Comportament negativist la gradinita.

marius spune:

30 de copii/grupa?
Multi foarte multi... este doar o observatie personala.

La varsta pe care o spui ca o are, personal nu vad nici un sens ideea de pedeapsa. Este mult prea mic ca sa poata sa proceseze asa ceva nu are nici o logica. Mai mult decat atat cred ca poate determina, deviatii de comportament, deviatie de perceptie, de asociere.
Nu as dori sa se inteleaga faptul ca trebuie sa faca orice, oricand, oricum insa la 3-4 ani parerea mea este ca putem discuta cel mult de restrictii si acestea abil strecurate si dimensionate in functie de spirtiul si felul de a fi al copilului in nici un caz de pedepse.
Vezi tu, din punctul meu de vedere si un copil si mai apoi un adolescent se afla intr-un proces continuu de formare, de formare, este un proces laborios la care participa multe persoane, nu doar parintii si care isi lasa amprenta in mod cert. Si pentru ca fiecare dintre noi suntem unici pe acest pamant chiar daca toti avem doua maini, doua picioare si un cap, fiecaria dinte noi ni se potriveste sau nu ni se potriveste un anumit mod de relationare.

Ca sa ma restrang in discutie din punctul meu de vedere este esential dialogul, colaborarea adica a gasi acea punte de comunicare catre ele si dinspre el nu de alta dar in mod sigur singura si reala problema a noastra nu este ca nu stim sa vorbim, cat mai degraba ca nu stim cum sa vorbim unii cu altii. Si eu sufar uneori de aceasta scapare.

Ce este de facut? Pai de discutat. Este vorba aceea "aud dar nu ascult, vorbesc dar nu comunic". Aici este toata cheia. Parerea mea desigur.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

OanaRusu spune:

Jovi, fetitza mea e foarte vorbareata, e foarte incantata de camin; totusi a avut in iarna perioade in care a refuzat sa mai mearga - cred ca si copii au zile ca noi... in care n-avem nici o tragere de inima..
Si totusi Ana nu-mi povesteste ce face la camin - nici unul dintre ei nu-mi spune, dar mi se pare firesc ca nici eu nu le povestesc ce am facut toata ziua la servici; de obicei ii intreb dc au avut o zi buna, dc le-a placut mancarea... dc s-a intamplat ceva neobisnuit, imi spun ei, dar n-am idee ce poezii sau cantecele stiu - in primul rand ca mie nu mi se pare cine stie ce spectaculos sa fie enciclopedie de poezii si cantecele imi place sa citesc la nebunie dar nu-mi place sa invat pe de rost poezii sau cantece... fredonez pt mine ce are sens pt inimioara mea Asa ca nu m- as ingrijora ca nu povesteste ce se intampla la camin.
Insa urmaresc altceva: cand se joaca cu jucariile copii se comporta asa cum se comporta altii cu ei - si aia are importanta, incearca sa te joci de-a caminul cu el in loc sa-l intrebi
Comportamentul de care spui tu eu una il asociez cu bruscatul - cineva il bruscheaza cumva, cu tonul vocii, cu impunerea unor lucruri pe care nu le vrea; sau pur si simplu are nevoie de o pauza... eu una i-as acorda-o - ca avem bunici aproape unde pot sa stea in "zilele acelea" dar dc nu ai posibilitatea asta nu stiu ce sa spun.

Oricum, intai tu tb sa fii sigura ca NU ai un copil rau si ca acum, prin comportamentul razvratit, el iti cere ajutorul.
Ascultati inima - si fii empatica - o sa gasiti ce e potrivit pt voi.

OanaRusu spune:

inca una si ma duc
Daca nu vrea sa participe la serbare - nu-l forta.
La baietelul meu (e cel mare dintre prunci) a fost racit si a ratat ceva serbari, asta zau ca n-are nici o importanta.
Poti sa repeti cu el ce are pt serbare si ii spui ca nu va participa decat dc vrea si cat vrea.
Ar fi bine sa fie avertizate si educatoarele - dar nu e cazul sa-l fortezi nici acum nici mai tarziu.

Iubeste-l tare si pupa-l mult sa se simta in siguranta la tine in brate - e cea mai buna terapie la orice varsta

jovi spune:

Sunt sigura ca am un copil bun,se intampla in parculet sa-mi spuna alte mamici ce copil intelegator am.Daca vrea o jucarie care nu este a lui isi cere voie sa o poata lua sau face schimb pentru ca nu se intampla sa merge in parc fara vreo jucarie.
Singura noastra problema este gradinita si cu ceea ce se intampla acolo.
Cu serbarea nu-l fortez nici macar nu stim ce poezioara trebuie sa spuna.

Cat despre iubit este invadat cu pupicuri si strangeri(placintica la pieptul meu)iar cand il intreb cine esti tu imi raspunde "soarele lui mami si a lui tati"

Va multumesc inca o data pentru mesajele trimise.

alex_andra spune:

La fetita mea in grupa au fost inscrisi 40 la inceputul anului. La serbare au fost 29.

Fetita mea, la serbarea de Craciun, a refuzat sa spuna poezia si a stat langa mine (de fapt m-a tras pe mine langa ea, pe bancutele unde stateau copii) si apoi, spre final, s-a catarat la mine in brate.

A cantat cu copii in grup, dar cu mine langa ea.
Nu am fortat-o sa faca ceva ce nu vroia.

La final de an, a stat cu copii pe scena, si-a spus poezia, apoi l-a solicitat pe bunica-su, care a stat cateva minute cu ea, apoi s-a intors, a dansat putin in grup, cu copii si apoi a sarit fix la mine in brate si acolo a stat pana la final.

Si pe ea o sperie galagia - se blocheaza, daca tipa cineva la ea, se blocheaza iar si intra in silenzio stampa si nici ea nu stie sa-si exprime emotiile.

Intotdeauna cand e suparata, sau emotionata, intra in silenzio stampa si se uita fix. sau plange.

Nu cred ca se rezolva prin pedepse starile acestea, dimpotriva, cred ca se adancesc.

Educatoarele ar trebui atentionate sa nu-l mai forteze si sa nu-i mai spuna ca este rau.

Iar tu sa-l asiguri mereu de dragostea ta, indiferent daca isi face sau nu numarul de la serbare.

alex_andra spune:

Agresivitatea sau negativismul, in cazul fetitei mele, apar de cele mai multe ori ca o urmare a faptului ca nu stie sa-si exprime emotiile, supararile.

In asemenea cazuri, agresivitatea ca raspuns la agresivitate este gresita. (ma refer la educatoare, nu la tine)

In asemenea cazuri e nevoie de dragoste, intelegere si comunicare/interpretare si intelegerea semnelor emise.

Edit: de ce spun comunicare - mi s-a intamplat de cateva ori (pana sa ma prind si sa actionez in consecinta) ca fetita mea sa faca diverse crize de nervi, cu trantit, tipat, urlat, etc, eu - enervata la maxim si neintelegand ce naiba are de se poarta asa.
Ulterior, dupa ce se calma si vorbeam cu ea si incercam sa o inteleg imi spunea ca "vroiam tricoul roz, nu alb", "nu-mi placeau pantofiorii", etc....si altele de gen, pe care le-as fi observat daca as fi fost mai atenta la ea si la ce imi transmitea ea - non verbal.

Eu, nevorbind doar din teorie, ci si din practica, inteleg f bine ce mult inseamna sa se poata darama aceste bariere de intelegere a copilului si cat de mult se imbunatateste relatia.

rrox3 spune:

Jovi schimbarea de comportament pare legata foarte clar de inceperea repetitiilor pentru serbare. Baietelul tau nu suporta galagia, la serbare cele mai multe educatoare nu au limita la decibeli, dau sonorul mult prea tare... La repetitii probabil fac acelasi lucru.
Asta e cauza schimbarii de comportament. Copilul riposteaza cum poate, din toate puterile lui, la schimbarea mediului. Incearca sa se apere.

Psiholoaga gradinitei habar nu are pe ce lume e. Imi pare rau ca ati dat de ea si mai ales, imi pare rau ca ati luat in serios prostiile debitate de ea. Pedeapsa pentru ca il agreseaza mediul galagios generat de pregatirile pentru serbare? E ridicol.

Da-i copilului jucariile inapoi. Discuta cu el despre serbarea asta si spune-i ca nu trebuie sa participe daca nu vrea. Are nevoie de intelegere si sustinere din partea voastra, a parintilor, nu de pedepse.

Discuta si cu educatoarea si cu suplinitoarea. Explica-le ce nu suporta galagia si asta e cauza razvratirii. Sa-i dea ceva de facut mai linistit, sa-l lase in pace cu serbarea lor.

Daca ai posibilitatea sa-l tii acasa pe periaoda asta cu agitatie si serbari, cred ca ar fi o idee buna. Dar nu pe tacute, ci discutand cu el. Spunandu-i ca intelegi ca nu-i place galagia la gradinita si poate ramane acasa zilele astea galagioase, daca doreste.

Incearca sa ai mai multa incredere in ce iti transmite copilul tau si in ce simti tu, nu mai lua de bun orice iti indruga "un specialist". Traim in Romania si "specialistii" sunt rareori ce ar trebui sa fie. Din pacate...

OanaRusu spune:

nu ma indoiesc de asta! precis ca-l iubiti si ca e soarele vostru doar ca nu este nimic in plus de facut si de daruit - acum, ca incepe viata lui sociala, totul e sa reusiti sa comunicati in ceva comun.
Eu recunnosc anumite comportamente si le numesc cu voce tare "acum Ana e suparata, a fugit la ea in pat si plange in perna" spun cu voce tare - adica inteleg ce-mi spui. Apoi ii spun - din usa de obicei c o las sa se descare - imi pare rau ca te-ai suparat, dar stii bine ca nu imi place sa ma obligi sa fac ce nu vreau, adica sa-ti dau acum ciocolata - e prea tarziu acum, maine dimineata.
Am ajuns la faza la care baietelul imi spune el "nu-s obosit si nici nu mi-e foame dar vreau foarte tare sa..." si imi spune motivul frustarii.
Asta vine cu anii si cu rabdarea

Jovi, sper ca nu te-ai saturat de sugestii mie imi foloseste sa-mi scriu mie gandurile astea.... pentru ca ma regasesc cand citesc despre copii un pic mai mici - si imi da incredere pt viitor ca voi gasi si atunci ceva solutii sa rezolvam problemele prin comunicare.

Weekend placut - sper ca sapt viitoare la camin sa va aduca bucurii!

ramiris spune:

Spui ca "au fost cu el" la psiholoaga. Inteleg ca l-au dus educatoarele fara tine. Macar ti-au cerut permisiunea inainte? Te-au anuntat ca urmeaza sa-l duca si de ce?

Si eu sunt de parere ca psiholoaga de la gradnita voastra nu e de luat in seama, nu pare ca stie despre ce vorbeste.
Iar suplinitoarea...nici o legatura cu meseria de educatoare.

jovi spune:

Draga OanaRusu iti multumesc pentru sugestii si nu ma satur se le recitesc pe toate care au fost postate pe subiectul meu.

Un weekend placut si petrecere frumoasa alaturi de micutii vostri.

Sa auzim numai de bine.