Pierderea identitatii

eumada spune:

Corect.Dar daca pacientul(clientul) nu vrea......

Alm@ spune:

Nu a fost primul, am zis ca am mai avut o relatie de 3 ani inaintea lui...
Imi pare rau ca ma tot plang, insa este felul meu de a depasi acest stadiu, de a repeta intr-una pentru a nu uita.
Am zis ca incerc pe zi ce trece sa ma impac cu mine insumi si sa nu iau aceasta relatie ca un esesc din partea mea.
Au fost ani intregi de abuz emotional, psihic si verbal si mult timp nici nu am stiut ca exista asa ceva sau e posibil asa ceva.
Nu am evitat nicio intrebare, am zis totul, fara sa ma feresc sa zic ceva.
O sa incerc sa nu mai repet nimic...este doar forma mea de a face fata momentan situatiei in care am ajuns. Cei care au trecut prin asa ceva, stiu foarte bine ce inseamna acest abuz si cat de mult te distruge.

Va multumesc tuturor.

eumada spune:

Hei hei,revino-ti......eu cel putin cam stiu cum e,dar am uitat,sincer am uitat.Tu trebuie sa uti,sa tratezi esecul asta ca pe o stare de fapt,ca si cum vine dimineata,pleci la munca...ceva de genul asta.Sa fie o stare normala,ca o taietura care se vindeca...ce vrei sa faci maine?

eumada spune:

Citat din mesajul RAZA DE SOARE:" Si dup-aia plangi. Plangi de-ti ies ochii din cap. Si vrei sa fii tinuta in brate si singura, in acelasi timp. Si vrei sa auzi ca n-ai gresit cu nimic, ca el, bou', e vinovat de tot...apoi ti-e un dor cumplit de el. Si iar plangi... Apoi, brusc, iti amintesti ca bou' ti-a pus coarne. Si-ncepi sa-l bagi in ma-sa. Si aici, trebuie sa fie cineva langa tine, sa zica la fel, sa te tina de mana si sa nu-ti dea drumu'...Si dupa ce simti ca nu mai ai lacrimi si adormi sfarsita de puteri, te trezesti...plangi iar... dar parca altfel, mai moale... impacata cu gandul...si tot asa, cateva zile, pana te trezesti si zici "GATA".


Mi-am permis sa o citez de la alt subiect....mi se pare ca tu asta trebuie sa faci,mi se pare esenta a ce ar trebui tu sa faci.

Mik spune:

Alma, draga de tine !

Iti mai explic o data, poate nu ai inteles : ai fost abuzata si ai reactionat dur, caci din fericire ai personalitate. Acum trebuie sa o termini, nu te mai gindi ca e din cauza ta, caci nu e adevarat. Nu te gindi nici ca te-a cerut de nevasta in ceasul al 25-lea si ca ti-a spus ca "vezi, draga, ca nu te mai ia nimeni.". Daca te iubea sincer si cu respect te-ar fi cerut cu mult inainte de a te pierde si nici nu e unicul pe pamint.
Nu, nu e adevarat ca esti rea sau mai nu stiu cum ! AI toata viata inainte. El nu e decit un bou, un magar, un animal prost.

Plingi, tipa, scrie-ne (eu una am sa-ti scriu tot timpul acelasi mesaj ), iesi afara, iesi la terasa ca e veme buna, du-te la plaja, la padure, in gradina botanica, unde vrei tu si-ti place si nu te mai gindi ca ar fi vina ta, caci nu e !
Nu, nu e vina ta !
Nimeni nu merita asta !

Raza de soare spune:

Si din pacate, Mada, nu e doar un citat... E ceea ce am simtit, acum cativa ani...

Raza de soare spune:

Reciteste, te rog, mesajele mele.

Alm@ spune:

Nu stiu exact la ce intrebari am evitat sa raspund, daca te referi la ce fac in afara sa ma plang, raspunsul e urmatorul : incerc sa-mi ocup cat mai mult timpul liber, ma plimb, ies in oras, vorbesc cu unele persoane, ma ingrijesc mai mult, fac sport si alte lucruri care imi fac placere.

Incerc sa-mi recastig viata cu bune si rele si sa ma impac cu mine insumi. Ma simt mult mai bine, nu mai am depresii groaznice, uneori poate ma mai apuca melancolia si gandurile de genul daca as fi facut aia, poate ca... daca as fi facut altfel atunci, poate ca... inca mai exista un sentiment ca nu am facut tot ce puteam si inca ma traumatizeaza lucrurile care mi le-a bagat el in cap...

eumada spune:

Imi place ce aud...citesc.....trebuie sa si plangi....mult,de cate ori simti nevoia.Disperarea aia te va macina,plangi de cate ori consideri ca e necesar.

Stiu ce vorbesc de data asta,crede-ma pe cuvant.

Pari sa fii pe calea cea buna si daca atatea mame dse aici iti scriu la ore din astea mai.....ciudate,inseamna ca ne pasa.

Plangi,apoi scutura-te si fa altceva....iar plangi.....

Ai grija de tine si tine-ne la curent.

Alm@ spune:

Nu prea mai pot plange, cred ca nu mai am lacrimi. Rareori mai plang, poate pentu am plans prea mult in anii astia. Incerc sa accept realitatea asa cum este si sa nu mai sper ca s-ar putea schimba...nici nu vreau sa mai inteleg de ce mi-a facut asa. Vreau sa ma cunosc mai bine, sa ma redescopar, sa stiu ce anume m-a adus in aceasta situatia, ca pe parcurs sa pot evolua.
Inca ma mai gandesc la el si la faptul ca ar fi putut fi diferit dar incerc sa nu ma mai invinovatesc.
Va multumesc tuturor.