Parinteala nepavloviana(5)

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

ileanna, multumesc pentru detalii. Eu nu sunt o mama care face orice pt a nu supara copilul cu nimic. Cand fac/vor chestii care nu se poate sau afecteaza integritatea lor sau a celor din jur (fizica, psihica, intimitatea etc) , atunci intervin si pun limite. Dar nu cred ca am nevoie si nici nu cred ca as urma indicatiile dintr-o carte ce isi propune sa te invete cum sa iti frustrezi copilul. Daca prezentarea nu m-a convins, sigur nu o voi citi.




Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Neata!!

Laura

Haideti sa va spun de puiul meu de 4 anisori si sa vedem cui ii suna cunoscut "aspectele", ca nu le pot spune probleme.

1. Este teribil de cuminte si intelept. Uneori mi se pare putin creepy, eu fac destul de multe greseli ca parinte si om, asa ca se intampla destul de des sa ma faca el sa ma simt prost. Mai sunt copii de 4 ani asa??? Nu stiu ce exemplu sa dau, dar de multe ori cedeaza el!! Uite unul nu stiu cat de concludent: tre' sa iesim afara iar eu am uitat sa iau ceva de la etajul de sus, vreau sa fug rpd sa iau si sa nu mai vina si el cu mine, ca mai dureaza 10 min la "viteza" lui. El nu, k sa tine de coada mea ca pisica. Ii explic de 3 ori, el nu. Dupa care "cedez" eu si urc bombanind "offf, bine, fa cum vrei". Iar el imi zice pe un ton matur: "Biiineeee, hai ca te astept aici". Parerea asta o are si educatoarea lui.

2. Are perioade cand ma intreaba pt ORICE daca are voie, inainte sa faca. Mi se pare cam creepy treaba asta. De la parinti nu are limite decat in ce priveste integritatea fizica, si chiar si atunci, ii dau voie sa se joace cu ceva mai periculos cu conditia sa stau langa el. Cred ca bona ii impune mai multe limite decat noi (pana la urma cu ea mananca, doarme etc) si probabil ca marea parte a educatiei i-o face ea ... nu pot avea pretentia ca i-o fac eu de la 7 la 10 seara :(). Oricum ieri voia sa faca kk si m-a intrebat dc are voie, la care eu am innebunit instant si m-am asezat pe jos in baie ca sa stau de vb cu el. I-am explicat ca sunt lucruri pt care nu tb sa ceara voie iar el a replicat ca ok, dar el totusi vrea sa stie daca are voie. Eu ce sa inteleg din asta???!!

3. Eu obisnuiesc sa ii cumpar aproape orice jucarie vrea si cand vrea (bine, in 99% din cazuri este vb de chestii din astea mega-ieftine de la intrarea in parc). Sotul meu este crizat de chestia asta si se supara f des pe mine. Este de parere ca gresesc extrem de tare si ca trebuie sa invat copilul: 1 - sa astepte, 2 - ca nu poate obtine tot ce vrea atunci cand vrea, 3 - sa-l las sa-si doreasca "cu adevarat" un lucru. Spune ca se va transforma intr-un frustrat cand va iesi in za real world. Eu nu prea sunt de acord cu ce spune el, dar in mod sigur nici eu nu procedez 100% corect. Am incercat sa il mai "aman" cu niste jucarii si vreau sa zic ca copilul nu are nici o tb, nu se frustreaza, nu se da cu fundu' de pamant. E pur si simplu relaxat pt ca stie ca atitudinea generala este ca "primeste". Ma gandesc ca este mai sanatos sa creasca cu conceptia ca Universul ITI DA mereu. Si ca daca cresti in atmosfera asta ... nu vei deveni frustrat cand iesi in za real world ci vei sti sa vezi mai peste tot cate ceva ce "primesti" (o incurajare, un sfat, o zi buna). Nu vei avea ochi sa vezi doar ce "nu primesti". Voi ce credeti?

O zi frumoasa va doresc!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui ileanna

Neata!!

Laura

Haideti sa va spun de puiul meu de 4 anisori si sa vedem cui ii suna cunoscut "aspectele", ca nu le pot spune probleme.

1. Este teribil de cuminte si intelept. Uneori mi se pare putin creepy, eu fac destul de multe greseli ca parinte si om, asa ca se intampla destul de des sa ma faca el sa ma simt prost. Mai sunt copii de 4 ani asa??? Nu stiu ce exemplu sa dau, dar de multe ori cedeaza el!! Uite unul nu stiu cat de concludent: tre' sa iesim afara iar eu am uitat sa iau ceva de la etajul de sus, vreau sa fug rpd sa iau si sa nu mai vina si el cu mine, ca mai dureaza 10 min la "viteza" lui. El nu, k sa tine de coada mea ca pisica. Ii explic de 3 ori, el nu. Dupa care "cedez" eu si urc bombanind "offf, bine, fa cum vrei". Iar el imi zice pe un ton matur: "Biiineeee, hai ca te astept aici". Parerea asta o are si educatoarea lui.

2. Are perioade cand ma intreaba pt ORICE daca are voie, inainte sa faca. Mi se pare cam creepy treaba asta. De la parinti nu are limite decat in ce priveste integritatea fizica, si chiar si atunci, ii dau voie sa se joace cu ceva mai periculos cu conditia sa stau langa el. Cred ca bona ii impune mai multe limite decat noi (pana la urma cu ea mananca, doarme etc) si probabil ca marea parte a educatiei i-o face ea ... nu pot avea pretentia ca i-o fac eu de la 7 la 10 seara :(). Oricum ieri voia sa faca kk si m-a intrebat dc are voie, la care eu am innebunit instant si m-am asezat pe jos in baie ca sa stau de vb cu el. I-am explicat ca sunt lucruri pt care nu tb sa ceara voie iar el a replicat ca ok, dar el totusi vrea sa stie daca are voie. Eu ce sa inteleg din asta???!!

3. Eu obisnuiesc sa ii cumpar aproape orice jucarie vrea si cand vrea (bine, in 99% din cazuri este vb de chestii din astea mega-ieftine de la intrarea in parc). Sotul meu este crizat de chestia asta si se supara f des pe mine. Este de parere ca gresesc extrem de tare si ca trebuie sa invat copilul: 1 - sa astepte, 2 - ca nu poate obtine tot ce vrea atunci cand vrea, 3 - sa-l las sa-si doreasca "cu adevarat" un lucru. Spune ca se va transforma intr-un frustrat cand va iesi in za real world. Eu nu prea sunt de acord cu ce spune el, dar in mod sigur nici eu nu procedez 100% corect. Am incercat sa il mai "aman" cu niste jucarii si vreau sa zic ca copilul nu are nici o tb, nu se frustreaza, nu se da cu fundu' de pamant. E pur si simplu relaxat pt ca stie ca atitudinea generala este ca "primeste". Ma gandesc ca este mai sanatos sa creasca cu conceptia ca Universul ITI DA mereu. Si ca daca cresti in atmosfera asta ... nu vei deveni frustrat cand iesi in za real world ci vei sti sa vezi mai peste tot cate ceva ce "primesti" (o incurajare, un sfat, o zi buna). Nu vei avea ochi sa vezi doar ce "nu primesti". Voi ce credeti?

O zi frumoasa va doresc!!

mama gandacelului Vladut , 08.07.08


99% din ce face puiul tau face si Alex a mea, iar ceea ce faci tu cu cadourile face sotul meu, eu sunt mai mult spre sotul tau. Intrebarea mea este: ce faci cand nu mai ai bani? sau incepe sa ceara chestii de genul: alt mobil, laptop, etc?

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Citat:
citat din mesajul lui dana vio
99% din ce face puiul tau face si Alex a mea, iar ceea ce faci tu cu cadourile face sotul meu, eu sunt mai mult spre sotul tau. Intrebarea mea este: ce faci cand nu mai ai bani? sau incepe sa ceara chestii de genul: alt mobil, laptop, etc?

Alexandra Maria
14.12.2007



Pai nu am problema "nu mai am bani", cel putin nu in ce priveste jucarii marunte de la taraba din parc. Si nu imi place sa gandesc in sensul "ce-ar fi daca?". Pt ca in stilul asta poti ajunge la balamuc. Eu ma uit numai la circumstantele din prezent si in general nu accept "droburi de sare". Si nu prea sunt de acord sa creez situatii artificiale doar pt ca ma cred eu adult destept ca sa ii dau copilului o lectie ...

Si mai e un aspect. Citeam / auzeam undeva despre diferenta dintre lucrurile facute avand ca baza iubirea si cele avand ca baza frica (si ca lucru "facut", putem vb de ex de educatie). Cele facute pornind din frica si din dorinta de a te proteja ... sunt in final false. Alt ex.: copilul invata de frica sau de placere / interes / curiozitate (aka forme de iubire)?
Si aici eu zic ca si tu si sotul meu tindeti spre o educatie avand la baza o frica a voastra (daca nu mai sunt bani? daca adult fiind nu va intelege ca nu poti avea tot? etc etc). Eu sunt mai mult pe "go with the flow", "live in the present", "be spontaneous". Eu nu (prea) imi fac griji, mereu simt ca lucrurile se rezolva intr-un fel sau altul si ... in general nu datorita logicii aplicate de mine. E un curs natural si subtil al existentei, undeva dincolo de mintea mea omeneasca. Si nu spun asta pt ca mereu am trait in puf si am avut bani de jucarii, ci dimpotriva, am trait suficiente vremuri la limita sau chiar sub. Si de aici zic ... it's ok ... it will be ok ... :). Faptul ca am ajuns sa am de toate nu e meritul meu. Ma consider desteapta, serioasa, etc etc dar sunt multi ca mine si o duc ca naiba. Deci nu de aici se trage :))))).

merci dana!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Hi hi

Revin pt ca mi se pare ca ma exprim tare greoi (de obicei sunt cursiva si creativa) si am gasit un saying care spune in 2 randuri ce ma strofoc eu in 15:

"Viata e 10% ceea ce ti se intampla si 90% ceea ce reactionezi tu la ceea ce se intampla."




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui ileanna

Citat:
citat din mesajul lui dana vio
99% din ce face puiul tau face si Alex a mea, iar ceea ce faci tu cu cadourile face sotul meu, eu sunt mai mult spre sotul tau. Intrebarea mea este: ce faci cand nu mai ai bani? sau incepe sa ceara chestii de genul: alt mobil, laptop, etc?

Alexandra Maria
14.12.2007



Pai nu am problema "nu mai am bani", cel putin nu in ce priveste jucarii marunte de la taraba din parc. Si nu imi place sa gandesc in sensul "ce-ar fi daca?". Pt ca in stilul asta poti ajunge la balamuc. Eu ma uit numai la circumstantele din prezent si in general nu accept "droburi de sare". Si nu prea sunt de acord sa creez situatii artificiale doar pt ca ma cred eu adult destept ca sa ii dau copilului o lectie ...

Si mai e un aspect. Citeam / auzeam undeva despre diferenta dintre lucrurile facute avand ca baza iubirea si cele avand ca baza frica (si ca lucru "facut", putem vb de ex de educatie). Cele facute pornind din frica si din dorinta de a te proteja ... sunt in final false. Alt ex.: copilul invata de frica sau de placere / interes / curiozitate (aka forme de iubire)?
Si aici eu zic ca si tu si sotul meu tindeti spre o educatie avand la baza o frica a voastra (daca nu mai sunt bani? daca adult fiind nu va intelege ca nu poti avea tot? etc etc). Eu sunt mai mult pe "go with the flow", "live in the present", "be spontaneous". Eu nu (prea) imi fac griji, mereu simt ca lucrurile se rezolva intr-un fel sau altul si ... in general nu datorita logicii aplicate de mine. E un curs natural si subtil al existentei, undeva dincolo de mintea mea omeneasca. Si nu spun asta pt ca mereu am trait in puf si am avut bani de jucarii, ci dimpotriva, am trait suficiente vremuri la limita sau chiar sub. Si de aici zic ... it's ok ... it will be ok ... :). Faptul ca am ajuns sa am de toate nu e meritul meu. Ma consider desteapta, serioasa, etc etc dar sunt multi ca mine si o duc ca naiba. Deci nu de aici se trage :))))).

merci dana!

mama gandacelului Vladut , 08.07.08


Ai o atitudine mult prea epicuriana pentru gustul meu si aceasta vine din faptul ca, probabil, ai avut mereu "spatele acoperit".
Eu imi iubesc fetita foarte mult, dar eu cred ca, in viata, cunoasterea si intelegerea unor limite ii vor fi de folos.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Citat:
citat din mesajul lui dana vio
Ai o atitudine mult prea epicuriana pentru gustul meu si aceasta vine din faptul ca, probabil, ai avut mereu "spatele acoperit".
Eu imi iubesc fetita foarte mult, dar eu cred ca, in viata, cunoasterea si intelegerea unor limite ii vor fi de folos.

Alexandra Maria
14.12.2007



Nooo wayyy ! Dupa cum spuneam ... dimpotriva, am trait mereu la limita, fugit de acasa la 20 de ani, trait pe cont propriu, zile in care nu aveam nici macar bani de ulei sa prajesc cartofii, asa ca ii mancam doar fierti. Abia dupa 32 de ani m-am relaxat ca si siguranta zilei de maine. Dar cu toate astea, ciudat, nu am trait niciodata cu frica in san.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Daca am bani atunci, eu nu restrictionez jucarioare-prostioarele. de exemplu, Ilinca ma tot pune sa cumpar niste pufuleti care au cite o jucarie in punga. Nu o refuz, dar limita este de o punga pe zi.
Restrictionez insa dulciurile, de exemplu.
Daca nu am bani, nu protesteaza, incearca sa gaseasca solutii constructive: sa-i cerem lui tati, sa vedem poate are buni sau sa apelam la pusculita. Daca nu si nu, intelege si asta este. Dar nici eu nu ma duc dup-aia sa dau bani pe un moft de-al meu, sub nasul ei, ca sa vada ca nu am bani pt mofturile ei, dar le satisfac pe ale mele. pe de alta parte, este perfect ok si acceptat ca nu avem bani SI pentru nu-stiu-ce pentru ca, din banii din buzunar, trebuie sa luam piin si iaurt, care-s chestii serioase.

Cred in existenta refuzurilor si a frustrarilor, sunt normale si fac parte inclusiv din viata unui copil mic. Insa le prefer pe cele care au o justificare reala, nu pe cele "preventive", de dragul de a spune si 'nu" din cind in cind...
refuzam o cumparatura scumpa din lipsa de bani, refuzam sa cumparam cite o acadea in fiecare zi, refuzam a luam inghetata daca taman e in tratament pt laringita sau daca provine dintr-o sursa pe care o consider nesigura, toate astea au explicatii logice, acceptabile si acceptate de catre copil.



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

eu as intreba-o pe ileana de ce totusi decide sa cumpere mereu copilului cam tot ce-i cere. cred ca am inteles destul de bine. desigur ca nu trebuie sa-mi raspunzi.

subscriu la ce spune pisigri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

pisigri, ce spui tu suna perfect logic si aplicabil si de catre mine. Si de fapt raspunsul tau la "ce ma fac cand n-o sa am bani" este exact varianta 2 de raspuns pe care i l-as fi dat danei vio dupa ce m-am gandit mai bine: cand nu am bani ... ii spun ca nu am. Pana la urma ... e o situatie uzuala din cand in cand. Si undeva sunt convinsa ca ar lua-o ca atare. Si ar intelege ceva, alt-ceva, SI din aceasta situatie.

kariguld, pai ... nu prea e o decizie. E ceva ce imi vine ca fiind natural: el isi doreste, eu pot sa ii indeplinesc dorinta, deci ... unde-i decizia? Adica, cand te ridici in picioare pentru ca vrei sa mergi intr-o directie ... te ridici si mergi si punct. Nu te ridici si apoi decizi ca incepi sa mergi. Decizie ar fi daca as spune ca nu ii iau ca sa ii fabric o lectie (sau pt ca de ex am bani numarati si alocati).

Bine adevarul este ca incerc si eu sa stau undeva la mijloc pt ca ma stiu extremista. De ex, incerc sa invat sa fiu realmente atenta la copil si INVAT sa fac diferenta intre NEVOI si DORINTE. Din mai multe motive. In primul rand pt ca imi este teama ca indeplinindu-i dorinte pe banda, nu cumva sa uit de nevoi. Pt ca alea se exprima mai subtil decat dorintele.

Mergi la inceput