Bebelusi din toata lumea

Ilinca_M. spune:

Ok, acum am impresia ca am citit interviuri diferite...am citit cu atentie dar n-am observat nici un rand in care vreun parinte sa fie "judgmental" cu ceilalti...poti sa spui mai exact la ce te referi, eventual un citat?

Cat despre americani, acum iar o sa fiu rautacioasa dar ziceti si voi de citatul asta:
"We are very proud of the fact that Hattie had a beautiful birth at home. For the delivery, I was assisted by two incredible midwives, Frazer, and two close friends. After she was born, she was not breathing as strongly as the midwives wanted to see. So we took her to the pediatrician, and the pediatrician suggested she be taken to the hospital to get assistance to clear her lungs and make sure she was getting enough oxygen. She was never in danger, and she would have likely been fine at home, but we sought medical help to make sure her lungs were clear and she was always getting enough oxygen. She stayed in the hospital for three days to have antibiotics to prevent infection."
Adica tipa a avut "o minunata nastere acasa" dar apoi nou-nascuta a fost dusa la spital si tinuta cum am vazut-o in primele secvente (chiar ma gandeam, chiar asa medicalizata a ajuns nasterea in USA, in asa hal de monitorizare sunt tinuti nou-nascutii fara probleme?!). Ce sa spun, "a dat o palma la un c...", ca sa vorbim romaneste, a vrut sa fie si ea trendy "back to nature" nascand in mediul ei, nespitalizat si pana la urma copila a "beneficiat" de antibiotic in primele zile de viata (doar asa, cica, sa "previna infecta")

cristinuk@ spune:

Nu mi se pare ca a judecat pe nimeni doar a raspuns la intrebarea ce parere are despre ceilalti copii din film
Si interviul mamei din Mongolia mi a placut mult

Da filmul Le premier cri l ati vazut ? L am savurat in perioada de gravidie http://www.imdb.fr/title/tt0881303/

ina.click spune:

dupa ce erau sa ma lase in repetate randuri fara degete de la picioare, m-am convins ca totusi instinctul e una, bagarea de seama e alta si e in general mai bine sa iti feresti picioarele dintre cai si sa NU umbli in slapi pe langa ei. Experienta proprie si dureroasa :)

se feresc dar si cand te calca, pana ridica copita parca trece un secol.

Ilinca_M. spune:

Mie-mi spui, cand isi infigea Manolache iataganele de unghii de la picioare in mine parca ma lovea trenu', desi nu intentiona, saracul, era gentil si antent in general, da' o mai comitea
Da' ai vizionat filmuletul, ca sa fim mai ontopic? Sari si tu cu o parere, ca prea vorbesc aproape singura pe topic, m-a prins;)))

pisigri spune:

Ilincule, nu mi-ai raspuns la intrebare. Si felicitari si aici pt primu pishu la wc! si la cit mai multe de-acum incolo :).

Eu cred totusi ca noi, ca parinti, si constient si inconstient, ne modelam copiii. Ca tu, sau altcineva, nu are probleme xistentiale de genul "oare parinteala mea a contribuit la cutare stare de lucruri" e una, dar chiar nu poti sa negi influenta pe care o au parintii in dezvoltarea si modelarea personalitatii copilului....

Mie mi s-a parut usor judgemental cind mama africana a spus ca ii venea sa ia copila in brate si se intreba unde-o fi ma-sa de-o lasa sa se smiorcaie linga jucarii.

La fel de judgemental mi s-a parut cind parintii japonezi spun de pericolul la care a fost expus bebelusul mongol printre picioarele vacilor, insistind apoi atit de mult pe "da' ce sa-i faci, nah, au si parintii aia treaba".

Iar parintii mongoli "felt sorry for the little japanese"; apai io zic drept, m-as simti tare necajita si chiar jignita sa vina cineva sa-mi spuna ca ii pare rau pt copila mea.

Despre explicatiile date de mama americana, eu le inteleg cumva; o lume intreaga a vazut cum a nascut acasa si copila a ajuns in spital; era o situatie pe care nimeni nu o putea prevede si e foarte bine ca au luat in calcul, impreuna cu moasele, faptul ca stau asa de aproape de spital. Antibiotic preventiv primea oricum, in conditiile date, chiar daca se nastea la spital. Serios, am citit pe bloguri, nascutul asta acasa, cu moasa autorizata, nu e asa o loterie cum pare, si moasele alea iau in calcul, inainte de a accepta angajamentul, foarte multi factori, inclusiv distanta fata de spital, a cita nastere este, daca a fost sau nu o sarcina usoara, antecedente medicale, etc etc etc

am vazut Le premier cri, tot asa, pe vremea "insarcinarii"; e si ala un film impresionant si daca tin bine minte, la fel, m-a induiosat cel mai tare nasterea africana....



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

AgnesLuca spune:

Am reusit sa vad si eu filmul. Asa cum ziceau si americanii in interviu nu mi s-a parut un film despre parenting ci unul despre cum cresc copiii, o combinatie intre uimitoarea aventura si performanta de a creste (universala, dar in acelasi timp marcata genetic - personal, dar si regional), parenting si mediul natural in care si pentru care cresc copiii. M-am identificat pe rind cu toti copiii si parintii, poate si pentru ca toti cresteau impreuna cu pisici si/sau catei, am rememorat scene de suflet cu copilul meu (copilul american si experienta cu apa, africanca tavalindu-se in praf, tatal japonez tinind bb mic pe umar la fel ca barbata-meu, mongolezul facut pachetel si legat cu cordon - am experimentat si eu o data cu fiica-mea cind am infasat-o intr-o paturica, aici mi s-a parut un pic ciudat ca l-au legat de doua ori si asa de strins, da probabil era important sa nu se desfaca pe drum...)

Barbatul meu ne-a identificat cu mongolezii si africanii in cresterea copilului (pt ideea de infratire cu natura) eu ne-am identificat cu americanii (ulterior am aflat din interviu ca sunt verzi, foarte eco). Japonezii ne-au pierdut undeva pe drum.

Oricum, toti copiii erau crescuti pentru mediul in care traiau si se vedea clar ca orice rocada ar fi dus la tulburarea echilibrului; copilul japonez trebuia sa fie bombardat cu stimuli ca sa reziste ulterior in mediul ala sufocant (fizic si psihic dupa parerea mea), micul mongolez sa creasca singur ca-ntr-o metafora a spatiului imens pe care-l percepem in scena coplesitoare de la sfirsitul filmului.
Nu stiu cum ar fi rezistat acolo un copil cu alt bagaj genetic, micul mongolez insa este fericit si echilibrat. Am fost fascinati de personalitatea lui care iese atit de bine in evidenta, scena cu hirtia igienica mi-a ramas la suflet. De fapt ce mi-a placut foarte mult a fost ca toti copiii erau lasati sa experimenteze, chiar si japoneza in felul lor.

Sotul meu a mai remarcat ca tatal japonez era tot timpul la computer sau cu telefonul, in timp ce mamele africane sedeau mai tot timpul si nu faceau nimic. N-am inteles ce a fost prea mult la americani (sincera sa fiu ma asteptam la un fel de a fi mult mai exagerat si enervant); am fost in schimb mirata sa vad ca toti aveau in casa covoare si animale . Intre cercul mamelor americance si japoneze diferenta e ca la al doilea era o tanti care nu lasa copiii in pace, in timp ce primele interactionau conform convingerilor lor. Mama africana era foarte sigura pe ea, pentru ca acolo femeile vad de mici cum se cresc copiii si participa la asta si in plus are 8 prunci. Desigur ca puiul ei era cel mai bine dezvoltat motoric, au asta in gene.

Desi nu au fost multe scene, am savurat din plin interactiunea mama-copil, atit de naturala indiferent de parentigul mostenit sau asumat constient.

Ilinca_M. spune:

A trebuit sa dau in urma ca nu-mi aminteam ce intrebare; of, pisigri, despicaturile astea de fir in 4 mi se par cam ca metodica ce se cere pentru examenele de definitivat/ grade in invatamant, pe bune, nu pot sa raspund la asa ceva pentru ca nu inteleg sensul intrebarii; imaginile cu japoneza frustrata mi-au dat o profunda stare de incomfort, am simtit ca nu e o situatie ok si m-am bucurat ca la fel a simtit si africanca cu sufletul ei neafectat de civilizatie. Apoi "rationamentele" astea de genul "ce inseamna sa fii aproape de copil", numa sa-i zambesti sau sa-i tragi cu ochiu', sa-l iei in brate sau doar sa-l mangai pe cap, sa-i vorbesti sau sa-i canti, sa stai la 1 m sau la 45 de cm de el...astea chiar sunt ceva de genul "viata trece pe langa noi in timp ce noi punem la punct teoria ca nu cumva sa gresim in practica".
In afara de asta eu nu am negat influenta parintilor asupra copilului, aoleeeu, departe de mine gandul acesta, dimpotriva, eu chiar cred sincer ca daca parintii ar oferi mai multa iubire/respect/intelegere copiilor de cand se nasc ar fi muuult mai putini infractori/sinucigasi/depresivi etc in lume! Doar ziceam can-o sa am niciodata indoiala ca hmmmm, poate nu trebuia sa-i arat fetei atata intelegere si respect caci ia uite, acum mi-a tras un pumnisor in freza ca am zis ca plecam acasa din parc:)))
Despre interviuri...poate ai tu o sensibilitate aparte sau ma rog, e tot tendinta asta de a da zeci de interpretari unui lucru banal; mie mi s-a parut un interviu "chillax" de la cap la coada, africanii, mongolii, japonezii, toti au raspuns cu cea mai mare inocenta si sinceritate si au spus numai chestii foarte dragute si binevoitoare atat fata de copii cat si fata de parinti. Nu am vazut chiar nimic critic/ superior sau rautacios in simpla mirare inocenta ca "poate mama nu a auzit copilul" iar cand a zis ce ar fi vrut sa-i transmita mamei eu cred ca de fapt si-a exprimat in cuvinte reactia/sentimentul produs de scena exact in momentul vizionarii, nu ca ar vrea ea sa-i dea sfaturi in general japonezei. Mongolul iar mi se pare ca si-a exprimat foarte inocent sentimentele produse de vizionare, ca despre asta era vorba: scena cu propriul fiu printre vaci i-a produs ingrijorare, de japonezi i-a parut rau ca stau mai mult "indoors" si n-au asa mandrete de peisaje ca in Mongolia...nu mi se pare nimic jignitor, sincer. Japonezii iar au fost draguti, da, le-a produs spaima copilul printre vaci dar da, e de inteles, parintii mongoli muncesc mult...mie chiar mi se pare ca au vrut sa atenueze un oarecare criticism prin asta.
Si daca tot e sa despicam firul in 4 mie mi se pare ca singurii care AR PUTEA fi acuzati de criticism sunt chiar americanii, foarte diplomati de altfel, caci pun ceea ce nu le-a placut in gura fetitei lor:"lui Hattie nu i-au placut scenele in care fratii se bateau, muscau, asa ceva...Hattie didn't appreciated the crying"...hehe...oare?! Daca asta e modul voalat de a critica modul de viata al copiilor africani? Dar e o ipoteza, repet, mie toate interviurile mi s-au parut echilibrate si faine.
Cu americanca nascand acasa (va dati seama ca eu NU am realizat ca a nascut acasa?!! Clar tre sa revad secventele de inceput a zecea oara!:)) eu zic doar atat: in general curentul asta cu nasterea acasa e printre mamele foarte sigure pe ele, cu o anumita viziune, care sunt toba de teorii de-astea naturiste cu "back to nature" etc...cum se explica atunci ca americanca e SINGURA cu care nu s-a vazut nicio imagine in care alapteaza? Ba mai mult, se vede sticluta inca din primele zile de viata...apoi "ori suntem golani, ori nu mai suntem?" Cred ca nu prea si-a facut temele pana la capat, nici ea nu stia ce vroia de fapt cu nasterea aia acasa...

pisigri spune:

Offff, ca am scris un kilometru de mesaj in replica la cel al lui Agnes, si l-am pierdut...

Pe scrut, ca nu-s asa desteapta sa scriu la fel de frumos nu m-am gindit nici o clipa ca mostenirea genetica - la mongol ma refer - si-ar pune amprenta asa de puternic. Poate pt ca tot ce am citit eu ne tot spune obsesiv aproape cum musai cind copilul plinge trebuie alinat in brate, cum musai tre sa sari la primul scincet, cum daca taman gatesti cind se trezeste din somn si nu poti sa te duci la el decit dupa 3 minute (timp in care poate-i vorbesti, sau poate te vede) o sa dezvolte diverse complexe si traume si-o sa se convinga ca plinsetele sale sunt inutile, etc.

Bine, exagerez (un pic). Mi se trage de la faptul ca iar imi fac planuri, pt al doilea copil, ma gindesc ca n-o sa mai pot sa "sar" in secunda doi mereu, ca sa-i multumesc in aceeasi clipa pe amindoi, si refuz sa cred ca asta ar reprezenta o trauma sau ca si-ar pune o amprenta negativa asupra vreunuia dintre ei.

Am mai remarcat, o facuse si altcineva inaintea mea, ca mamele mongola si africana nu-si pun probleme existentiale, amindoua stiu "din batrini" si prin observatie directa cum se cresc copiii si asta aplica, pentru ca nu-si permit - ca timp si dpdv material - sa stea prea mult pe ginduri daca e ok sa-l tina infasat si legat ca o sarmaluta pina la 3 luni, daca e ok sa faca si sa dreaga. Intrebarea este: in aceasta situatie, cind aici pe forum suntem asa de agresive si de incisive cind o mama spune ca-si lasa copilul sa plinga uneori, ca-l lasa la leganat intr-un leagan electric, ca-l pacaleste cu suzeta ca sa nu mai suga de 100 de ori pe noapte samd., cum de suntem asa de pline de intelegere fata de mamele alea? Ca e mai frumos prezentat, ca deh, filmul eo expresie artistica?

Oare indemnul, pina la urma, este cel la moderatie si echilibru?



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

AgnesLuca spune:

Da, cred ca asta e rolul artei, sa ne ajute sa vedem lucrurile cu adevarat importante si sa uitam de nimicurile noastre cotidiene, sa nu mai punem etichete (apropos de mama verde care nu alapteaza), sa nu ne cramponam in detalii, sa vedem ansamblul.

Pisi multumesc mult pentru film si apreciere, o sa revin, vreau sa-ti mai scriu ceva legat de independenta Ilincai, dar cred ca o sa o fac pe PM, e mai bine asa. Acum tb sa merg la doctor cu catelusa noastra, are probleme mari, tine-mi pumnii.

pisigri spune:

Pai Ilinca, despic firul in 4 pt ca daca nu o facem, singura concluzie este ca, vezi, copiii cresc bine merci in aproape orice metoda de parenting. La 1 an toti sunt cam la fel. Dup-aia oricum deprind ce vad in jur mai mult si mai des. si atunci, why bother ?

Deci: mongolul o sa aiba traume psihice si prezinta risc crescut sa devina deprimat/sinucigas/antisocial pen'ca ma-sa nu l-a luat in brate una-doua cind plingea, sau poate sa creasca la fel de sanatos si de armonios ca si africanul alaptat si din picioare in mijlocul drumului?

Cu judecatile nu stiu, poate tu ai dreptate si-s eu prea sensibila, doar ca citind ce spuneau oamenii aia mi s-a parut ca nu mi-ar placea sa se spuna una-alta din ce spun ei, despre mine. Iar cu biberonul, as incerca sa nu-i judec prea tare; dupa citeva zile de stat la NICU si antibiotice si alte alea, nu stiu daca singura cauza a biberonului era lipsa de (buna)vointa a mamei pentru a alapta. Si mai exista si varianta in care nu a vrut sa faca asta in fata camerelor.



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+