PITICUL MEU NU VREA LA OLITA

andata spune:

Greu cu operatiunea olita. La mine a durat cam 2 ani si 9 luni, aproape 10, pana sa ceara constient sa faca.
In primele zile a mai scapat si pe langa, apoi a cerut singurica. Din momentul in care a invatat si pana nu a mai fost nevoie de pampers nici noaptea a durat cam o saptamana. Era insa pregatita (de vreun an ma chinuiam sa o invat, cu olita lasata la indemana ei)
A mai avut apoi cateva tentative sa isi puna pampers cand ieseam cu ea afara, venea cu el la mine sa i-l pun. Am facut si eu ca Ledi, i-am zis ca daca reuseste sa si-l puna o las sa stea cu el, dar eu nu i-l pun, ca e fetita mare si rad copiii de ea afara.
In principiu, un copil poate fi dresat sa faca la olita mai devreme (m-am infiorat la propriu cand am vazut ca exista mame care isi forteaza copiii de la cateva zile sau cateva luni), dar eu nu m-am stresat cu dresajul.
Am avut si surpriza sa plec cu ea pentru mai mult de 5 ore si sa ii pun pampers pentru siguranta, si cand am venit era uscat si a cerut imediat olita. Acum deja, la putin peste 3 ani, vrea la wc, ca "oamenii mari".

sirimie spune:

Ambii copii ai mei au renuntat la pampers de buna voie pe la 2 ani jumate, fara prea mult stres din partea mea. Am citit undeva ceva ce mi-a placut, facutul la olita este demersul lui nu al parintilor

inapreda spune:

Eu sint ardeleanca si stii ca (se spune) ne defineste intrebarea: eu nu inteleg de ce atita graba?
Lasind gluma la o parte, eu consider ca te grabesti prea tare; copilul nu e pregatit; mai bine lasa natura sa-si faca mersul ei firesc, copilul sa mai creasca si totul va fi bine.

Ilinca_M. spune:

Oare asta sa fie explicatia, zona?:))) Ca doar si a mea are 3 ani si 2 luni si n-a produs inca absoluuut nimic la olitza, desi in ultimul timp sta cu placere pe ea, dar asa, ca prilej de meditatie:)) E drep ca si eu pe principiul "ce atata graba?" si "orice lucru firesc se invata...firesc, nu cu presiune, cu fortza" nici nu i-am prezentat olitza pana pe la 2 ani. Ma rog, eu n-am stres, cand va fi pregatita va face de bunavoie acolo, n-am niciun stres ca asta se va intampla cat de curand, suntem pe drumul cel bun cu "politica pasilor marunti". Sa te incrancenezi, enervezi, ambitionezi la varsta de nici un an jumate a copilului mi se pare masochism in toata puterea cuvantului, costyhunny, relaxeaza-te, nu-ti distruge nervii pe lucruri prostesti, viata cu un copil asa mic e superba, nu ti-o complica de gura lumii sau de "ambitie". Iar sa certi un copilas fiindca si-a facut nevoile fiziologice altundeva decat unde ai tinut tu mortish...mi se pare crud, umilitor si de neinteles pentru copil

costyhunny spune:

fetelor va multumesc inca odata pt.raspunsuri si pt.sfaturi!!!
dupa cum am mai zis am hotarat sa-l las in pace ca ma enervam degeaba si eu si el cand il certam si incepea sa planga si imi era mila de el...
va multumesc in continuare....