fel,sa nu il caute,ca ii va face rau.
Anul acesta in decembrie baiatul face 15 ani.Mamei lui ii e dor de el in fiecare zi,in fiecare an ii sarbatoreste ziua.Dar,asta e-fiecare suporta consecintele faptelor sale.
Deci ceea ce ai spus,se aplica doar copiilor neadoptabili sau si celor adoptabili??