COPII DIFICILI SAU SITUATII DELICATE

Adriana_78 spune:

Julia, ai dezvoltat foarte frumos (mai ales partea "cu egalitatea"), am inteles perfect ce vrei sa zici si ai dreptate, nu e insa asa usor sa fii mereu Zen si sa urmezi calea cea buna si lina.
Asta si pt. ca nu toti suntem la fel si cum ziceam unii suntem mai nervosi, mai agitati, mai lipsiti de rabdare, aducem cu noi frustrari sau suparari si greu mai putem fi apoi calmi si zambitori.

Faptul ca hribg si-a certat copilul nu e de laudat, DAR cine stie ce educatie o fi primit si hribg sau in ce mediu o fi crescut, ce principii de viata i s-o fi inoculat?
Exista oameni (cunosc personal) care daca varsa o ceasca de cafea pe covorul gazdei isi fac mii de reprosuri, se simt prost, se scuza la nesfarsit. Indiferent de ce zice gazda, ei tot se simt vinovati “pt. pocinogul facut”. Poate asa s-o fi simtit si hribg si asta a fost reactia ei, cand s-a varsta tot ce era pe masuta aia.
Cel putin eu cam asa am inteles si am vazut lucrurile din pov. ei.
Apoi la a II-a vizita gazda a insistat ca toti copiii sa mearga fara parinti intr-o alta camera. Hribg, cred ca nu a fost prea impacata cu ideea, insa a acceptat, pt. ca probabil gazda a insistat (si n-o fi vrut s-o jigneasca, eu stiu?). Apoi copilul ei se agita, se zbenguie (e normal), insa vomita, tot in casa straina, pe lucrurile altcuiva. Hribg se simte (poate?) iar prost, ca a facut mizerie/deranj etc, plus ca micutul ei are si reflux si ea stie ca daca se agita foarte tare regurgiteaza (si asa este, pot confirma, iar acidul ala nu e prea bun pt. esofag, cu cat regurgiteaza mai des, cu atat e mai grav), plus ca ea avusese de la inceput indoieli sa-i lase pe copiii sa se joace, fara sa fie sub supravegherea ei ... una peste alta, cea mai rapida metoda – certatul.
Normal, ca copilul ala nu are vina, ca nu vomita de placere si masa probabil a rasturnat-o din greseala (oricui i se poate intampla), iar mama clar, ca certandu-l nu procedeaza bine ... insa, daca a deschis topicul asta si cere sfaturi, zic eu, ca intr-o oarecare masura, isi da seama ca nu procedeaza intotdeauna bine ...
... da uite, ca scrie pe forum si vine membru x sau y atotstiutor si cu un ton ironic zice” i-auzi, draga, l-a certat pt. ca s-a zbenguit, l-a dus acasa pt. ca a vomitat “ ha, ha! ce mama denaturata – cam asa suna, pt. mine rasp. date de x sau y mamica

Da, certatul nu e solutia cea buna, dar hai sa nu mai dam asa repede cu pietre, ci sa ne spunem normal parerea: “uite, eu fac asa in asem. situatii” sau “am vazut ca la noi funct. asta mai bine” sau “ cand sunt mai calma, si copilul reactioneaza altfel, se potoloeste mai rapid, devine mai inetelgator etc” sau sau ...

un weekend frumos si linistit tuturor
Adriana

JuliaSM spune:

Adriana, eu inteleg bine ce spui tu, ca tonul face muzica si ca unele persoane chiar cer sfaturi, cand sunt in situatii dificile si nu stiu cum sa le rezolve, de dragul copilului ( nu al strainului sau al gazdei).Nu vreau sa fac analiza pe text, insa din textul de mai jos nu reiese asta.E relatata o situatie in doua episoade, se da si solutia(mama pedepseste copilul, prin plecarea acasa si certandu-l, toate astea de jena fata de gazda, care nu parea totusi deranjata, ca 'gazda spunea alta'). Mai mult, daca ai fi vrut sa adaugi sau sa comentezi ceva la cele relatate, afisul gen CAINE RAU! e lipit deja pe poarta: Acum cand cineva imi cere sa las copilul mai in largul lui, replic fara a jicni dar pentru a-i taia din elan:"eu stiu ce-i mai bine pentru copilul meu" .

Pana la urma, despre cine e vorba in propozitie, cine e personajul-cheie, oul de aur: mama, gazda sau copilul?? Copilul nu, ca e deja cioburi. Eu spun ca mama, pentru ca imaginea acesteia a avut de suferit in 'vizeta'...

nikol24 spune:

Julia ai sintetizat f bine totul in 2 fraze
Mi a placut f mult cum ai scris la acest subiect si am prins mesajul din aer si cu siguranta am sa l folosesc in relatia cu fetita mea.Inca o data f frumos

Ramonika spune:

Julia jos palaria nu numai pt. mesaj, ci mai ales pt. faptul ca reusesti sa aplici ceea ce ai scris.
intrebarea mea ar fi: cum reusesti sa te dezbari de "povara trecutului" si cum reusesti sa faci exact opusul la ceea ce facea mama ta?
la mine e o situatie oarecum asemanatoare, mama se enerva daca scapam firmituri pe jos (asta e doar un exemplu). recunosc ca uneori mai rabufnesc si eu cand vad cum copilul meu de 2 ani jumate face mizerie prin casa si ma aud cum repet replicile maica-mii "sunt sluga ta" si altele de genul... pt. ca uneori chiar simt ca imi pierd cumpatul... desi teoretic stiu ca nu trebuie sa imi fac nervi pt. asa ceva, uneori reusesc sa ma stapanesc destul de bine, insa daca mai sunt tensionata si din alte motive am tendinta de a rabufni... deci cum ma pot stapani, cum imi controlez pornirile pe care mi le-am insusit fara sa vreau din ce am trait pe propria piele in copilarie?

JuliaSM spune:

Ramonika, cu trecutul ma mai lupt, din cand in cand, mai ales cand ma intalnesc cu mama si mai depanam amintiri. Trist e ca eu am o versiune si ea, alta. De rasu'(curcilor) -plansu' (meu, care inca mai sper sa pot comunica cu ea de-adevaratelea, odata si-odata).

Nu stiu cine, ce, cum m-a ajutat sa ma schimb. Fiecare lucru cate putin, oamenii pe care i-am cunoscut, poate impactul cu alta societate si alt mod de educatie si de comunicare, multe carti pe care le-am citit pe tema asta si,nu in ultimul rand, vointa de a schimba ceva.

Se spune ca asa cum e mama, asa e si fiica si ca aschia nu sare departe de trunchi, dar daca mai sufla vantul, daca te mai ia o randunica-n zbor, poti sa depasesti blestemul asta ( pentru unii), de a purta cu tine povara propriei copilarii si educatii, cu toate tarele ei.

As vrea sa scriu cateva carti si filme care m-au impresionat, nu pot acum, azi e prima zi oficiala de vacanta, e canicula si e presiunea crescuta in musuroi!

hribg spune:

Buna ziua si bine v-am regasit,

Nu am mai scris de ceva timp pentru ca a avea 3 pitici iti ia ceva timp, de fapt tot timpul tau este al lor, iar pentru ca acum o fereastra mica va scriu.
Exemplele mele asa cum le-am putut reda atunci au starnit diferite rectii dintre cele mai diverse, de cele mai multe ori urate si deloc pedagogice asa cum incearca unele sa se laude ca fac acasa(nu stiu cum pot fi atat de rabdatoare si intelegatoare cu puii lor cand aici au explodat cu insulte).
Ma consider o persoana rabdatoare si care uneori iau atitudine cand situatia "se dilata".Intr-adevar am fost educata in asa fel sa-i ascult si pe ceilalti si sa nu-i supar, cu bun simt.
Mai demult invatasem prin liceu la o materie ca "libertatile mele nu trebuie sa constranga libertatile altora" si sunt total de acord.Daca copilul fiecaruia dintre noi se afla intr-un grup mai mare de copii, copilul meu nu tb sa imbranceasca pe toti sau sa folosesca toate jucariile fara a da altora doar pentru ca eu ii las libertatea sa faca ce vrea(am vazut in parc destule mamici care privesc de pe banca sau de la departare cum copii lor imping alti copii sau le iau jucariile din mana fara sa zica nimic pentru a nu-si supara copilul sau poate pentru confortul lor oricare ar fi acela).Copii trebuie sa stie ce au voie si ce nu si binenteles nu fortati ci explicandu-se atat cat se poate pe intelesul lor motivul.Nu trebuie sa lipseasca supravegherea atenta a parintilor fie si dintr-un ungher dar sa intervina atunci cand copii lor se afla in pericol sau pun in pericol alti copii.
In situatiile amintite am fost alaturi de copii mei explicandu-le ca ce s-a intamplat mu e deloc ok si certandu-i pentru ca ce s-a intamplat, chiar nu era de laudat.In primul caz rasturnase cel mare o masa cu de toate pe ea, desi ii atrageam atentia cand s-a bagat pe dedesupt ca se poate rasturna si ar trebui sa iasa iar in al doilea caz, cel mijlociu l-am certat ptr ca sarise de pe un pat.Nu pot incuraja un copil intr-o astfel de situatie, oricare ar fi ea dintre cele doua amintite, doar pentru ca e copilul meu.
El trebuie sa stie ca exista fapte urate si frumoase, ca pentru cele frumoase se va bucura si el(ii va folosi) si va fi laudat iar pentru cele urate pe langa ca se va lovi va fi si certat.
Raspund la o intrebare pusa demult: am invatat multe de la ei nu ca ei stiu mai multe decat mine ci pentru ca situatiile in care m-au pus au facut ca sa reflectez mai mult si sa-i am mai aproape.
Faptul ca intorci casa unui om pe dos nu inseamna ca asa ai vazut acasa, nici ca gazda e obligata sa-ti suporte toate mofturile tale deci iti permiti(vezi ar trebui, draga Doamne, sa-ti faca loc pentru pista de aterizat) , e bine ca gazda sa fie pregatita dar daca e stramt spatiul nu te mai intalnesti cu ei pana nu-si iau apartament sau vila cu o curte?.
Nu cresc copii mei nici ca la carte pentru ca unele reguli nu functioneaza pe copilul meu, ca are un anumit tip de personalitate sau ma aflu intr-o anumita situatie dar nici ca Goe ca sa dea din picioare si sa obtina ce vrea pentru ca"el stie ce e mai bine pentru el".
Felul nostru in care am trait acasa ca si copii la parintii nostri poate fi un model sau nu pentru ce vom construi noi in familiile noastre.
De obicei draga Julia nu cartile schimba oamenii, functiile ci sufletul care isi doreste o schimbare si atunci ajutat de lectiile altora poate face aceasta modificare.
Sufletelul de copil este sensibil dar trebuie si modelat(ajutat) sa gaseasca ce e potrivit lui si fara a da cu barda in ceilalti pentru a se ridica pe sine pe un piedestal.
Ceea ce fac unele mamici atunci cand isi lasa copii sa se certe sau sa se impinga fara a interveni numesc eu "lupta pentru supravetuire" pe care cu siguranta o practica si ele si acum pentru a iesi in fata, o lupta tipica oamenilor izolati.
Nu manjind pe altii te arati pe tine mai curat ci spalandu-te mai des si infrumusetandu-te pe tine.Astea sunt lucrurile care ii invat si pe copii mei.Langa ei cresc si eu, fara falsa modestie, ma maturizez .
Am trecut de la o idee la alta ptr ca am citit mai demult reactiile voastre si acum raspund la cele care-mi amintesc si care le consider ca nu sufera amanare.
O vara frumoasa tuturor si fiti blanzi si buni ca sa picure si peste noi ploi curate si aducatoare de roade!

Ilinca_M. spune:

O, da, cred ca din 2 iulie tot coci raspunsul asta, felicitari, ai reusit un cearceaf cu acuze si presupozitii false aduse altora (a zis cineva aici ca ISI LASA COPIII IN PERICOL?! Sau ca isi lasa copiii sa-i puna pe alti copii IN PERICOL?! Inventezi cap-coada, ce ziceam noi si ce ai inteles tu...) si cu auto-laude despre cum modelezi tu frumos aluatul a 3 copii...blabla...
Din toata aceasta tirada am retinut una tare: "...pe langa ca se va lovi, va fi si certat". Oooo, Doamne, tu vezi logica a ce zici?:)) Adica tu consideri copiii prea prosti sa inteleaga din CONSECINTELE faptelor lor ("am sarit de pe canapea= m-am lovit= alta data nu mai sar sau sunt mai atent, pun ceva sa amortizez") nuuu, tu trebuie sa-i si ceeerti, eventual ai putea sa le si dai doua (am vazut copii plangand si cu genunchii juliti dupa o cazatura si mama/ tata/bunicii luandu-l de-o aripa si administrandu-i palme "ca de ce nu a fost atent")
Bravo, asta-i pe principiul:"ai grija cadaca te ineci, te omor in bataie!"

JuliaSM spune:

Trecand peste falsitatea apelativului cu care mi te adresezi( de fapt, cine stie? poate asa le spui si copiilor tai, ca sa-i tii aproape,cum zici tu, 'Draga X, hai la mama sa te pedepsesc pentru ce-ai facut'), am ramas masca la paradoxul pe care l-ai formulat mai sus. Inteleg ca sufletul tau nu vrea o schimbare, pentru ca nici lectiile altora, nici cartile ( ptiu!! ce ispita,ce erezie sa crezi ca oamenii pot fi schimbati ce cartile pe care le citesc... Pe principiul asta, nici crestinismul nu ar trebui sa existe, de vreme ce tot o carte sta la baza lui!) nu par sa fi ajuns cumva la tine.
Cu alte cuvinte, bate saua ca sa priceapa iapa, care nu vrea oricum sa priceapa, din propriile declaratii ( a nu-mi fi luat ca injurie apelativul, de vreme ce asa-i proverbul). Iar de batut sei eu timp n-am.
Spor la pedepsit proprii copii, te previn doar ca va veni vremea cand rolurile se vor inversa.Ca asa-i viata, ce faci altuia ti se va face si tie, mai devreme sau mai tarziu.