Intoarcerea acasa

michelle-usa spune:

tocmai m-am intors de la cumparaturi...si pe drum ma gindeam, "uite, ce diferentza!" mi-am facut cumparaturile si am avut parte si de o experientza frumosa...sau cum sa zic...

-pana sa intru in magazin un domn mi-a scos el carutul si mi l-a dat,
-o doamna care era in fatza mea sa punem niste legume in punga si inainte sa ia ea punga mi-a dat-o mie,
-la salamuri ma intrebau daca imi convine grosimea feliutelor...
-la carne, ca nu aveau ficat de vita si-au cerut scuze si mi-au spus ca primesc deseara sa vin miine,
-la legume nu stiam sa aleg pepene cantalupe si un domn de acolo mi-a ales el unul copt...
-la caserie imi zimbeau, am mai spus cite o gluma...

toate astea sunt mici gesturi, dar iti fac viata mai frumosa sau cel putin nu-ti mai adauga la greutatile vietii.
si oamenii astia sunt platiti cu putin, si oamenii astia au fiecare greutatile lor...dar nu e placerea aia sinistra de a face si pe cei din jur sa sufere.

michelle

michelle-usa spune:

apropo, de masina mea care am vrut sa o inmatriculez...imi spuneau ca face parte din categoria de masini de lux(si de aia treb sa platesc mai mult la inmatriculare), dar eu am Ford SUV(sport utility vechicle), adica e de teren ... de unde au scos-o ca e de lux, face sens???

michelle

rall spune:

Asta e si experienta mea zilnica, in Romania
(sunt sigura ca exista si experiente negative cu spitale, institutii etc - de care din fericire nu am avut parte, insa in interactiunea cu oamenii din jur / magazine chiar e totul asa cum ai povestit si tu)

arturicii spune:

Eu cred ca starea de bine vine din interior, de acolo vine si forta de a vedea "partea plina" chiar si in situatiile negative.

O atitudine pozitiva atrage reactii pozitive...

chatonel spune:

parerea mea e ca fiecare are un alt grad de sensibilitate si alte asteptari; starea de bine evocata mai sus depinde foarte mult si de mediul social in care te invirtesti, depinde si de prioritatile fiecaruia, de sensibilitate, de asteptarile pe care le are.

pe mine nu ma deranjeaza de exemplu ca sint manele in disco, pt ca nu merg la disco... dar ma deranjeaza profund cind o persoana de la administratia locala ma ia de sus, imi da raspunsuri in doi peri.

helbi spune:

Silvana, in primul rind sarcina usoara si bb santos!

Prietena mea s-a intors in Ro cu baiatul, cind acesta avea 8 ani si trecea in clasa a 3-a. Copilul s-a adaptat f bine, are prieteni si-i place. Ea e multumita ca-si face meseria, aici nu avea nici o sansa si ca....are familia aproape. Desi au unde, sunt 2 ani de cind nu au mai pus piciorul aici si nici nu vor sa auda (si n-au dus-o rau nici aici). A avut pb cu baiatul chiar WE trecut si l-a operat de urgenta la Grigore Alexandrescu...totul a fost ok, au mers toata sapt la pansat si nu au asteptat cu orele..drita care l-a operat le-a dat nr ei de tel si le-a zis sa o sune cind ajung.Nu au dat spaga...Deci, mai sunt si oameni pe-acolo!

Copilul ei merge la scoala cu predare in Germana in Bucuresti. Eu merg sapt viitoare la ei, asa ca, daca ai intrebari concrete referitoare la scoala, scrie-mi. Ei au deja 4 ani de cind s-au intors.

Cred ca experienta fiecaruia e unica. Eu, cind. Mi-am facut CI-ul acum 4 ani am vrut sa dau spaga, sa mi-l faca mai repede. Nu a luat...ba, auzind ca stau in Germania m- a sunat seara sa ma duc luni (era vineri cind am depus actele si m-a sunat) sa-mi iau CI-ul (imi daduse termen de 2 sapt...am intrebat-o daca nu se poate in 10 zile ca am avion de intoarcere in Germania)...a functionat, fara spaga si coi interminabile. Eu merg an de an acolo...unii au ramas cum i-a descris Michelle, insa, altzi sunt amabili. Chestia cu imi zimbeste cind imi taie salamul, mi se pare irelevanta in luarea unei decizii. Si aici am intalnit persoane care azi sunt zimbitoare si maine acre...la fel ca si la magazinul de la care cumpar mezeluri cind merg in Ro la mama (oras de provincie). Anul trecut am mers de la aeroport la Pta Victoriei cu autobuzul, iar acolo am vrut sa coborim la metro. Aveam bagaje si eram doar eu cu fata...ne- au ajutat oamenii sa coborim geamantanele...la casa de bilete ni s-a explicat cea mai rentabila cartela i situatia noastra...

Incercati-va sansa! Mai sunt care s-au intors si le merge f bine, dupa cum sunt si destui care nu s-au mai putut readapta si au revenit in tara de adoptie.

Mult succes si...sarcina usoara!

silvana75 spune:

Helbi, multumesc mult de urari!

M-ar interesa cat de bine stia copilul prietenei tale romaneste (scris, citit, vorbit)? L-au testat la inscriere? In ce clasa l-au inscris? Acu fiind scoala cu predare in lb germana si copilul fiind la o scoala in Europa nu stiu cat de mult se aplica pentru copii care frecventeaza scoala in America (nu stiu care e sistemul de predare in Germania fata de Romania) pentru ca sistemul de invatamant romanesc e cam mult diferit de cel american si mi-e teama ca o sa intampinam greutati, insa sunt convinsa ca pana la urma va fi ok.

Anul trecut am fost si eu acasa cu Paul 2 luni, timp in care mi-am facut buletinul si sotului (cu imputernicire de la Consulat) si pasaport lu' Paul si cu mana pe inima va spun ca niciunde nu am dat spaga si toti au fost amabili, inafara de faptul ca am stat la coada la pasapoarte cateva ore bune, restul a fost ok (sediul pasapoartelor fiind la mall am profitat de ocazie si am facut cumparaturi ) si uite asa am vazut partea plina a paharului intr-o situatie nu prea placuta
Dupa cateva zile de cum am ajuns in Ro, pe Paul l-a muscat cainele, urgente, pansat ... totul ok fara spaga.

Cred ca, asa cum spune Arturicii, o atitudine pozitiva (nu umila cum am observat ca se poarta in Ro), atrage reactii pozitive.

helbi spune:

Silvana, am vb cu ea la tel si i-am ictit intrebarile tale:
- baiatul nu stia decat sa vorbeasca in limba romana
- nu a dat nici un test
- a fost bagat in clasaa 3-a (asa ar fi fost si daca raminea in Germania).

Nu a inteles si nic eu la cete-ai referit spunind ca in America e altfela ca in Europa. Poate detaliezi ca sa intelegem.
Ce pot sa spun e ca in Germania nu se merge pe invatat teorii, definitzii, lectii intregi, asa cum aud in RO. SE fac proiecte, multe, in grup sau individuale si din ele invata mult si retin si mai mult. Asa era si la el in Germania, la multe materii e la fel si acum in RO. Dar, cum am spus, el in RO e la scoala germana, care urmareste destul de mult programa din afara. Totusi, daca eu pe fata mea nu am vazut-o invatind pagini intregi la istorie, geografie, definitzii...la el aud ca se intimpla asa.

silvana75 spune:

Ma refeream ca America e diferita ca sistem de invatamant fata de Europa, Romania in special, pentru ca nu stiu sistemul de predare in Germania. Spui ca baiatul acum e la o scoala cu predare in lb germana, deci ei probabil incearca sa urmareasca programa scolilor din Germania cat de cat.
Saru'mana mult de informatii, asa cum spuneam cineva aici o sa sun, cand ma voi hotara, la scoala unde urmeaza sa-l inscriem si o sa vedem care sunt pasii de urmat, oricum m-am mai linistit cat de cat.

lisssa_ana spune:

Silvana, imi pare bine ca am dat de postul tau, mai exact mi-a dat cineva linkul pt ca am deschis si eu un subiect asemanator la discutii generale.
Pe scrurt: TREBUIE SA NE INTALANIM!!!!!! si eu tot din Chicago, si noi tot la anu' vrem sa plecam si noi tot cu 2 copii,( sarcina usoara).
Crede-ma ca am nevoie de cineva optimist care sa vorbeasca frumos de Romania, toti prietenii nostri ne fac nebuni, incosntienti, etc. Familie e singura care ne sustine.

Eu am 10 ani de cand sunt aici si tot nu ma simt ca si acasa.
In legatura cu alegerea cea mai buna, eu ma consider egoista fata de copii, familie, bunici, prietenii din Romania. Am ales varianta cea mai simpla, de a venii in America si de a face usor banii.
Si da, revenirea mea/ a noastra in Romania este in cea mai mare parte pt copiii nostri.

Partea financiara nu ma mai incanta, niciodata nu o sa fiu fericita cu cati bani facem, cu cat faci mai multi cu atat cheltui mai multi. fuga dupa bani ne face sa pierdem ani buni din viata noastra si a copiilor. Toata ziua lucram si ca sa ce??? niciodata nu vom fi bogati, niciodata nu imi voi permite masina de lux sau mai stiu eu ce minunatie.

Daca dupa 10 ani nu ma simt ca si acasa si mor de dorul Romaniei, cu sigurnata nici alti 10 nu vor schimba nimic.


Arturici ai un dar aparte de a scrie.



Mama de Ana (29 Ian 2009) si Filip ( 11 iulie 2011)