Fetita mea isi roade unghiile

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns marumiha spune:

Citat:
Rosul unghiilor face parte din asa numitele gesturi adaptoare, la fel ca si suptul degetului la varste mai mici, scarpinatul in cap, leganatul, mancatul buzelor, jucatul cu suvitele de par, etc. Au darul sa calmeze anxietatea. In sine, nu sunt nocive, il ajuta pe copil (sau adult) sa faca fata.

E important de identificat sursa stresului si facut ce se poate pentru a-l reduce, pentru a securiza afectiv copilul.

Interpretarea "e vina parintilor" e de toata jena. Uneori poate ca parintii au o contributie cu voie sau fara voie la stresul copilului, dar odata ce parintii vin sa ceara un sfat, ajutor specializat, mi se pare jenant si lipsit de utilitate sa-i invinuiesti.


La acest lucru m-am gindit si eu ,copilul meu intr-un timp destul de scurt,un an, a trebuit sa faca f.multe schimbari,de aceea cred ca stressul peste care a trebuit sa treaca ,fara sa plinga ,fara sa spuna ca ii este greu sau sa se manifeste in alt fel.


Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorinnn2006 spune:

I-si roade unghiile de la varsta de trei ani,acum are sapte,si eu ca mama nu am identificat nimic anormal in evolutia ei, si nici
modificari majore in viata de familie.Nimic mai mult decat dorinta mea de a creste bine un copil inconjurat de dragoste si atentie.Cu toate acestea vreau sa recunosc, ca sunt o fire voluntara si aceasta este probabil o consecinta a unei traume, din propria mea copilarie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorinnn2006 spune:

a inceput la trei ani si acum are sapte.nu a avut loc nici o modificare in evolutia familiala, iar unghiile si le roade la gradi pt ca nu o vad niciodata cu degete in gura,sau poate seara la culcare...Acum ca am vb de asta..fetita mea a inceput sa doarma singura in camera la varsta de trei ani.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Mda, traume, streeeees, anxietate...precis! Ce explicatie "savanta" sa dea si psihologii?
Sotul meu isi roade unghiile la greu. Ma enerveaza groaznic cand il vad ca pe un hamster, clantanindu-si unghiile. Nu constientizeaza, normal. Are niste degete superbe terminate cu niste sferturi de unghii boante:))) Si ce mai radeam pe seama lui, conform teoriilor psihologilor:"cine stie ce ti-o fi facut ma-ta in pruncie de ai ajuns in halu' asta, ce abuzuri ai indurat, saracul de tine!"
Ei, fiica-mii ii placea sa-i tai unghiutele, mi le intindea pe rand. Acum vreo luna-doua, a inceput sa nu-i mai placa, sa se revolte numa cand ziceam "taiem unghiutele?" Am zis ca deh, e normal sa aiba si ea momentele ei de fronda, ea oricum alterneaza perioadele cand uraste ceva cu perioadele cand adora acelasi lucru (toata iarna-primavara urla de-si rupea bojocii numai la auzul cuvantului "baie", acum vrea 3 "baitze"/ zi:)))
In fine, cateodata o convingeam sa ma lase sa i le tai (acum 2 unghii, peste 3 oe altele, a doua zi inca 2:))), cateodata nu...
Intr-o zi, acum vreo 4 zile, imi dau seama cu stupoare ca au trecut vreo 2 saptamani de cand nu i-am taiat unghiile...ioooi, da' cum de n-am observat in ce hal trebuie sa fie, ca ii cresc incredibil de repede, tot a treia zi trebuiau taiate...
Ma uit discret, sa nu-i dau de banuit...unghiutele scurte! Aoleu, nu-i mai cresc unghiile, nu se poate!!
Si brusc imi trazneste prin cap varianta si mai cruda: h'asta mica precis isi roade unghiile!!
Da, asta face! Destul de discret, cateodata cred ca doar isi tine degetele in gura dar ea si le clantzane finutz! Cand se uita la desene, la joaca, intre 2 ture de tobogan...nu non-stop, dar suficient cat sa fie enervant:)) Leit tata'so!!! Am acasa doi soareci rozatori de unghii!! Mostenire genetica, nu alta, ca altfel nu-mi explic! (vad ca asta cam e varsta declansatoare, si fiica-mea are putin peste 3 ani. O las in pace, poate totusi nu va ajunge ca taica-sau- care totusi, in rest, e perfect!)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Ilinca asa era si sotul meu. Dupa ce a inceput si cea mica sa le roada, el a inceput sa se controleze...noi nu am pus asta pe baza mostenirii ci a imitatiei . Ei bine, de vreo..7 ani sotul meu nu isi mai roade unghiile, sau daca da, nu in prezenta noastra (nu l-am verificat daca si le taie ). Insa cea mica a continuat...cum spuneam pana de curand. Deja are o luna si mai bine de cand nu le-a mai ros. Io zic ca exista sperante .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

O, m-ai linistit! Deci nu trebuie sa astept decat vreo 6 ani!:)))
Daca si sotul meu ar reusi sa se controleze ca sa nu fie un exemplu prost, tot ar fi ceva! El inca n-a vazut-o facand asta, e plecat de o saptamana si cred ca in timpul asta a apucat-o...uppps, asta o fi trauma, ca lipseste taticutzul de 1 saptamana? Nu m-as mira, la cat il adora...daca renunta la rosul unghiilor cand se intoarce el, e clar:)))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Important e ca exista speranta, ce conteaza ca e dupa 6 ani sau...30? Hmmm, pai gradi e o trauma, plecarea parintilor pentru o saptamna e o trauma, intarcatul e o trauma, asa cred ca toti am fi rosi pana la carne .

Apropo, am citit impreuna cu fiica mea cea mica o poveste, acum cativa ani, cu un barbat care isi rodea unghiile, dar cat era acasa numai, la serviciu nu facea asta...a intrat la un moment dat in concediu si neavand ce face, si-a ros unghiile, apoi degetele, apoi mainile, ca pana la urma s-a ros de tot el pe el si nu a mai ramas nimic in doua saptamani. Asa ca ai grija sa il tii ocupat in concediu .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui sorinnn2006

a inceput la trei ani si acum are sapte.nu a avut loc nici o modificare in evolutia familiala, iar unghiile si le roade la gradi pt ca nu o vad niciodata cu degete in gura,sau poate seara la culcare...Acum ca am vb de asta..fetita mea a inceput sa doarma singura in camera la varsta de trei ani.


E posibil sa fi descoperit utilitatea rosului unghiilor in timpul adaptarii la dormit singura. A pastrat obiceiul pentru momente cand are nevoie de suport, cum ar fi la gradinita.


Ilinca, Mihaela Nu e vorba de TRAUME, e suficient un mediu nou, o adaptare, inca un pas spre autonomie, frustrari inerente in viata oricarei persoane. Cu totii avem momente cand suntem anxiosi, exista anxietate in sfera normalitatii, doar ca de obicei nu o numim asa. Hai sa-i spunem nivel crescut de stres, daca va place mai mult. Sau neliniste, ingrijorare.
Odata dobandit un gest adaptor, ramane in arsenalul de relaxare al fiecaruia si e folosit in mod automat.






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Nu stiu ce sa spun, oricat as scormoni in memorie nu gasesc niciun motiv de stres la fiica-mea: n-am schimbat mediul, n-am pus-o sa renunte la scutec, la gradinita merge deja de-un an...Intreb si eu: n-ar fi posibil sa fi gasit pur si simplu metoda asta pentru a scapa de taiatul unghiilor? Ca asta era stresul in ultimul timp: taiatul unghiilor!:))

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Ilinca_M.

Nu stiu ce sa spun, oricat as scormoni in memorie nu gasesc niciun motiv de stres la fiica-mea: n-am schimbat mediul, n-am pus-o sa renunte la scutec, la gradinita merge deja de-un an...Intreb si eu: n-ar fi posibil sa fi gasit pur si simplu metoda asta pentru a scapa de taiatul unghiilor? Ca asta era stresul in ultimul timp: taiatul unghiilor!:))

IULIA va invinge CANCERUL

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.


Mi se pare foarte pertinenta ipoteza ta.
Nu e (inca) un gest adaptor in cazul ei, dar are potentialul sa devina. Deocamdata o scapa de stresul taiatului unghiilor.

Poate fi vorba si de imitatie in dobandirea obiceiului, insa copii nu imita pe termen lung ce nu le aduce beneficii.


Mergi la inceput