Nu ma pot mobiliza

Am probleme....ceva se intampla cu mine...si nu ma pot...aduna;Pe 3 inie au venit pe lume puiutii,cu 12 saptamani mai devreme decat ar fi trebuit;unul dintre bebei a trait doar 3 ore,fetita....Laila....e ok,sanatoasa,a crscut jumatate de kilogram in astea 4 saptamani de viata extrauterina;cei de la spital ma suna zilnic si imi lasa cate 2,3,4 mesaje....sa ma decid ce fac cu bebe cel care nu a stat cu noi.....si eu.....nu pot,mintea mea refuza,fuge sa ia o decizie si sunt tare suparata pe mine,oricat de greu ar fi trebuie sa....fac ceea ce e de facut,sa sun la case mortuare,mi s-a dat o lista cu nemerele de telefon...si eu....NU POT!!!!!!!!!!!!!!Nu imi vine sa cred ca ....nu pot,efectiv ma depaseste situatia....Mintea si sufletul meu refuza sa creada ca am un copilas de ingropat....Indraznesc sa intreb...cele care ati trecut prin asa ceva...cum ati facut fata situatiei....caci eu...sunt varza,nu ma recunosc;stiam despre mine ca sunt o curajoasa,ca sunt omul care nu sa de inapoi de la nimic.....Va rog enorm sa ma iertati pentru cele scrise...dar ma simt ca si cum eu nu mai ma pot asculta pe mine,parca vorbesc una cu mine....si mintea mea....e doar pe pilot automat....si fug,fug de ceea ce trebuie sa fac....Sincer e pentru prima data cand simt nevoia sa inghet timpul si viata si tot....si sa iau o pauza.....dar binenteles asta e doar....o iluzie.Primesc orice sfaturi,vreau doar sa ma trezesc.....la realitate....sa ma regasesc,sa ma satur de plans....sa fiu din nou eu caci puiutii au nevoie de mine cu mintea intreaga

Katya spune:

Draga Delia, felicitari pe fetita supravietuitoare, sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa!

Si condoleante pt celalalt bebe! Dac-as fi mai aprroape, te-as ajuta, as merge cu tine, as suna eu la casele mortuare, dar sint departe, asa ca te rog sa te aduni si sa suni acolo, sa ceri ajutor cuiva daca nu poti singura.

Sotul tau nu se implica?

Atunci roaga o prietena, o vecina, o colega, dar du-l si pe bebe celalalt la locul lui. Intareste-te, stiu ca nu-i usor dupa nastere, dar ce sa faci? Esti si mamica lui, nu stiu cum sa te ajut decit cu o rugaciune si cu o incurajare.

Stiu ca poti, esti doar coplesita, curaj si cu Dumnezeu inainte, te imbratisez!

Katya spune:

E ravasitoare situatia si tot acolo ma gindesc. Inteleg ca, daca te tot suna de la spital, ai o atitudine oarecum evitanta fata de bebe. Imi imaginez cit de dureros trebuie sa-ti fie, totusi tocmai de aceea trebuie sa nu mai amini intilnirea, ca-ti va fi si mai greu. Nu e vina ta ca s-a intimplat asa, deci ia-ti ramas bun de la bebe si du-l la odihna lui, abia pe urma iti vei reveni. Ai sa vezi.

Aduna-te deci si fii tare, Doamne ajuta!

szivarvany spune:

Delia
Eu cred ca tu nu ti-ai permis sa nu fii puternica.
Cred ca e atat de dureros sa trebuiasca sa iti iei puiul de acolo, e ca si cum ai infrunta realitatea cea mai trista pentru un suflet de mama. Stii ca trebuie, ca va trebui, dar e prea mult si pentru tine, care esti o luptatoare
Ar fi bine sa ai alaturi pe cineva drag, care sa te sustina, sa mearga cu tine, sa iti iei ramas bun de la fetita ta, sa iti iei amintiri cu ea si sa nu fii singura cu toata durerea asta mare.

Imi pare nespus de rau ca puiul tau e Ingeras

Multa, multa putere si sa o aduci pe Laila cat mai repede acasa


_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

Delia21 spune:

Fetelor,multumesc ENORM!!!

Katya,e tare bine sa ma motivez gandind ca astfel imi las puiul sa se odihneasca;oarecum in mintea mea...atata timp cat nu il pun acolo,.....il mai tin putin cu noi...stiu ca nu are sens......dar inima are propriul creier...in situatii de genul asta.Multumesc din nou

Sabina spune:

Ooh, draga mea,
nu am stiut de situatia asta.
Roaga pe cineva sa faca asta in locul tau. Nu vad alta solutie.
Tatal fetitelor mai e prin preajma? ar trebui sa se implice el aici.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

laurenta spune:

Daca ai pe cineva langa tine ,o prietena o ruda,roag/o sa te ajute. e evident ca nu poti singura in cazul asta,nimeni nu poate.......dar e bine ca bebe sa mearga la loc/+ul lui.|altceva chiar nu stiu ce sa/ti zic...........e dureros rau.
gasetet/ti putere si fa ceva pt micut

Delia21 spune:

Sabina.....el e la NY;cat am nascut eu el era in spania....sa vada vila unui prieten,la munte;nu cumpara dar s-a gandit ca deh....e o vacanta de o saptamana in care nu trebuie sa plateasca hotel;eu am nascut pe 3, i-am lasat multe mesaje pe telefon...nu a avut conectie internationala....nu a fost de gasit...pe 6 iunie ajunse de dimineata la NY si ma suna din aeroport la 6 dimineata...si imi zice cu o voce sfarsita "scumpa...avionul meu a avut 12 ore intarziere din Madrid,putem vorbi maine cat si despre ce vrei tu caci eu azi vreau sa dorm toata ziua caci altfel mor de nesomn"....ok,un mare ok acolo;deci eu nasc cu cel de 6 ani de mana....in spital,pierd un bebe...trec printr-o nebunie de situatie.....iar el....era cel obosit;m-a lasat fara replica;deci conversatia asta a durat....2 minute caci el era obosit;intrebare cu care l-am terminat mental apoi:de ce nu mi-a dat un telefon in acele 12 ore de pe aeroportul din Madrid?chiar nu a avut 5 dolari sau 50 daca era nevoie pentru o conversatie telefonica?Pana la ora actuala...el nu a ajuns deloc la noi;imi zicea ca vine sambata asta si ca sta cu noi pana duminica viitoare pe 8iulie;ei uite ca nu vine...va veni doar pe 6 iulie;aici pe 4 iulie e sarbatoare mare,lumea sta cu familia....in fine;el e invitat la prieteni;poate ca nici el....nu se impaca bine sufleteste cu situatia asta si....tot fuge;si totusi....?Nu,nu e omul care sa gandeasca si sa simta pentru o familie.....are calitatile lui....dar tare tare se mai protejeaza....,nu mi-a fost aproape sufleteste deloc in saptamanile astea;adevarul e ca si eu l-am cam certat....si i-am spus tot ce aveam pe inima....ca altfel innebuneam;e aiurea sa treci prin atatea si el...sa fie neimplicat decat cu numele;la fel ca atunci,in 2006 de craciun cand ajunsei in noaptea de 25 la spital cu copilul caci nu mai putea respira de tuse,dupa o ora....el ma anunta ca....el la 8 dimineata are tren caci merge la munte o saptamana....si are nevoie de somn;nici prin gand nu i-a trecut sa isi amane ,nu zic sa anuleze acea vacanta....,cu o zi sau 2 sa vada ce se intampla......cu primul si unicul lui copil atunci,....venit pentru ca s-i la dorit....si venit la batranete(49 de ani)...In fine....deci nici in cazul asta nu pot sa ma bazez pe el ca face el,da el telefoane si ia el decizii ca sa ma scuteasca pe mine.......asta e viata,...

violeta69 spune:

Delia, sunt alaturi de tine cu sufletul, Dumnezeu sa il odihneasca pe puiutul tau si sa o ocroteasca pe fetita si pe fratiorul ei mai mare.
Poate o prietena/mama/soacra cumva ar putea sa te ajute in situatia aceasta fiindca singura e greu de trecut prin asa ceva si asa ai suferit destul deci e normal sa nu poti lua o decizie, trebuie neaparat sa primesti ajutor

Victoria_mami spune:

Of, Delia Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci si prin asta, sa ramai puternica ptr. puiutii tai, toti trei.

Daca nu ai pe nimeni sa te ajute, roaga un social worker de la spital sa te ajute, sa sune ptr. tine, sa pregateasca tot. Ai nevoie de 'closure' sa poti sa treci mai departe (nu exact asta vreau sa spun, dar te rog sa ma ierti, nu-mi gasesc cuvintele) si sa iti cresti ceilalti 2 copilasi. Si bebe care nu mai e, exact cum spunea Katya, are nevoie sa fie si el la locul lui (ea? imi cer scuze, am citit de vreo 3 ori si nu am inteles). Trebuie sa-i oferi un loc al lui, special, chiar si in lumea asta, pentru el si ptr. fratele si sora ramasi aici cu tine si pentru tine. Socrii mei au avut gemeni (inainte de a-l avea pe sotul meu), care au murit, amandoi (erau 2 baieti), de care ei nu au vorbit niciodata; sotul meu a aflat de la socrul meu care i-a mentionat o data pe gemeni. Soacra-mea nu a spus niciodata sotului meu nimic despre ei, mi-a spus mie o data. Soacra-mea a murit pe 1 iunie si atunci am fost la cimitir si am cautat gemenii. Am gasit locul, dar nemarcat; pot sa-ti spun ca pe sotul meu l-a 'deranjat', l-a durut sa vada locul nemarcat, desi nu i-a cunoscut niciodata, nici nu ar fi trebuit sa stie de ei, totusi, il doare sa vada locul asa, nemarcat. Deci, da copilului tau locul sau cuvenit, din dragoste si respect pentru toti 3 copiii tai. Of, asa te-as imbratisa!

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

Alizee spune:

Imi pare tare rau ca treci printr-o asemenea tragedie.
Victoria ti-a dat cateva sfaturi bune.
Sunt alaturi de tine si te imbratisez.




allinta