Pierderea identitatii
Raspunsuri - Pagina 2
Alm@ spune:
Multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Am citit despre relatii abuzive si psihopati, in momentul in care eram perduta si nu intelegeam de ce e vina mea si ce fac gresit si de ce nu intelege el k ma raneste atat de mult...m-am regasit in victima salvatoare a agresolului, apoi treptat in agresor-victima sa zic asa.
Insa vina nu a disparut, desi mintea mea incearca mereu sa mi redobandeasca identitatea...
Ma indoiesc de propriile mele ganduri, decizii, rationamente...doar instinctele mai sunt in alerta. Nu intelegeam de ce totusi face lucruri frumoase pentru mine, ma ajuta uneori...de ce poate fi si om dar nu poate fi intotalitate...atunci am citit despre psihopati. M-a deprimat extrem de mult sa citesc faptul ca oamenii astia nu au empatie si tot ce fac fac in interes propriu...adik si lucrurile care le face pentru mine aparent, de fapt le face pentru el.
Acum ma simt vinovata k am fost cu altcinevam, ceea ce imi reproseaza in fiecare secunda si de cate ori ma jigneste, umileste, minte isi gaseste scuza asta...mereu zi de zi...
Incerc acum din rasputeri sa-mi regasesc identitatea si sa nu mai imi fie frik de el...incerc sa nu ii mai ascult victimizarile si reprosurile...deoarece mereu la final ma simt vinovata si sleita de puteri. Singurul lucru "bun" este furia mea imensa care imi controleaza deseori actiunile si atunci nu mai aud nimik in jurul meu, nu ii mai aud acuzatiile si umilintele...Nu stiu exact daca explic exact starea mea de spirit...am gandurile si sentimentele amestecate, incat uneori nici eu nu stiu ce simt.
Va multumesc tuturor.
szivarvany spune:
Eu nu inteleg, daca stii toate astea, de ce mai stai sa suferi !
Locuiti impreuna, ai servici ?
Am trecut si eu prin asta, sa nu crezi ca vorbesc asa de amorul artei.
Stiu cum e sa-ti fie teama sa nu cumva sa intarzii sa raspunzi la telefon, sa nu cumva sa fii mai aranjata, sa nu cumva sa intarzii 2 minute ca incepea scandalul si cosmarul si ajunsesem sa cred ca sunt nebuna.
Ei bine, nu eram eu nebuna si riscam sa innebunesc de-a binelea dand explicatii unui om bolnav.
Insa eu nu vroiam si nu vreau sa salvez pe nimeni. Asa ca desprinderea a fost extrem de usoara, ca o trezire scurta cu un dus rece.
Insa in momentul in care mi-am dat seama ca nu e o viata normala, nu e ceea ce-mi doresc, mi-am asumat orice risc si am pus punct acelei relatii.
Sunt in continuare in relatii cordiale cu respectivul, insa acum reusesc sa gestionez situatia fara sa-mi fie teama.
_
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
Alm@ spune:
Am locuit doar putin impreuna cat timp am facut curatenie la mine...el a zis sa ne mutam de tot impreuna, insa am zis k nu sunt pregatita, dar motivul era de fapt comportamentul lui...
Sunt constienta de multe lucruri, nu stiu de ce ink nu ma pot desprinde de el...ma face sa ma simt vinovata acum k am fost cu altcineva si cik de aceea se poarta urat cu mine...ii zic intr-una si inainte 3, 4 ani de zile te-ai purtat la fel...isi gaseste alte scz, k ieseam cu prietenii mei , k il abandonam pe el, diverse scuze stupide...
De aceea am apelat la acest forum...ink nu ma pot desprinde de el, park ar fi un drog. Si minte atat de mult, l-am prins cu o gramada de minciuni...am ramas muta de uimire cum poate sa minta...si mi-am amintit minciunile din trecut pe care le uitasem si nu le mai dadusem importanta...
Cred k sunt codependenta, din cz unor lucruri intamplate in familia mea.
Mik spune:
Alma, eu te-as sfatui exact la fel : rupe orice contact cu el si daca poti pleaca departe.
Sfatul nr 2 : incearca sa intelegi de ce te-ai angajat intr-o relatie atit de abuziva caci nu trebuie sa se mai repete. Nimeni nu merita asta.
szivarvany spune:
Alma, cati ani ai ?
_
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
Rufus spune:
Poate nu am retinut exact...ce anume te tine legata de el si nu te lasa sa te desprinzi?
Rufus, Tora si iadele
eumada spune:
Ba mai mult,fata hai,esti masochista?
Iti place sa suferi?Culmea e ca ,aveam 22 de ani si am trecut prin asa ceva dar mi-am revenit cu principiul cuiului,de fapt m-a scos alt barbat din starea in care eram....si a fost super.Un an mai tz,radeam si-mi spuneam sg.cat de 
am fost.
Alm@ spune:
Am 28 de ani acum...
Nu stiu ce ma tine langa el...de cele mai multe ori nu-l suport...mi-a facut atatea faze in ultima vreme...atatea mincini de care m-am prins...el scuzandu-se cu faptul ca eu am fost cu altcineva...
Mi-e destul de greu sa spun asta, insa prima oara dupa 5 ani mi-a dat o palma pt k nu am vrut sa fac sex cu el...apoi scuzandu-se ca mi-a dat k am fost cu altcineva...
Ma simt poate vinovata k acum cateva luni am fost cu altcineva, desi el se purta la fel si inainte...
Nu stiu ce e cu mine acum...de ceva vreme nu ma mai vad cu el, deoarece imi face faze destul de nasoale, se intalneste cu fosta care cik era o nenorocita si intre timp a devenit nemaipomenita...
Trebuie sa ies din acest ciclu...
emilia.m spune:
Te inteleg bine de tot. Stiu prin ce treci, stiu ce simti, stiu cat e de rau. Am fost si eu acolo. 3 ani aproape. In fiecare zi ne desparteam si ne re-impacam, in fiecare zi plangeam si apoi radeam si iar plangeam si chinul asta neincetat m-a schimbat si m-a macinat mult. Dar intr-o buna zi nu am mai suportat. Pur si simplu. Imi ajunsese, fusese prea mult si gata am zis stop am plecat cat am putut de departe si nu l-am mai vazut de atunci decat de 2 ori, absolut intamplator, si nu am simtit decat ceva amestecat: mila, ura, indiferenta. Au fost zile in viata mea cand l-am urat atat de tare pentru cum ma tortura psihic si pentru ce devenisem din cauza lui incat daca ar fi fost in fata mea as fi fost in stare sa-l omor si cand mi-am dat seama de asta, cand am constientizat ca daca nu plec ori ma omoara el pe mine ori il omor eu pe el m-am ridicat si am plecat. N-ai sa crezi ce repede mi-am revenit. M-a ajutat enorm faptul ca nu am fost singura, faptul ca inca mai aveam prieteni si faptul ca imediat dupa despartirea de nebun m-am implicat temporar intr-o relatie noua cu primul venit dar nu conta pentru ca toata ideea era sa scap de fostul, sa fiu cu cineva care ma face sa ma simt bine, frumoasa, desteapta, dorita. Relatia aceea era evident din start sortita esecului, era evident doar o halta in care trebuia sa ma opresc putin inainte de o gara mai mare, dar tipul respectiv stia si el acest lucru deci n-aveam de ce sa ma simt vinovata.
Cauta in tine si vei gasi puterea de a te rupe de relatia asta, da-ti timp sa te vindeci si te asigur ca vei gasi apoi un barbat minunat cu care sa imparti bune si rele, un barbat care sa te iubeasca cu adevarat si sa se poarte extrem de bine cu tine.
De cand m-am despartit de nebunul ala au trecut cam 9 ani.
Intre timp am avut inca o relatie lunga, de 6 ani, cu un tip de care m-am despartit la al doilea semn de gelozie si abuz, dupa principiul "gresesti o data te-am iertat gresesti a doua oara am plecat". N-a mai contat ca au fost 6 ani la mijloc decat in sensul ca daca dupa 6 ani a inceput sa se indoiasca de mine intr-un mod mai mult decat aiurea inseamna ca nu m-a meritat si punct. Am plecat si bine am facut.
Povestea e pe forum, chiar la aceasta sectiune si eu zic ca te va ajuta sa o citesti daca ai timp si rabdare: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=139988&whichpage=1
Chiar daca nu citesti tot capitolul respectiv e important sa citesti fabula cu broscuta si apa calda de aici: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=139988&whichpage=6&SearchTerms=broscuta,apa,calda
Si ca sa te incurajez cu puterea exemplului sa stii ca eu sunt casatorita acum cu un barbat pe care il cunosc de aproape 3 ani (cel despre care povesteam la sfarsitul capitolului de mai sus), sunt foarte fericita, incerc sa fac un bebe, ma bucur maxim de viata si sotul meu este un om minunat, calm, bun, intelegator, impaciuitor, dragastos. E tot ce mi-as putea dori si sunt ferm convinsa ca vei gasi si tu un astfel de om.
Secretul e sa-i mirosi de la distanta pe cei defecti prin prisma experientei trecute si sa stai departe de ei, sa nu ajungi in inca o relatie abuziva.
Sper sa iei decizia corecta si apoi ne tii la curent cu evolutia ta spre foarte bine.
Nu prea am vorbit pe forum de relatia abuziva in care am fost inainte de tipul asta cu care am stat 6 ani fiindca blochez din mintea mea intamplarile de atunci, refuz sa ma gandesc la ele din cauza ca sunt o persoana puternica, sanatoasa psihic si mandra si pentru mine e foarte enervant/dureros/jenant sa imi amintesc cat de jos ajunsesem atunci, cat calcase pe sufletul meu si cat ma umilise animalul ala.
Insa povestea ta m-a rascolit si ca sa te ajut pe tine am acceptat sa imi amintesc prin ce am trecut atunci si cat de ingrozitor m-am simtit si accept in continuare asta deci daca ai nevoie sa mai vorbim poti sa imi scrii PM.
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto
Alm@ spune:
Emilia_m cred ca ai descris exact situatia mea...ma simt franta, debusolata si plina de ura fata de o persoana pe care candva am adorat-o din toata inima...candva mi-as vi dat viata pt el, acum, cum spui tu, imi vine uneori sa-l omor, sa-l vad disparut...
Am incercat sa-ti trimit PM dar forumul spune ca nu accepti mesaje private...
E atat de greu cand cineva iti intoxica atat de mult sufletul si tot ce ai fost candva...