Cu motorhome-ul prin Europa
Raspunsuri - Pagina 2
camelia72 spune:
Ador genul asta de subiecte, imi place enorm sa citesc din experientele altora in materie de organizat si desfasurat un concediu.
Multumim,bird70 pt. modul detaliat in care ne prezinti aventura ta inedita, iubesc si imi doresc un astfel de concediu, chiar mi s-a facut dor de vacanta, de munte!
Este f. bine ca punctezi preturile si locatiile...astept cu nerabdare continuarea, imi place si modul in care povestesti!
natalia_nica spune:
Foarte fain subiectul, asteptam continuarea 
coracora spune:
Foarte interesant! Mai ales pentru noi, cei care locuim in Europa, sa o re-descoperim prin ochii unor australieni. :)
Ma mir cum de-ai retinut atatea amanunte.. inclusiv cata vesela avea caravana...?? 
bird70 spune:
Partea a 3-a...
Odata ce am trecut granita in Austria am observat diferenta de preturi. Austria e mai scumpa decat Germania si se simte binisor la buzunar. Ne-am oprit la Salzburg la un camp superb undeva la marginea orasului.
Campul avea receptia intr-o casa mare, veche, renovata foarte frumos. la parter era receptia, bucataria, o sala de restaurant si un magazin micut. La etaj locuia familia care detinea campul. La subsol erau dusuri, spalatoria si o bucatarie pentru turisti. Era o afacere de familie si se vedea. Fiecare tufis era perfect tuns, fiecare semn perfect pictat, 3 generatii lucrau prin curte si la receptie. Aici am stat 2 nopti. Era deja prea frig pentru facut baie in piscina, dar piscina arata foarte bine. Dimineata am mancat la restaurnatul din camp. Si aici am gasit aceleasi chifle calde ca si in Germania.
Ce ne-a placut in Sazburg este ca puteai sa iti cumperi un card cu care puteai merge pe mijloacele de transport si puteai intra pe gratis in anumite obiective turistice si aveai reducere semnificativa la unele restaurante, etc. Nu imi aduc aminte cat a costat dar ni s-au parut o idee buna. In fata campului era o statie de autobuz care ne-a dus pana in centrul istoric. Orasul mi s-a parut superb. Am vizitat casa unde s-a nascut Mozart, am cumparat o gramada de prostii pentru turisti, am fost intr-un palat foarte frumos, niste biserici. Per total am fost foarte incantati. A 2-a zi am urcat sus pe un deal si am vizitat un castel foarte vechi din care se vede tot orasul. Parca eram intr-un film de epoca.
Din Salzburg am plecat spre Viena. Orasele mari nu erau exact pe lista noastra de prioritati dar nu puteam sa nu trecem prin Viena. Campul era in oras, era micut si era plin. Parcela alocata era mica, cat sa bagi masina si sa te invarti in jurul ei.Baile curate dar spalatoria era cam aglomerata. Tot campul era parcela langa parcela, nu erau locuri de joaca pentru copii, mese cu bancute afara unde sa poti sa stai sau sa mananci. Dar era curat si civilizat si nu poti sa te astepti la altceva intr-un oras mare si atat de vizitat ca Viena.
Am avut asa o senzatie ca va fi greu de gasit un loc in Viena asa ca ne-am oprit pentru o noapte intr-un orasel la vreo 150 km de Viena peste noapte ca sa putem ajunge la camp devreme in Viena. Si am avut dreptate. Dupa noi au mai intrat 2 masini si apoi au pus semn ca nu mai au locuri. Multe masini au trebuit sa caute in alte parti. Odata cazarea asigurata am pus o masina de rufe la spalat pentru ca experienta mi-a zis ca seara va fi bataie pe ele (si am avut dreptate). La receptie ti se da harta orasului si a zonei. In timp ce rufele s-au spalat si uscat, sotul a golit wc-ul si a bagat apa curata in bazin, a golit bazinul cu apa mudara. Am pus o oala la fiert in masina, pentru prima data aragazele campului erau toate ocupate. Am hotarat ce obiective vom vedea in prima zi si ce vom vedea a 2-a zi.
Autobuzul se opreste in fata campului. Si aici ca in Salzburg, poti sa iti cumperi un card cu care circuli cu mijloacele de trasport si ai intrare gratuita in o gramada de locuri sau reducere in altele. Am mers cu autobuzul si cu trenul. Probabil din cauza ca e asa un oras mare, trenul nu era exact ce ai putea numi curat. Diferenta intre orase mari si orasele este enorma. Eu prefer orasele mici, cochete si curate.
Viena are multe de vazut si partea istorica a orasului este foarte frumoasa. Singura problema este marea de turisti la fiecare obiectiv. Sunt putine locuri pe care poti sa le savurezi in liniste, restul esti ca intr-o mare de oameni obsedati de fotografiat, care te trag dintr-un loc in altul. La restaurante mancarea este buna si atmosfera este foarte interesanta. Totusi noi preferam zona rurala, orasele mari nu sunt exact stilul nostru.
A 2-a zi in Viena am programat o vizita la Schonbrunn. Eu am crescut intr-o familie germana si am vazut de nenumarate ori Sisi. Imi amintesc cum bunica mea plangea de fiecare data cand il vedea. Cateodata trebuia sa traduc la vecinele bunicii mele care nu vorbeau germana. Din fericire majoritatea prietenelor bunicii erau nemtoaice si se uitau fascinate la cele 3 filme si plangeau impreuna. Probabil principalul motiv pentru care am trecut prin Viena a fost ca sa vizitez castelul lui Sisi.
Am ajuns devreme la castel incercand sa evitam nebunia care am anticipat-o pentru mai tarziu. Si am avut dreptate. Am vizitat castelul fara sa ne inghesuim prea rau cu alti turisti. Mai tarziu, cand valuri de turisti au inceput sa apara si sa ia castelul cu asalt, ne-am indreptat spre gradini. Gradinile sunt probabil mult mai impresionante decat castelul. Peste tot e plin de veverite, una a venit si a luat o aluna din mana mea. Ne-am oprit la restaurantul din incinta si am mancat pranzul urmat de niste inghetate enorme.
Cele 2 zile petrecute in Viena au fost minunate, dar agitatia si aglomeratia din zonele turistice si-au spus cuvantul. Am fost fericiti sa ne indreptam din nou spre zona rurala a Austriei in drum spre Italia.
Am decis sa petrecem 2-3 zile in orasele in liniste si peisaje superbe. Unul din campuri era pe marginea unui rau si ne-am plimbat cu barca intr-o dimineata glorioasa. Ne-am pierdut timpul prin piete micute si dragute, cu bicicletele pe drumuri de tara, am mancat la restaurante mititele de familie. Si ne-am pregatit sufleteste pentru Roma.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
marumiha spune:
bird70-Ce frumos ,genul de vacanta care ne place si noua .
Acest motorhome in italia se numeste camper ,la noi in zona in fiecare an este o mare expozitie unde sint prezentate an de an toate noutatile ,am fost de multe ori sa ne incintam privirea .
Astept continuarea .
Poze
lavi02 spune:
N-ai mai apucat sa scrii... Dar noi asteptam Italia, pe unde v-ati oprit in afara de Roma? 
Multumim tare mult pentr efortul de a povesti!
camelia72 spune:
Eu astept si poze!
helbi spune:
Si eu astept continuarea, nu pt ca as pleca cu rulota, ci ot ca tare mult imi place cum povestesti aventura voastra 
bird70 spune:
partea a 4-a...
Vreau sa vorbesc putin despre felul cum se conduce in Europa. Am pomenit deja de intrarile si iesirile de pe autostrazi care sunt foarte scurte si mult mai dificil de manevrat decat cele de aici. In Germania nu exista limita de viteza pe autostrada. Asta ar trebui sa faca traficul mai fluid, sa poti merge mai repede...dar nu e asa. Majoritatea autostrazilor pe care am mers noi (pe care ne-a dus GPS-ul) aveau 2 benzi, cateodata 3. Pe banda mai inceata mergeau camioane cu 80km/ora. Se pare ca nu pot sa mearga mai repede. Ramane o singura banda, cateodata 2 pe care se poate merge la o viteza decenta. Stilul de condus este de a sari dintr-o depasire in alta. Esti in spatele unui camion, intri in depasire si dupa ce treci de camion te tragi in fata lui, apoi intri in depasire din nou pentru urmatorul camion. Autostrazile sunt pline de camioane. Cel mai rau e cand un camion se decide sa depaseasca un alt camion si are viteza doar cu cativa km mai mult, dureaza o gramada de timp pana reuseste sa treaca in fata lui si blocheaza circulatia. In Australia camionele nu sunt restrictionate la viteza fata de restul circulatiei. In general nu poti merge peste 110, sunt locuri in desert unde nu este limita de viteza. Autostrazile au 3-4 benzi si se circula in functie de viteza. Pe prima banda se circula cu viteza mai mica, pe a 2-a viteza e mai mare, a 3-a si mai mare. Deci, te pui pe banda care iti convine de viteza si stai acolo pana ajungi unde vrei. Traficul e mult mai fluid si nu trebuie sa depasesti intr-una. Pe langa autostrazi sunt niste drumuri secundare si daca nu poti merge cu macar 90, mai bine nu te urci pe autostrada pentru ca pe drumul secundar poti in general sa mergi cu 70-80. Au fost si pe autostrada in pustietate in Australia, doar 2 benzi dar au fost momente cand cat vedeai in fata si in spate nu era nimeni altcineva pe drum.
Sa revenim la Europa acum. Am trecut in Italia cu gandul sa mergem in Venetia inainte de Roma. In Italia autostrada se plateste. GPS-ul ne-a dus si pe o autostrada gratuita dar nu o recomand nimanui, doar daca sunteti amatori de senzatii tari. Preturile sunt destul de piperate la autostrada si te astepti ca drumurile sa fie mai bune. Autostrazile au in general 2 benzi si sunt foarte aglomerate. Camioanele circula ceva mai bine in Italia, trec de 80km/ora, dar sunt o gramada de masinute mici-mici peste tot. Cu cat e mai mica masina cu atat mai furios italianul de la volan. Se circula manic, soferii sunt agresivi si agitati. Pana la Venetia ne-am pus in spatele unui alt motorhome cu numar nemtesc si am mers din depasire in depasire. Trebuie sa recunoasc ca a fost o experienta care m-a obosit foarte tare desi am condus pe rand. Italieni fac o evaziune fiscala ceva de vis. Daca nu ceri si insisti pe chitanta nu iti dau. La benzinarii, daca te vad cu numar strain vin repede si te intreaba daca platesti cash si iti iau banii langa masina sa nu intri inauntru sa ceri chitanta. Noi am incercat sa platim cu cardul peste tot. Autostrazile nu sunt asa curate sau ingrijite, campurile de pe langa drum nu mai au plantele aliniate nemtesc, se observa ca nu mai esti in Germania-Austria.
Pentru Venetia am ales un camp aproape de oras, singurul de 4 corturi pe care l-am gasit. Nu aveau cu 5 deloc. La receptie nu vorbeau engleza, nici germana, asa ca ne-am inteles prin semne. Parcelele nu erau in nici un fel delimitate, ne-a facut semn sa se parcam unde vrem noi. Ne-am parcat sub niste pomi imensi. Facilitatile nu erau grozave, curatenia nu era exemplara, dar era acceptabil.
Am luat autobuzul din fata campului si ne-am dus sa vedem Venetia. In autobuz am auzit vorbindu-se romaneste, dar cele 2 tinere nu aratau turiste. Trebuie sa recunosc ca prima impresie nu a fost pozitiva. In drum spre orasel am trecut printr-o zona industriala oribila, cu o imagine post-apocaliptica. Oraselul in schimb mi-a placut. Foarte multa lume, inghesuiala, galagie, dar am asteptat astea in Italia. Strazile pe care circula turistii arata bine, sunt aglomerate si pline de magazine.
Daca te indepartezi de strazile astea nu mai e asa frumos. Piata mi s-a parut deprimanta, cladirile derelicte, lasate in voia soartei. Am cumparat o gramada de suveniruri, ne-am plimbat pe strazi si ne-am oprit la o pizzerie.
Un lucru de stiut in Italia e ca trebuie sa casti bine ochii. Peste tot este o smecherie. Daca mancarea e ieftina si nu au pretul afisat la sucuri, te izbeste cu niste preturi de te indoaie. Daca pretul nu este afisat INTREABA inainte, indiferent cat de minora e chestia ce o vrei, pentru ca de multe ori vanzatori pun pretul ochiometric. Te cantaresc sa vada cam cat ai plati. Daca iesi in evidenta ca turist, te jumulesc. Mie mi-a lasat un sentiment neplacut ca trebuie sa fiu in garda tot timpul.
Dupa ce am mancat o pizza buna si ieftina si am platit dublu pretului pe niste sucuri, am plecat spre statia de autobuz. Se facuse deja seara si s-au rarit turistii. Nu am mai stiut cum sa ne intoarcem la autobuze.
Sotul meu scoate GPS-ul din buzunar pentru ca era intuneric si nu puteam sa ne uitam pe harta. GPS-ul te duce pe drumul cel mai rapid, asa ca ne-a dus pe niste cotloane unde nu era picior de om, pe niste stradute de nu incapeau 2 oameni unul langa altul, si nu vedeai in fata ca era asa intuneric. Trebuie sa recunosc ca experienta a fost foarte bizara. Copiii s-au stresat foarte tare, mai ales cea mica. Brusc am iesit dintr-un gang, inapoi in civilizatie, pe o strada plina de restaurante si plina de oameni. Copiii au refuzat sa mai stea, eram obositi asa ca am decis sa ne intoarcem la masina.
Am decis sa ne oprim la un camp aproape de centrul Romei, un camp de 5 corturi. Nu am vrut sa mergem la nimic mai putin de atat in Italia, unde standardele difera mult de Germania. Campul era foarte mare si foarte frumos ingrjit. Parcelele bine delimitate. Facilitatile aveau o opulenta stranie. In fata bailor o femeie dadea cu mopul, cu o tigara in gura in timp ce vorbea la telefon in romaneste.
Noi am calatorit peste tot cu pasapoarte australiene si peste tot am fost foarte bine primiti. In Roma pentru prima data cineva m-a calcat pe bataturi cand la receptia campului am fost intrebata: Timisoara, asta in ce tara este? Pentru ca in pasaport apare orasul in care te-ai nascut, nu si tara. Am intrebat-o pe femeia de la receptie daca are vreo relevanta. Nu a zis nimic, a bagat nasul in hartii.
Campul era plin de nemti si austrieci. Limba oficiala era germana si lumea foarte draguta. Am zis ca am nimerit foarte bine, pana cand m-am dus sa pun niste rufe la spalat si a trebuit sa platesc 5 euro pentru spalat si 5 pentru uscat. Asta in conditiile in care in restul locurilor unde am fost era 50 centi fiecare. Cum am zis, in Italia cu ceva te jumulesc, indiferent cat de mic si patetic este. Senzatia insa e tare neplacuta. Restaurantul din camp avea cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata. Baiatul care ne-a servit a fost foarte dragut asa ca i-am lasat bacsis, stiind ca din asta traieste. Probabil am lasat prea mult pentru ca in serile urmatoare a fost extrem de serviabil si s-a dat peste cap pentru noi.
Roma...am asteptat Roma cu un amestec de 'agonie si extraz', si experienta a fost pe masura. Am avut parte din plin de amandoua. Campul unde am stat era la 5 minute de mers de statia de tren. Stiu ca e greu de circulat fara tren in Roma, dar trenul este cea mai mizerabila, aglomerata si nepoliticoasa chestie pe care am experimentat-o vreodata.
Cand stai pe peron poti sa vezi fumul din jur si mirosul e cumplit. Lumea se inghesuie, te calca in picioare, te impinge si MIROASEEE!!Am vrut foarte mult sa vad Vaticanul, probabil motivul pentru care ne-am dus in Roma. In afara de faptul ca piata nu era curata dimineata la prima ora cand am ajuns acolo, desi peste noapte e inchisa, ca e multa-multa lume, Mi-a placut foarte tare. Am petrecut cateva ore in catedrala, nu am putut sa ma desprind de Pieta lui Michelangelo, am vizitat catacombele, am incercat sa simt totul. Apoi ne-am indreptat spre muzeul Vaticanului. Aici stateai la rand afara. O gramada de 'ghizi' te agresau cu intrebari, ce limba vorbesti, daca nu vrei un ghid, ca te baga ei in fata, etc. Dar era atat de insistent si agresiv, nu inteleg cum pot autoritatile sa ii lase. Pe ultima portiune este un gardulet si locul unde stai la coada are doar un metru latime, intre gard si zid. Acolo era asezat un cersetor fara picioare cu un aspect infect, care vindea sticle de apa. Nu aveai cum sa-l ocolesti, trebuia sa treci prin dreptul lui, sa stai la coada la jumatate de metru de el. Fiica-mea cea mica, dupa ce ca era stresata de atat de multa lume a trebuit sa se streseze si de aratarea asta atat de aproape de ea. Nici acum nu stiu cum a rezistat si nu a avut un meltdown din cauza asta. Ea nu a mai vazut cersetori pana acum inainte de Italia si asta a fost prima data cand a trebuit sa stea asa aproape de unul.
Muzeul mi s-a parut scump si pentru banii pe care ii lua de la turisti, cam murdar. Din pacate nu am putut sa stam cat as fi vrut. Era aglomerat, cumplit de cald, nu aveau ghid si dupa experienta din fata muzeului, ma mir ca fiica-mea a rezistat inauntru atat cat a facut-o. In Germania si Austria primesti niste casti si un fel de telecomanda in muzee. Poti alege limba si e un fel de ghid. Zonele din muzeu au numere si pui ghidul sa iti vorbeasca despre un anumit numar. Am intrat in Capela Sixtina plina de entuziasm. Lume multa, niste paznici racneau din cand in cand sa nu faci galagie.
Am vizitat cat am putut de mult in Roma dar am incercat sa stam departe de atractiile mari si sa mergem in locurile pe care le-am anticipat aglomerate, cat mai devreme. Am vizitat Castelul Ingerilor care mi-a placut foarte tare. Mi-am dorit foarte tare sa cumpar o statueta cu ingerul ala razboinic de sabia de la poarta, dar nu am gasit niciunde. Am observat ca locurile mai greu accesibile pentru batrani eram mult mai putin aglomerate. Probabil autocarele cu turisti nu merg in locurile astea. Castelul Ingerilor, unde trebuie sa urci pe trepte o gramada, coloseumul unde iarasi sunt multe trepte, erau mult mai placut de vizitat pentru ca nu erau aglomerate.
Am stat in Roma mai putin decat planificasem. Am stat si ne-am gandit ce sa facem in timpul ramas pana la plecarea din Europa. In unanimitate consiliul de familie a hotarat ca ne-ar place sa stam mai mult in Germania decat in Italia. Asta este avantajul motorhome-ului, esti liber sa mergi unde vrei, cand vrei. Aveam de gand initial sa mai trecem prin Napoli, Milano si Pisa. Am decis sa sacrificam o zi de condus si sa incercam sa iesim din Italia ca sa castigam cateva zile in plus in Germania. In final am gasit un camp in Iseo, langa lacul Iseo si am hotarat sa stam acolo peste noapte, iar a 2-a zi sa intram in Elvetia.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
adi2003 spune:
Abia astept relatarea din Elvetia.