Strengari de Martie - Aprilie 2012 - 5
Raspunsuri - Pagina 6
amy25 spune:
SALUTARE!
Am mai intrat pe forum si v-am citit insa n-am avut timp sa si scriu.
Noi am avut botezul si a neasteptat de bine. Bebe a fost cuminte, a plans doar putin in Biserica apoi s-a linistit. La local a fost foarte bine, am avut 42 persoane din care 9 copii de varste diferite care au zbenguit pana la sfarsit. Mancarea a fost extraordinar de gustoasa si variata. Nu pot spune ca am cheltuit enorm caci suntem prieteni cu patronii si ne ajutam reciproc si costul a fost mai mic.
Victoras a stat cu noi acolo in carut de la 5 pana la 23.30 si s-aa trezit doar de 2 ori sa manance.
Baita am facut-o a 2-a zi pe la 8.30 caci nasii trebuiau sa plece in Moldova urgent.
Cam atat despre noi cu botezul. Bine c-am facut-o si pe asta!
Fetele care ati facut eco pt reflux, unde ati facut si la cine, cost eventual.Ma bate gandul sa-i fac si eu...
ronina spune:
Buna fetele!
Dara: vad ca fetele noastre cam seamana Din pacate eu trebuie sa o schimb des ca vesnic regurgiteaza in cantitate mare si se uda toata 
Kovacsc: pai si eu ma joc cu ea cand o schimb, partea cu pampers-ul chiar ii place, mai ales cand o dau cu cremuta la fundulet. Dar cum ajung la bagat mana pe manecuta cum tipa instant, orice-i cant si orice ii fac 
Am impresia ca ei ii place goala 
Cristoiu: nici Bianca nu prea doarme ziua, insa am constatat cand am fost la munte ca acolo a dormit intr-o veselie, nici nu o recunosteam. Aerul face diferenta...
Amy: felicitari pt botez! Eu la Timisoara am facut echo abdominal, presupun ca tu vrei sa afli unde se face la Bucuresti. Oricum la mine nu a stiut sa confirme/infirme refluxul, s-a uitat doar la trecerea din stomac in intestin si a spus ca nu e vorba de stenoza de pilor.
Eu am incercat azi chestia cu adormitul in patut pana am ajuns la urmatoarea masa ca nu ne-a iesit nici cum 
Cred ca ma las pagubasa, ca Bianca mea crede ca patutul e loc de joaca, s-a bucurat sa-si revada prietenii de pe pereti.
dara76 spune:
Amy, la eco pentru reflux recomand dr. Stamate de la Medlife sau dr. Brezan tot de la Medlife. Cost 180 lei ca iti face tot abdomenul (rinichi, ficat etc). Sa ai lapte sa-i dai atunci pe loc. La noi a confirmat refluxul.
Da, Ronina, si la noi la fel, nu avem probleme la pampers, ci la bagat manecutele sau pe cap. Dar nu ii place nici la scos la manecute sau de pe cap. Nu prea ii place dezbracata, se sperie, da din manute ca la reflexul Moro uneori, mai ales daca o iei dezbracata in brate, vrea sa se agate de ceva. Ca si noi vorbim mult pe masa si radem, dar la manecute sau cap se schimba treaba cand vrem sa bagam hainute sau sa scoatem. La picioruse la imbracat nu avem probleme. De multe ori pe masa la schimbat chiar se linisteste daca plangea.
La adormit in patut merge mai degraba cu readormitul la noi, daca nu ne trezim de-a binelea, adica ii dau suzeta sau o legan cu pernuta anti-reflux in patut si mai adoarme la loc. Si inregistrarea cu sunet de aspirator foloseste foarte mult de multe ori.
Tineti-ne pumnii ca azi am facut Infanrix Hexa si Rotarix, Synflorix facem peste o luna (la 3 luni) si facem mai devreme si al doilea Rotarix, la 3 luni, ca cica de la 4 luni sunt mai multe reactii adverse la Rotarix fata de atunci cand a facut mai devreme. Cica unii medici fac Rotarixul la 1 luna si 3 luni, in loc de 2 luni si 4 luni. Le combinam pe toate in asa fel incat sa fie 2 deodata, nu 3 deodata, insa vor avea cate o luna intre ele, in loc de 2 luni. Dar mai important e cica sa nu fie socul imunitar mare (cu 3 deodata), cica mai bine 2 lunar decat 3 la 2 luni.
Si la 1 an mai discutam ca sa vedem cum facem si Priorixul.
Am vorbit ca eventual sa-i facem la 2 ani Prevenar (chiar daca am facut Synflorix), pentru Prevenar are o tulpina in plus, care ar fi destul de raspandita cica. Nu stiu, ma mai gandesc, tre sa ma interesez de tulpina aia in plus, 19A, daca merita. Oricum stiu ca vaccinarile de rapel intaresc imunitatea (zic in sens ce Prevenar 13 se va suprapune cu Synflorix in afara de tulpina aia care e in plus la Prevenar). A zis dr. ca multi prefera Synflorix ca ar fi mai purificat decat Prevenar.
Stiu ca se putea face la 2 ani, cum a zis Ronina, insa soacra-mea care vine cand nu-s eu acasa sa stea cu bebe, are contact tot timpul cu un nepotel de 3 ani care vine cu toate bolile de gradinita, adica soacra-mea inclusiv doarme cu el la ea acasa cate o saptamana.
Sper sa nu avem probleme (ca reactii adverse), ca daca nu avem, cica Synflorix sau Prevenar, in afara de pneumonii sau nu stiu ce, mai protejeaza si de otite si altele.
Dr. a repetat ce stiam, ca mai bine punem Novocalmin in loc de Paracetamol, in caz de febra, pt. ca Paracetamolul scade imunitatea care trebuie dobandita in urma vaccinului.
Tre' sa tin minte sa fac si eu Varilrix contra varicelei cand o face fata, ca eu nu am imunitate la varicela si cica la adulti e jale. Ma bucura la Varilrix nu ca nu face varicela (ca trebuie repetat la fiecare 15 ani, ca atat tine imunitatea), dar ca macar nu faci Zona Zoster la batranete daca ai Varilrix facut. Totul e sa nu uiti sa te vaccinezi din 15 in 15 ani.
mami de Miruna Sanziana (02.04.2012)
happylica spune:
Pentru ca m-a provocat Dara, ma apuc de scris. Nu o sa fie numai povestea nasterii, ci o sa fie.. povestea mea. Scriu aici, ca parca as vrea sa nu impartasesc cu tot forumul povestea mea. nu e chiar asa vesela.
Totul a inceput frumos.. in 2010 in noiembrie ne hotaram noi sa ne casatorim. Fixam data.. 27 august 2011 (2 zile inainte de aniversarea noastra). Eu imi doream nunta in iunie, insa in iunie nu se putea ca socrul meu murise cu doar cateva luni in urma, in iunie 2009. Am asteptat sa se implineasca 1 an.. dehhh cum spun babele si preotii #61514;
Am inceput organizarea prin martie. Primul esec daca pot sa-I spun asa.. a fost alegerea nasilor si greseala mea ca nu am renuntat la ei cand i-am vazut ce fel de oameni sunt. Pentru noi era o perioada foarte agitata. Organizarea nuntii, dramuirea banilor de la o luna la alta (am facut totul singuri). In martie.. a murit bunicul meu. Toti ma intrebau speriati daca acum mai are loc nunta. Nu stiu ce a fost in mintea mea (poate o presimtire) am zis: si daca murea unul din parinti.. de-acum nu mai putem da inapoi. Am cheltuit foarte multi bani. A trecut totul. M-am consolat cu gandul ca bunicul meu era batran si ca pt el a fost mai bine asa.
Fix in ziua cand se implinea un an de la moartea socrului meu, dimineata cand am plecat la serviciu.. am trecut prin fata restaurantului unde urma sa avem nunta. Stupoare! Restaurantul ardea de mama focului. Masini de pompieri, agitatie, nebunie. M-am pus pe plans, vedeam totul negru, nu mai puteam sa ma controlez si nu reuseam sa devin rationala. Cred ca nici nu prea aveam cum.
La 30 min de la descoperire.. telefoanele noastre au inceput sa sune.. care mai de care. Unii san e consoleze, altii sa ne ofere ajutor.. altii pur si simplu curiosi sa stie ce facem de-acum inainte. Pana la nunta mai aveam 2 luni si jumatate. Totul era compromis. Cand am venit seara de la sv, am mers ‘la restaurant’ sa vedem ce se petrece pe acolo. Totul era o ruina. Jar.. arsese tot. Patronul restaurantului, o cunostinta de-a noastra ne-a asigurat si ne-a promis k noi acolo vom organiza nunta. Usor de spus, greu de crezut si de facut.
In inconstienta mea.. am avut incredere in el. Eu de fel nu prea am incredere in oameni. Sunt dezamagita de oameni si decat sa sufar.. prefer sa nu mai ofer credite decat rar.
La cateva zile de la evenimentul cu restaurantul, ma suna mama seara sa imi spuna ca se simte rau, ca e f ametita. Mergem la ea sa vedem ce se intampla, sa plecam la spital. Cand ajungem.. arata groaznic. Analize peste analize, investigatii peste investigatii.. tratamente, toti se uitau la ea si ne trimiteau la psihiatru pt ca din punctual lor de vedere, clinic.. nu avea nimic. La tomograf si rmn nu aparea nicio modificare.. dar ea totusi nu statea in picioare. Asta era in 15 iunie. Am lasat totul balta legat de nunta si ne-am canalizat atentia asupra mamei. Eu lucrez in sistem bancar, la noi concediile sunt stabilite din luna decembrie pentru anul urmator. Nu aveam nici o varianta de co. Asa ca ziua lucram.. si seara mergeam la spital la mama.
Cu fiecare z ice trecea, se simtea mai rau. Marian a trebuit sa plece intr-o delegatie. Cu toate chinurile lui sa amane, n-a reusit. Si uite-ma singura.. cu mama in spital fara nici un diagnostic, Marian plecat. M-a ajutat tata f mult (ai mei erau divortati si eu am stat de la 12 ani cu tata. Avem o relatie ff buna). A trecut luna iunie, a inceput iulie. La inceputul lunii am primit ‘verdictul’. Mama suferea de o boala extreme de rara, o boala mortala. Totul a fost foarte rapid. In toata nebunia asta.. eu nu am realizat ca nu-mi mai venise ciclul.. habar nu aveam pe ce lume traiesc. Se darama totul pe langa mine. Nu reuseam sa inteleg de ce mi se intampla toate astea.
Intr-un moment de luciditate.. imi arunc ochii pe un calendar. Realizez ca nu-mi venise ciclul cam de multicel. Nu uit nici acum. Eram la serviciu, am plecat pana la farmacie.. am cumparat un test, l-am facut.. I I rosii. Nici nu stiu sa spun bine ce am simtit. Eram si fericita ca-s insarcinata.. dar in capul meu rasuna numai o singura intrebare: ce fac eu acum? Gravida si cu mama bolnava…
Mama ajunsese la stadiul la care depindea in totalitate de cineva (avea doar 52 ani). Era inca la spital. Ziua statea sora ei cu ea.. si seara noi. Sora ei venise tocmai de la Focsani pt asta. Marian a hotarat sa ii spuna mamei ca va fi bunica. A facut-o in idea ca o va motiva sa-si revina. S-a bucurat saraca.. dar de-acum nu mai depindea de ea sa se vindece.
Nu mai reuseam sa dorm, sa zambesc, sa nimic..
Timpul se scurgea atat de repede.. eu nu puteam sa il tin in loc..
Am fost sa discut cu preotul care urma sa ne cunune. Il stiam de ani de zile. I-am povestit tot.. l-am intrebat ce sa fac.. as fi renuntat la nunta si la tot. sfatul dansului a fost sa nu fac asta, sa-mi vad de planul meu in continuare, pentru ca mama nu si-ar fi dorit sa renunt.
s-a terminat si iulie. A venit 1 august. Mai aveam doar 27 zile pana la nunta. Nu mai facusem nimic. N-aveam nici pantofi. Mama era din ce in ce mai rau. Cand imi suna telefonul.. imi sarea inima. De-acum incepuse sa imi fie rau de la sarcina.
Pe 15 august am fost liberi de la sv de Sf. Marie. Mi-am petrecut toata ziua aia langa mama. Deja ea nu mai stia ca sunt acolo. Am plecat acasa ravasita. A 2a zi, am plecat la serviciu. Marian era liber. Trebuia sa mearga sa ia prenuptialele. Ajung la sv.. si ma suna Marian sa ma intrebe cum am ajuns, unde sunt, daca-s singura. Punea 1000 de intrebari fara rost. Pana la urma aud: iubita mea, trebuie sa iti dau o veste.
Eu in gluma: nu ma mai iei de nevasta #61514;
El: te iau..
In secunda aia am realizat ca nu glumeste.
A murit mama???
El: da
Fix 11 zile inainte de nunta, eu gravida..
Amanunte nu povestesc ca nu-si au rostul.
A avut loc inmormantarea, nunta, luna de miere. Totul a fost asa.. de suprafara.
Numai eu stiam ce e in sufletul meu.
De-acum mi-era rau.. foarte rau. Dar dupa nunta mi-am impus sa am grija de mine si de bebe, pentru ca oricum nu mai puteam recupera nimic din ce pierdusem.
Sarcina a decurs normal, cu placerile si neplacerile de rigoare
Din cauza unor prb ale mele, s-a decis cezariana. Am acceptat, desi mereu m-am vazut nascand normal cu epidurala.
Alexia era programata sa vina pe 12 martie. La ultima eco, dr a decis sa o scoata pe 9 martie. Mie nu mi-a placut 9, am propus 10. dar 10 era sambata.. am zis… ok. 9 sa fie. N-a fost sa fie 9 din cauza altor urgente. In noaptea de 8 spre 9 mie mi-a fost tare rau. Cand mi-a zis dr ca o scoate pe Alexia pe 10, nu-mi parea rau de nimic, decat ca nu as mai fi suportat inca o noapte ca cea dinainte. N-a fost asa. A fost o noapte decenta. La 8 dimineata au inceput contractile. A venit dr mea, mi-a facut toaleta de dinainte de nastere, m-a dus intr-un salon unde mi-a fost montata o branula si mi-au pus o perfuzie, a 2a perfuzie. Mi-au spus ca in momentul cand a 2a e gata, intram in sala.
Eram bine. Aveam contractii la 1h. eu ma sms-eam cu Marian care era afara. Au venit sa ma ia la sala. Abia asteptam marea intalnire.
M-au pregatit, mi-au luat tensiunea. 11 cu 6. perfect. In ultimile saptamani avusesem tensiunea f mare. Mi-au facut anestezia.. mi-au spus ce trebuie sa se intample.. m-au intins pe pat.
Anestezista era langa mine. Ma tot intreba daca simt caldura in picioare. Simteam. Daca le simt amortite. Nu le simteam. Brusc, a inceput un aparat sa piuie. Am auzit: 18 cu 9!!! Tensiunea mea o luase razna iar. Mi-au bagat ceva in perfuzie. Am simtit ceva pe burta. Le spun: m-ati taiat.
Doctora: simti ceva? Te doare?
Eu: nu ma doare, dar simt.
Peste cateva secunde: ma doare
Nu mai stiu nimic de-atunci. M-am trezit ca o auzeam pe Alexia plangand. Totul era vraiste in capul meu. Stiam ca trebuia sa fiu treaza tot timpul. Nu intelegeam de ce adormisem. Eram debusolata. O vedeam pe Alexia in ceata ca nu aveam ochelarii. O vedeam satena, cu parul ud si plangea mititica cu gura pana la urechi. Mi-au adus-o.. am pupat-o pe frunte. Nici nu o curatasera. Imi batea inima atat de tare.
Am intrebat cate kg are (am avut o teama legat de greutatea ei.. toata sarcina). Mi-au spus ca are 3200g. Intrebam cati cm are. Imi spuneau ca inca nu au masurat-o. Eu intrebam iar. Ele imi raspundeau.. eu iar intrebam. Nu stiu de ce #61514;
Am inceput sa simt o durere. Decent. Le-am spus ca ma doare. Nu imi raspundea nimeni. Simteam cum indeasa ceva in mine. Ma durea din ce in ce mai tare. Mai tare.. am inceput sa tip sa-mi faca ceva ca ma doare rau. Ma doare, ma doare. Repetam continuu. Mi s-a parut totul o vesnicie. In realitate nu cred ca a durat atat de mult, dar durerea era cumplita. Abia apoi am aflat ca atunci cand eu urlam ca ma doare, imi puneau uterul inapoi in burta si anestezista disparuse numai ea stie unde. A revenit si mi-a mai bagat ceva in branula si am dormit pana au terminat de cusut.
m-au trezit si m-au dus la reanimare. Au venit ai mei sa ma vada pe rand. Tata, soacra-mea, prietena mea, Marian. Marian a venit ultimul sa poata ramane cu mine. Dupa ce au plecat toti, mai putin Marian, a venit anestezista care nu a spus nici macar buna ziua, s-a trezit vorbind ‘stiti, a fost o operatie foarte grea. Daca tot nu mi-ati pus ceva intr-un plic.. puteati macar sa-mi fi multumit’. Am amutit amandoi. Noi alesesem ca modalitate de ‘plata’ banii intr-un singur plic, urmand sa ii imparta dr. numai ca dr mea din sala a fugit in camera de garda ca era singurul medic de garda pe gineco. Nu apucase sa imparta banii. Nici aici nu intru in amanunte. Idea e ca s-a ‘rezolvat’ si cu anestezista, desi mi-as dori sa nu o mai revad niciodata.
Era ora 12.30. la ora 18.00 la insistentele mele mi-au adus-o pe Alexia. L-am vazut pe Marian in varianta mica si feminina. Imi dadeam seama ca are totul de la el
Asa s-a nascut minunea mea.. Alexia Elena. Elena este numele mamei mele. Am decis sa-l poarte si Alexia pentru ca ea a aparut intr-un moment in care simteam ca viata mea e un esec total si ca nimic bun nu mi se mai poate intampla.
Am avut un 2011 cumplit de greu si de trist, dar a trecut si iata ca din 10 martie 2012 viata noastra s-a schimbat total si ne-am indragostit iremediabil de puiul de om care acum se cocoloseste la pieptul meu si ma face sa respir doar pentru ea. Acum amandoi traim prin ea si pentru ea. Alexia noastra.. 
M-am intins mult.. dar parca acum imi e putin mai bine.
Mirela, mami de Alexia
monna3 spune:
Happy wow, o poveste trista cu un final fericit. M-a induiosat foarte tare, imi pare foarte rau pt mama ta dar sigur de acolo de sus zambeste acum cand va vede pe toti 3 fericiti 
. Sa aveti o viata fericita de-acum incolo si sa va bucurati de Alexia asa cum se cuvine!
Amy ma bucur ca ati avut un botez frumos si ca Victor a fost cumintel
Monica, mami fericita de 
Cezar-Andrei (04.03.2012)
Povestea nasterii
dana_cp spune:
Happy
Esti foarte puternica si ai trecut prin clipe pe care speram cu totii sa nu le avem niciodata sau, daca e inevitabil sa ne pierdem parintii, sa fie foarte, foarte, fooooarte tarziu. Cred ca ti-ai avut partea de nefericire si ca de acum va urma numai soare in viata voastra, luminata de mica printesuca Alexia Elena. Te imbratisez cu mult drag
dara76 spune:
Happy, ai fost curajoasa si puternica, pentru tine si pentru fiica ta, bravo! Ai fost o draguta ca nu ne-ai speriat inainte de cezariene, multumiri.
mami de Miruna Sanziana (02.04.2012)
kovacsc spune:
Mirela a fost trista povestea, dar acum ai motive sa fii fericita, ultima propozitie mi-a facut pielea de gaina.
Dara, Ronina lasa ca o sa mai creasca fetitele si se vor obisnui ele si cu imbracatul/dezbracatul, copiii sunt asa diferiti, unuia nu ii place la baita, altul nu doarme noaptea, altul ziua si tot asa. Nu putem decat sa perseveram si sa ne bucuram de toate momentele minunate petrecute cu puiutii nostri.
Anca ce mai faci?
irinaelena spune:
Happy, nu pot sa spun decat 
... Si ma bucur ca ti-a facut bine sa povestesti!
Dara, tin pumnii, ca si noi am facut azi infanrix...deocamdata suntem bine. Voi?
sovietica spune:
Happy am plans de numa. Tare speciala bb din ce vartej a rasarit. greu v-a fost..cuvintele sunt de prisos.
Atat pot sa spun azi, m-au zdrobit atomicii, m-au anihilat,am fost singura cu ei. Acum am aflat ca e luna plina.
Noapte buna