Miserupismul copilului(2)

ali spune:

Atatea sfaturi contradictorii ai primit, Selene, si e normal ca atunci cand urmezi unul nu asculti de altul si oricum o sa primesti "rosii" in cap.Important e ca iti iubesti copila si ca vezi ca ceva nu e in regula.
Ma pun in situatia ta si eu asa cred ca as simti
1.Sunt foarte obosita... si rodata fiind zilnic non stop cu copilul, trebuie sa iau masuri
2.Am nevoie de un job unde sa pot sa si socializez( cu colegi...)
3.Copilul trebuie dus la gradinita (poate chiar 8 ore) si se va schimba acolo pentru ca e o singura educatoare si multi copii. Va trebui sa invete sa se descurce si singura si nu mai poate porunci. Atunci si copilul va aprecia altfel momentele petrecute cu mama.
Am terminat...


Legat de gradinita parca mi-aduc aminte in toamna ca spuneai ca nu s-a acomodat Daria. Poate sa fie un motiv si faptul ca ea stia ca tu stai acasa ( chiar daca tu de fapt lucrezi si nu stai...).Si eu am avut probleme de acomodare la gradi cu juniorul meu ( are 4 ani) dar a inteles pana la urma ca e serviciul lui...plecam toti 3 de acasa fiecare la jobul lui. Am apelat la diverse trucuri ca sa-l ajut sa se acomodeze ( inclusiv o inimioara desenata pe manuta pe care cica o incarcam cu pupici si el ii folosea cand ii era dor de mine).Cand am avut probleme cu o educatoare am luat masuri....si am avut succes pana la urma.Acum ma intreba cand incepe grupa mijlocie.

Multa, foarte multa rabdare iti doresc...

dana vio spune:

Descarca o carte de parenting (sunt destule pe net), oricare, si citeste-o in postura de fiica. Gandeste-te ca tu esti copilul. Ar trebui sa-ti lamuresti cate ceva si e mai ieftin si mai la indemana decat psihologul.

Alexandra Maria
14.12.2007

Selene_Bunny spune:

Azi am inceput consilierea. Sunt lucruri pe care nu reusesc sa le inteleg nicicum, ma contrazic si cu ta-su, el are o interpretare, eu alta, la cat de nesigura pe mine sunt, poate d-na asta imi va arata ca exista, totusi, lucruri pe care le-am facut bine, lucruri de care ne putem folosi, acum, pentru a stabili o comunicare normala intre noi si copilul nostru. De care sunt ingrijorata.

Vom vedea ce sfaturi vom primi, ce metoda de parenting ni se va sugera.

Dorsilia spune:

Selene, puterea si stiinta de a face fata problemei, care NU e de natura medicala, se gasesc NUMAI in tine si nici un medic, terapeut, preot, educator, frate, sora, mama sau tata NU-TI va putea oferi un ajutor asa cum speri tu. Nu te mai baza pe altii, reorienteaza-te, reintrospecteaza-te, repozitioneaza-te si re consolideaza-ti pozitia in cadrul familiei si mai ales stabileste un nou mod de comunicare cu copila ta, niste noi limite si un nou stil educational. Stiu ca poti, stiu ca ai minte si stiu ca vrei, asa ca da-i bataie si nu-ti mai irosi banutii pe consulturi psihologice.

Bafta!

Selene_Bunny spune:

Dorsilia, esti bine intentionata, dar eu sunt depasita de problema. Eu nu mai am solutii. Iar singura nu ma vad in stare sa reusesc, pentru ca nu vad de unde ar trebui sa pornesc si ce legaturi intre elemente ar trebui sa fac, pentru a avea imaginea completa. Daca ai fi aici, langa mine, daca ai fi vazut-o ieri, azi, daca ai fi fost langa noi, in "concediu", poate ca ai fi inteles mai bine ce si cum.

Si nu e doar problema mea, e si problema lu' tati, daca tot am hotarat sa ramanem impreuna dupa episodul din 2008, pe care am fost rugata sa-l rememorez azi.

Iar in peisaj mai sunt si alte persoane, care nu inteleg ce se intampla, dar care au de suferit. Daca ai fi una dintre aceste persoane si m-ai intreba de ce e copilul asa, eu nu as sti ce sa-ti raspund.

alex_andra spune:

Selene...eu cred in tine

Ilinca_M. spune:

Eu nu pot sa cred ca asta e important pentru tine, "ca mai sunt si alte persoane, care nu inteleg ce se intampla, care au de suferit"...saracii adulti terorizati de o copila blonda si frumoasa de 3 ani jumate si probabil 15 kile...asa vorbesti despre ea de parca ar fi Belzebut, sau Godzilla, pur si simplu cam asa ai vorbit de cand te stiu eu pe forum, mereu fata "ti-a facut ceva", te-a facut sa suferi, sa plangi, sa transpiri de nervi, ai scris zeci de topice in care ti-ai plans suferinta...si acum duci copilul la consiliere...
Esti sigura ca i-ai dat consilierului toate datele? Hai ca-ti fac eu un rezumat:
- cand era un fat de 30 de saptamani, in loc sa fii o gravida vesela si infloritoare care sa se gandeasca la bebelus, udai perna iar "iubi" al tau in loc sa mangaie burtica si sa se extazieze la miscari te ameninta ca isi gaseste alta dispusa sa-i impartaseasca spiritul religios apucat brusc...
- la 5 luni te-a muscat o data (!) de san si gata, i-ai taiat macaroana, ai pedepsit-o, ai intarcat-o, ca oricum era pe supliment de la inceput (si apoi dupa 3 ani despici firul in 4 si vrei sa "demonstrezi" ca n-ai putut alapta fiindca erai vegetariana etc)
- la 1 an si 4 luni ale fetei plangeai pana-ti dadea sangele pe nas de nervi/ciuda/suparare/ groaza ca de ce se pisha copilu' exact dupa ce-i faci tu baie si inainte sa-i schimbi tu scutecul, ca nu mai suporti cate baltoace iti face prin casa exaaact in secundele cat te intinzi tu dupa scutec (haha), ca nu e normal asa ceva, o face intentionat- oare de ce o face?! ca te temi c-o s-o bati de-o sa-i sara capacele (sau asa ceva, nu retin exprimarea, cred ca a fost mai nasoala);
- tot la 1 an si 4 luni scriai rauri-rauri despre cum framanta copilul mancarea in pumni si-o arunca pe jos si vai de mine, cum sa faci fatza, ca nu mai suporti sa tot smotruiesti dupa ea si iarasi te intrebai daca "e normal asa ceva?!"
- tot atunci te plangeai ca soacra poate sta DOAR 2 ore/ zi cu ea.
- la 18 luni erai foarte multumita ca doarme 4 ore pe zi la pranz ca tie-ti sunt INDISPENSABILE pentru a face curat in timpul ala si apoi ai inceput sa te ingrijorezi abia cand a inceput sa doarma cata 6 ore legate la pranz!! Tot atunci i-ai descris programul zilnic: se trezeste la 8, tu abia la 8.30 te dezmeticesti; o duci la bunica in acelasi bloc, te apuci de smotru (si de varsat rauri de lacrimi pe DC, ca ce copil insuportabil ai, nu mananca, duce mana la pasarica dupa ce face pishu, orori de-astea), la plimbare iese tot cu bunica apoi tu o preiei sa faceti simulacrul ala de masa de ranz si o culci...pentru 4-6 ore.
Sa reiau si din subiectele mai recente? Esti sigura ca Daria va putea sa-i povesteasca toate astea consilierei, ca sa poata fi ajutata?...
Dar nuuu, tu nu poti "sa faci legatura intre elemente", desi la cate romane-fluviu ti s-a scris pe toate topicele...

Selene_Bunny spune:

Ilinca, termina. OK? Nu sunt intr-o dispozitie buna acum. Nu locuiesti cu mine, nu ai fost martor direct, asa ca invata sa taci cand e cazul sa taci. Mi se pare mult mai onest sa-ti recunosti limitele, asa cum a facut Aqai odata, decat sa tot scrii in stilul tau. Zici ca ai personalitate dubla.

Edit: stiu ca tu esti fanatica in ceea ce priveste alaptarea, dar asta nu-ti da niciun drept sa lansezi acuzatii false, precum "ai pedepsit-o". Interpretarea iti apartine si e josnica.

Iar ce am povestit eu azi cu d-na respectiva nu te priveste decat in masura in care eu aleg sa spun, public, ce si cum. Ti-ai depasit atributiile. Iar.

Si normal ca au de suferit si altii. Cum dreaq sa nu suferi, din moment ce iubesti copilul ala si nu intelegi ce se intampla?

Alizee spune:

Wow, Ilinca, cate amanunte stii despre Selene ! Bineinteles, oferite chiar de ea insasi.

Selene, succes in gasirea de solutii. Daca ai incredere si esti sincera, psihologul va va ajuta pe voi, adultii, sa intelegeti unde gresiti si cum va puteti indrepta.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Selene_Bunny spune:

Daca nu le-ar inflori in stilu-i caracteristic, ar fi mai bine. Ii recomand sa citeasca semnatura mea de vreo 20 de ori.

Nu, Daria nu va putea povesti ce cacat de mama a avut. Dar va putea cacatul de mama, ca e de datoria ei. Care cacat de mama are macar atata dram de onoare, incat sa nu se traga pe coor in fatza adevarului.