Parinteala nepavloviana(5)

rrox3 spune:

Pisi Felicitari pentru sarcina! si La multi ani! Ilincai
Imi place din ce in ce mai mult sa te citesc.

Aqai spune:

Multumesc, rrox! Consiuliu de familie si aplicam reguli noi, fiinda e adevarat, noi le spunem ca sunt destepti, inteligenti, indemanatici dupa situatie.


Happy now?

danielatt spune:

Am incercat si eu diferite variante. Fiul meu este un copil extraordinar de bun si de sensibil. E ok pana aici, doar ca eu nu le vad neaparat calitati de etalat pentru un viitor biat/barbat. Daca ar fi fost fetita hai ca as mai fi inteles.
Ma deranjeaza ca la doar 5 ani, incepe sa fie luat de fraier de copii mai mari cu care se joaca in fata blocului. Fimiu e un boem, are senzatia ca toata lumea il iubeste, ca e frumos si destept.
Da, am gresit aici pentru ca mi-am exteriorizat liber sentimentele. Sau nu ? Habar nu am, decat ca am facut exact cum am simtit.
Bunicii ma acuza pe mine ca si singura vinovata pentru ca baiatul nu este destul de baiat.
Am incercat cu reguli, am incercat sa ma impun, acum sunt la faza in care povestim seara si judecam ceea ce am facut ziua bune/rele.
A doua zi se comporta la fel, parca as vorbi cu un perete.
Ma doare doar gandul ca asa va fi la adolescenta si va suferi cumplit cand isi va da seama ca lumea/viata nu esteasa de roz pe cat si-o doreste el.
Va urmaresc in continuare, sper sa gasesc raspunsuri la "dileme"le mele.

Aqai spune:

Daniela, nu stiu exact ce sa spun. Mie astea mi se par calitati demne de fiintele umane in general, nu doar de baieti sau fete.

Te inteleg ca ai dori sa-l protejezi de dezamagiri... dar oricum o dai, ele tot apar.

O persoana insensibila si neatenta la cei din jur risca sa ajunga singura fiindca va fi evitata... si la fel va suferi

Poate calea potrivita ar fi sa-l inveti sa-si selecteze anturajul, astfel incat sa aiba prieteni apropiati pe cei care sa aprecieze si sa merite calitatile lui.

Iara ce spune bunica, n-as pune la suflet. Nu asta trebuie sa te intereseze pe tin, ci binele copilului tau si increderea lui in tine, ca il iubesti asa cum e, sensibil si bun.


BTW: cine se plange de insensibilitatea noilor generatii cel mai des? de obicei batranii :) din experienta mea.





Happy now?

corap spune:

si vrei sa grabesti momentul, sa afle de la 6 ani si sa fie dezamagit cu 10 ani mai devreme?

Scuza-ma, dar chestia cu macho man e fumata de 30 de ani cel putin. Si, in afara perioadei adolescentei (care poate fi grea pentru oricine, indiferent de sensibilitate, si pe care o va trece, ca toti am trecut prin asta si am supravietuit), are o lume intreaga din care sa-si gaseasca prieteni / o gasca / un grup cu sensibilitati comune.

Nu inteleg totusi ce anume vrei sa faci. cum il poti face mai dur? (asta fara sa "omori" nimic din el). poate sa-l dai la un sport de genul karate - dar ma indoiesc ca te vor multumi rezultatele.

coracora spune:

Dar copiii de-o seama cu el cum il trateaza?
Eu cred ca cei mai mari de varsta vor privi intotdeauna cu desconsideratie la cei mici.... ca in povestea cu pestele mare si pestele mic. Deci e irelevant sa ii etichetezi comportamentul dupa reactiile celor mari. Eu asa cred.

In plus de asta, eu consider ca esti afectata de "trendul" zilelor noastre... baietii trebuie sa fie tari, "sa rupa oasele", sa faca, sa dreaga, etc. Altfel sunt mai "putin baieti". E o aiureala povestea asta, un babism.
Ideea e ca insufland-i baiatului asteptarile tale, il poti plasa intr-o postura incomoda si extrem de frustranta; daca el asa e "construit", daca nu poate fi mai baietos decat este, cum iti poate rezolva tie "problema"? Nicicum, si asta il va pune in fata unei dileme: raman cum sunt si o dezamagesc pe mama sau incep sa ma prefac ca sunt cum ma vrea desi ma costa energie multa?

pisigri spune:

Si mie mi-ar placea sa te citesc mai des



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

kariguld spune:

dupa umila mea parere exista doua greseli capitale pe care parintii le (pot) fac(e).
-ce doresc (eu parintele) sa ajuga/fie copilul meu
-cum pot sa-i corectez asa numitele aparente slabiciuni

e perfect normal ptr un parinte sa-si doresca ptr propriul copil sa fie si sa ajunga ceva....undeva. insa adesea in ecuatia asta dorintele copilului sunt uitate sau evitate. eu parintele stiu ce-i mai bine, eu consider ca trebuie sa fie asa, eu am capacitatea sa inteleg..... si lista e prea lunga. nu ma refer la dorinte marunte, banale, ma refer la lucrurile alea cu adevarat valoroase care se aseaza la temelia viitorului. si la tot procesul care decurge mai apoi.

personal mi-a luat ceva timp sa inteleg caraterul copiilor mei, sa inteleg ca si ei au dorinte si vise. ca nu pot sa fiu eu mereu acolo cu visul meu, cu dorintele mele, cu experienta mea, cu eu stiu mai bine (ca doar sunt adultul, SIC!).
pur si simplu m-am separat, eu cu dorintele mele si visele mele ptr ei, ei cu ale lor. si minune, lucrurile au inceput sa curga de la sine, comunicare mai limpede, rezolvarea mai rapida a situatilor aparent tensionate. asta a fost in vremuri stravechi si repet ptr a nu stiu cata oara (poate ca-i enervanta repetarea) dar semnalele pozitive ce le primesc de ceva timp imi confirma ca am facut alegerea buna.

demult am citit undeva ca un procent destul de mare de oameni practica o meserie pe care nu si-o doresc. si-ar fi dorit sa faca altceva, dar din varii motive au ajuns in locul respectiv. cei mai multi spuneau "parintii mi-au spus ca asta mi s-ar potrivi mie..."

sotul meu e unul din milioanele alea de exemple. socri i-au spus ca trebuie sa se faca inginer, ca asa e moda si tra la la. iar el a mers la facultate, desi isi dorea sa devina profesor. apoi dupa facultate s-a suparat si a plecat in Germania sa studieze teologia. spre crunta disperare a soacrei ca vrea sa se faca popa. partea lui buna, care la mentinut mereu sus a fost ca, este si a fost dintotdeauna autodidact. nu s-a multumit cu putin, mereu s-a corectat si modelat. are si cateva calitati native, una din ele de negociator, vinde si cumpara tot ce vrea. de cand ne cunoastem, nu a spus niciodata "asta nu se poate... sau altele de gen". cuvintele lui favorite sunt "nimik nu-mi este imposibil, pot sa reusesc orice vreau, sunt un om plin de succes".

rrox3 spune:

danielatt poti fi putin mai specifica? Nu sunt foarte lamurita ce te ingrijoreaza din comportamentul baietelului tau.
Nu poate fi vorba despre faptul "ca e prea bun".

pisigri multumesc

ileanna spune:

Buna!!!

Fetelor, de cateva zile citesc si tot citesc la subiectul asta ... am inceput de la primul post scris de Simali. Vreau sa va felicit pentru toate discutiile (cu ... tot ce au presupus). Prea multe nu mai zic azi ... decat ca sunt si eu in parinteala si ma uit in toate partile dupa repere. Totul este mereu nou, spontan, necunoscut, desi ... este ceva ce se face de cand exista specia noastra pe pamant.

Un singur lucru vreau sa mai spun, pentru Laura25, apropos de cartea lui Aldo Naouri, care intr-adevar militeaza pentru limite. Eu am citit-o tocmai pentru mesajul de pe spate unde spune clar ca este impotriva noului curent care transforma copilul intr-un rege atotputernic. Am citit-o tocmai pentru ca sunt genul de mama ultra-mega-permisiva care ar face TOTUL ca sa nu isi supere copilul cu NIMIC. Undeva simt ca aceasta atitudine nu este cu totul sanatoasa pentru ca ii dau copilului meu un mesaj fals. Pana la urma sentimentele negative exista si fac parte din experienta noastra omeneasca. Asa ca am vrut constient sa aprofundez un alt punct de vedere.
Una peste alta ... nu stiu daca sunt de acord 100% (cand vine vorba de parinteala realizez mai mereu ca EU NU STIU NIMIC!!!) dar mi-au placut unghiurile propuse de omul asta. Nu cred ca este anti-AP. Ce spune el este ca copilul are nevoie sa simta in parintii lui niste "parapeti". Adica undeva ... are nevoie sa stie ca daca face o alegere periculoasa pentru el, parintele are capacitatea sa il opreasca. Nu ma pricep sa explic mai bine la ora asta (si simt ca nu am explicat grozav ...). Acuma bine ... pasul 2 (sau poate chiar 1) ar fi ca parintele sa afle DE CE copilul ar face acea alegere gresita si sa sape in continuare, strat dupa strat pana cand va descoperi probabil stratul care este de fapt unit: motivul tine de ambii, si de parinte si de copil. Ultima fraza este logica mea si nu a lui Naouri.
De ex, atunci cand R a vrut sa o loveasca pe B, stia ca exista parapet, adica indiferent de motiv, tu NU vei permite acest derapaj (nu stiu cat de bun este exemplul).

In rest ... am si eu dileme si intrebari si o sa le picur pe aici.

Seara buna!!!