Pierderea unei persoane dragi
Raspunsuri - Pagina 7
mihaela_s spune:
Timpul le vindeca pe toate...desi durerea si dorul raman, nu mai sunt atat de stringente si permanente. Cel putin la mine, la noi(ma refer aici la sotul meu) asa a fost.
Tata a murit in mainile mele, acum aproape 10 ani. Ii simteam pulsul cum se stinge, stiam ca va muri, avea cancer...dar isi acum cand e ziua comemorarii mortii lui, sau cand ma gandesc la el ca acum cand scriu, imi dau lacrimile. Insa nu ma mai doare atat de tare, nu ma mai gandesc atat de des la el, viata merge mai departe...el e intr-un loc special in sufletul meu si asa va ramane mereu...
Soacra a murit subit, acum 7 ani. Sotul meu fusese la ei, ea se plangea ca o doare tare umarul stang si la o ora dupa ce a ajuns sotul acasa de la ei, a sunat telefonul ca a murit...atac de cord. Suferinta a fost mare, mai ales ca sotul e medic, stia ca ea sufera cu inima (avusese un atac de cord din care scapase dar cu sechele) si nu s-a gandit ca e atat de grav...ea se mai plansese de dureri si trecusera...Plangea ca un copil seara de seara in bratele mele si ma intreba cat dureaza pana trece durerea...ii spuneam ca nu stiu, ca se mai estompeaza dar nu trece, ca va ramane mereu acolo...si asa a fost.
Acum putem vorbi copiilor de bunicii lor, cea mica nu i-a cunoscut deloc sau foarte putin sa isi aduca aminte, putem vorbi intre noi despre ei, fara sa izbucnim in plans. Pe langa durere e si dragoste, e liniste...e acel sentiment a ceva ce ai pierdut dar e foarte valoros pentru ca a fost al tau...
Vreau doar sa va incurajez. Si sa va spun ca va inteleg perfect. 
sorana spune:
Dorul nu trece. Mie nu-mi trece.
Mi-e dor de mama. Mi-e dor de tata.
Imi e, parca, mai dor de mama, care a murit acum 12 ani, decat de tata, care a murit anul trecut. Pe ea n-am mai vazut-o demult.
Mai rau e ca si Monicai ii e dor de bunicul (pe mama n-a cunoscut-o). Citea zilele trecute o carte si a inceput sa planga. N-a mai putut citi cartea, in carte murea bunicul fetei ...
Mai vorbim despre bunici, Monica ma mai intreaba "cum era mama ta?". Pentru mine e greu sa vorbesc cu ea despre parintii mei. Si acum, scriind pe forum, am lacrimi in ochi ...
De mers mai departe, merg mai departe, nu se poate altfel. Dar dorul ramane cu mine, zi de zi ...