Miserupismul copilului

Selene_Bunny spune:

O, allinta, pai incep intrebarile cauzatoare de explicatii...

Cum e mintea, ce se intampla in capul meu, ce face televizorul, de ce nu pot sa beau Vanish, ce am eu in burtica, cum se formeaza kk si de ce nu pot sa-l mananc, de ce e pipi-ul sarat, de ce nu sta vasul asa, de ce nu pot tranti usile, de ce nu pot sta cu fundul pe pervazul geamului cand e geamul deschis, cine e Mos Ene...

Ei, prea multe explicatii?

Alizee spune:

Selene, te pierzi in amanunte si tot nu ai raspuns la ce te-am intrebat.
Este normal sa ii explici copilului tau despre tot ce te intreaba, fiindca vrea sa inteleaga. Stai sa vezi bataie de cap cand va incepe scoala.
Copilul tau este gresit indrumat. Asta vad eu din afara si citindu-te pe tine cum te tot invarti in jurul cozii, tinand-o pe-a ta, refuzand sa intelegi ceea ce e de inteles.
Ai un copil superb, sanatos si inteligent. Multumeste-i lui Dumnezeu pt darul pe care ti l-a facut si fii mai intelegatoare, mai rabdatoare.
Citeste articolul pus de mine. Este foarte instructiv.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

pisigri spune:

Pai DAria trebuie sa inteleaga, cu ajutorul tau, ca gesturile ei te pot supara (rani fizic) chiar daca tu o iubesti in continuare. O iubesti, da, dar esti suparata/trista.
Faza e ca trebuie sa crezi si tu in asta, ceea ce mie nu-mi iese. Adica face o timpenie despre care am discutat deja, eu ii spun ca-s suparata pt consecinta gestului ei...numai ca mie-mi trece tare repede ceea ce nu stiu daca e neaparat bine. Pe de alta parte, cita suparare e normal sa tii fata de un copil de 3 ani si 3 luni (in cazul meu)? Taica-su e mai ambitios, sta suparat pe ea si cite jumatate de zi, dar nu mi se pare ca asta o impresioneaza in vreun fel; clickul se produce, daca se produce, pe moment, si se consuma cumva. Cel putin in cazul ei. Probabil ca sunt mici, pt ca si supararile ei pe mine expira cam in acelasi interval de timp in care se asteapta ea de la mine sa nu mai fiu suparata pe ea.

Scena: avea 2 monede de 50 de bani. Am mers catre autyomatele alea cu bilute cu surprize; ceea ce isi dorea costa 3 m9onede. Alte prostioare erau doar 2 monede.
Ii cerusem sa imi dea mie sa tin banutii si a refuzat. Desigur ca pe unul l-a scapat in iarba si nu l-am mai gasit. Cind ne-am dus sa schimbam o bancnota de 1 leu cu 2 monede...surpriza, nu aveau sa ne schimbe. NU aveam unde sa ma duc in alta parte pentru asta.
A descoperit ca neascultarea costa. A descoperit singura, natural, fara nici un ajutor din partea mea. A fost o lectie pretioasa, constat eu acum. Adica CHIAR a invatat ceva din ea. MAi multe decit din teoriile mele, pe care de cele mai multe ori nu da doi bani.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Selene_Bunny spune:

Aoleu, imbracat singur si mancat singur, refuza sa faca lucrurile astea... Poate, stiu ca poate, dar nu vrea si pace... Nici macar chiloteii nu vrea sa si-i ridice singura, zice "nu pot, ridica-mi-i tu"... Iar de mancat singura, rar, si doar la desene, altfel, zice "da-mi tu in gura". Daca nu o fac, ramane mancarea acolo si ea isi gaseste de joaca...

Lali spune:

Nu am citit toate raspunsurile dar parerea mea este sa stabilesti dinainte limite la ce te intereseaza. De exemplu, tu crezi ca ea poate sa se uite la TV maxim 1 ora/zi.

Intreab-o ce desene ii plac, uita-te in program la ce ore sunt si rezuma-te la ele.

Adica, ora ta sa coincida cu placerea ei. Stabilesti dinainte, te uiti la Fifi de exemplu si apoi mergem sa ne jucam la baie (daca e inainte de baia de seara), sau iti citesc o poveste.

Eu asta cu desenele asa o gestionez si acum. Nu inchid TV-ul niciodata in mijlocul unui film/desen. Il anunt ca, dupa ce se termina, gata cu uitatul la TV. Si astfel, inchiderea in pauza dintre filme este mult mai "usoara".

Cand mai gresesc limba, eu cred ca as incerca sa ma joc cu ea sa vedem daca intelegem ceva, as stalci cuvintele de la TV si as transforma totul in distractie.

Deasemenea copilul are dreptul sa fie suparat.
Mie mi s-a intamplat sa-l intreb pe al meu: esti suparat ? daaaaa. OK, vrei sa iti dau o solutie sa-ti treaca sau vrei sa jelesti singur? Daca vrea sa planga in legea lui il las, daca vrea o solutie il iau in brate si-i spun sa traga aer in piept si sa arunce supararea afara. Apoi incep, n-ai suflat prea tare, eu cred ca mai este, mai sufla o data cu putere, sau: nu arunca nervii tai pe mine, si ma feresc. Intotdeauna se termina cu o portie de ras.

In concluzie, incearca solutii punctuale la probleme punctuale. Nu cauta un panaceu universal. Vei vedea ca, usor, usor dezamorsand situatiile conflictuale pe rand se schimba si atmosfera generala si miserupismul se inmoaie.

Alizee spune:

Selene, e clar ! Tu esti cea mai chinuita mama din univers !

allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Selene_Bunny spune:

allinta, nu inteleg cum este gresit indrumat. Eu si ta-su suntem consecventi.

pisigri, da, avem si noi astfel de lectii invatate.

Insa pentru faza cu lovitul cumnatei azi chiar m-am suparat. Nu este nici prima, nici a doua si nici macar a treia data. Nu inteleg de ce o face, zau. Intai a vrut sa o loveasca cu piciorul, ca de ce s-a asezat pe acelasi pat cu ea. De-aia, ca e un singur pat in camera. Dupa care a vazut ca are cumnata ciocolata si a inceput sa se lingaie pe langa ea, sa-i dea - "imi dai si mie, ca nu te mai lovesc. Chiar nu te mai lovesc". Dupa care ma trezesc, la 5 minute, ca se stramba si arunca in ea cu jucaria aia, tintindu-i capul. La care fata a ramas perplexa, dupa aia s-a si ridicat si a plecat.

Zau daca am inteles ce a apucat-o.

Selene_Bunny spune:

Io ti-am mai atras atentia tie acu' cateva zile, ca ai ramas calata pe niste chestii, da' n-ai inteles...

Nu ma simt deloc chinuita, manifestarile ei din ultimele zile chiar ma sperie.

De unde atatia nervi?

Alizee spune:

Comportamentul fetitei tale imi aminteste de al unei nepoate. Problema la ea erau adultii din casa.
Decat sa te tot vaiti pe net cat te chinuie bietul tau copil, mai bine discuta cu un psiholog sa te ajute pe tine, in primul rand, sa te dezvolti emotional, sa iti poti vedea copilul ca pe un copil, nu ca pe cineva de varsta ta.
Te contrazici prea mult, fara sa vrei sa intelegi ceva. Si ce daca nu vrea sa manace singura sau sa se imbrace singura. O sa le faca pe toate, stai linistita. Doar atat ai retinut din acel articol ?



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Iar eu ti-am demonstrat la subiectul respectiv ca tu erai cauza interpretarii mele, ca si acum, de altfel.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.