Return to sender

Selene_Bunny spune:

Am si eu, uneori, cate o zi in care nu mai pot de somn si as vrea sa dorm mai mult. Dar nu pot, ca se scoala mandra. O zi de aia a fost azi.

O aud miscandu-se. Nu fac nicio miscare. Oare nu adoarme la loc? Se intoarce de pe o parte pe alta. Pufneste. Se mai intoarce o data. Deschide ochii. Deschid si eu, un ochi. Sa nu ma vada! Inchid ochiul la loc si ma prefac ca dorm. As! Se ridica si se da jos din pat. Nu ma misc. Daaar... incepe.

- Mami, imi dai putina apa?
- Mhm... da-mi tu sticla.

Mi-o da, bea.

- Mami, schimba-ma de tricou, vreau rochita roz.
- Dari, nu mai bine mai dormi un pic?
- Nu, mami, m-am trezit, vreau rochita roz.
- Ooofff...

I-o pun. Invers. Ca nu vad bine. I-o scot si i-o pun corect.

- Mami, lada portocalie mi-o dai?
- Dari, mai lasa-ma sa dorm putin, mor de somn, joaca-te si tu cu altceva.
- Dar vreau lada portocalie.
- Nu e aspirat dincolo, Dari.
- Dar ma joc aici.
- Daaarrriii, nu mai pot de somn, mai lasa-ma putin.
- Dar vreau lada portocalie...

Ma scol, imbufnata si nervoasa, i-o dau. Cu nervi. Ma apostrofeaza.

- De ce-o trantesti?

Uf, incepe sa se joace. Ma pun la loc in pat. Mi se lipeau ochii. Se joaca singura? As!

- Mami, pune tu bluza la papusa asta...
- Mami, uite ce frumos ii sta la poneiul asta...

Mai sta putin...

- Mami, pot sa ma duc la buni?
- Doarme buni inca.
- Mami, dar s-o pup.
- Las-o sa mai doarma putin. Si pe mine...
- Mami, deschide usa sa ma duc la buni.

Enervata de-a binelea.

- Nu mai bine te muti acolo?

Sta si se gandeste, incepe sa-si stranga niste jucarii.

- Ba ma mut! Deschide usa si ma mut!
- Bine, dar inapoi nu vii, ca inchid usa la loc.
- Bine, ma duc!

Grrr, mrrr...

Isi ia bagajul, se duce la usa. Eu, in pat, nu ma misc, testam incapatanarea copilului. Ma credeti sau nu, a stat in fatza usii de la intrare si a repetat de... 62 de ori!!! "Deschide usa". Ea mai putea, eu, nu.

S-a dus la buni si s-a intors plangand, ca nu era acasa, ci la piata. Intre timp, m-am sculat, i-am facut de papa, a mancat si de ceva vreme e afara. Cu buni.

Iar eu mor de somn in continuare.

Aqai spune:

Sa vi-l parasc pe cel mic, autorul intrebarii memorabile: mom, and why do you look like a present? (aveam pe mine o bluza alba cu o funda mare verde :)))

mare bataie cu perne intre cei 2 si tac-su. La un moment dat, cel mic simte nevoia sa mai aduca niste munitie, asa ca fuge pana la el in camera. Domnul tata, care e cam pe aceeasi lungime de unde cu ei in ceea ce priveste distractia se ascunde dupa colt si cand piticul se intoarce in fuga ii sare in fata si face un roarrrrrrr
sa-l sperie cica. Dar invividul asta mic, neperturbat, se ciocneste frontal de tac-su fiindca nu mai are timp sa franeze si e proiectat la 2 m inapi in fund. Plansete si urlete. Se calmeaza, trece iar la bataie pana isi ia o perna in fata.

Pleaca din camera strigand "I hate this daddy" si in drum ii trage lui tac-su 2 picioare asa de control, pe care acesta simtindu-se vinovat le accepta fara caraiala.

(O paranteza ca sa va spun ca intr-o zi pe cand sotul meu se barbierea, piticul cel mic a luat din senin un scaunel si s-a urcat pe el sa ajunga sa-l "kick in the bam" pe this daddy care se barbierea.... nu stiu cum sa va descriu un copil mic si angelic, blond si oarecum carliontat si cu niste ochi verzi si gene lungi lungi lungi zambind sadic in timp ce se indrepta spre taica-su cel lung lung lung cu scaunelul in brate. Nici unul n-am anticipat ce urma....)

inapoi la povestea curenta, la el in camera: this is not the bestest day at all. it is a crazy day. this daddy hit me and threw me on the floor. Not the bestest day at all, se tot se tanguia in timp ce s-a culcat de unul singur suparat si fara sa mai vrea sa aiba de-a face cu familia lui.

Il las. A doua zi dimineata, o ia de la capat. il uraste pe tacs-u in continuare. Asa ca incep sa-i explic ca a fost un accident, ca nimeni nu vrea sa ii faca rau, ci doar tati a vrut sa il sperie asa cum ne face si el noua (nici nu stii din ce colt sare si te sperie :)))

sta si se gandeste si apoi concluzia: this crazy daddy.... doesn't he know i don't get scared? Nothing scares me.... incepe sa se inmoaie cu ura, dar in secunda 2 i se aprinde luminita ACEEA in ochi.... si intra si frac-su in scena: Stii ce-o sa-i fac lui tati cand vine acasa pentru ca a vrut sa te sperie? o sa-i trag una in fata! (nu ma intrebati de ce, dar de vreo luna e mare minune daca nu aud de 10 ori pe zi de la fiecare ceva legat de a kick in the face)

cel mic preia: si eu o sa fac: grahhhhhh si mwahhhhhh - si fatuca angelica se stramba toata iar copilul incepe sa arate ca un t-rex...

se privesc manadoi incantati, si cel mic plin de speranta si incantare: that'll teach him, right?

se iau de manute si pleaca fericiti impreuna. Eu raman in bucatarie la masa, inca nedezmeticita cu cana de cafea in fata......




PS: imi cer scuze ca nu traduc vorbele memorabile ale piticului, dar pentru mine e absolut induiosator cum vorbeste el si mi se pare ca pierd traducand.






Cuvintele sunt harta mintii.

Julie spune:

Si eu am o faza asemanatoare. Priveam, impreuna cu fiul, Ocean's Eleven. Cand apare Julia Roberts pe scari - cei care au vazut filmul probabil isi amintesc scena - zice, tare: "peeeeeeerfect Mami!!!!"
Iti dai seama cate pacate i-am sters la faza asta




Si imi voi continua, cum am promis, firul povestilor despre invatat.

Cand mi-am nascut copilul, am avut parte de o surpriza. In locul fetitei banuite la ecografie, mi-a adus barza, chiar de ziua mea, un baietel cu toate cele. Cat am “locuit” in maternitate n-am dormit deloc; cat dormea el – am stat in acelasi salon cu bebelusul - stateam in pat, cu un vraf de perne la spinare, cu ochelarii pe nas – ca sa-l vad mai bine – minunandu-ma. Baiat! In familia mea partea feminina e muuuuult mai numeroasa decat cea masculina, deci fusesem pusa intr-o situatie cu totul si cu totul noua.

Dar m-am gandit – ce bine ar fi sa aiba drag de carte si.... poate sa devina medic....

Cand a implinit un an, i-am facut petrecerea de rigoare – participantii au fost putini, nasii lui, finii mei si, parca, sora-mea. Tati era deja la doctorat, in Tokyo. Pe langa tort – i-am facut unul colorat – am organizat, ca sa ne distram, ritualul cu tava. Ala de-i pui copilului, in fata, pe o tava, diverse obiecte cu semnificatie pentru drumul pe care il va alege in viitor.
Fac o paranteza sa sa spun: eu cica as fi ales o carte si un creion, tati o carte, sora-mea insigna de judecator a tatalui... etc.

Dar primul lucru pe care pune mana baiatul meu a fost colacul de cauciuc cu care facea tat-su muschi la antebrat... Eu nu ma las: sportiv? macho? nu cred! si-i mai dau o data tava. Nu-l intereseaza nici cartea, creionul, pensula, oglinda, press-pass-ul meu laminat si nicidecum banii. Al doilea lucru pe care-l alege este o papiota de ata...
(Tati, caruia i s-a povestit asta urgent, prin e-mail, a zis foarte bucuros: pai ce te superi atat, a ales... Torul! Si Bobina!!! Nu-i clar? Tati, pe vremea aia, lucra pe ceva pentru ITER, Japonia fiind, la vremea aceea, una din tarile care se oferisera sa gazduiasca proiectul; lucrurile s-au schimbat intre timp, se construieste acum in Franta)

Cand avea doi ani, intrebat, la cresa, ce vrea sa devina (pentru Tanabata, festivalul stelelor, in care copiii isi scriu pe fasiute de hartie colorata gandurile sau dorintele pentru viitor – sau, in cazul celor mici, le scriu, dupa ce-i intreaba, parintii sau educatorii), mi s-a comunicat: vrea sa devina tren. A fost scris acest lucru si in caietul de raport zilnic, educatoarele mi-au facut (si au facut pt. toti parintii, presupun) si un poster-colaj, cu abtibilduri colorate, creioane-magice si urari si aplauze, in care e prezentat Matei in chip de tren.

Doi ani mai tarziu, de la gradinita, mi s-a raportat ca Matei vrea sa devina tamplar.

Un an dupa aceea, tot tamplar, cu adaugarea motivatiei: vrea sa construiasca o casa pentru parintii sai.

Ok, mi-am spus, atata vreme cat ii va placea aceasta meserie – pe care in ascuns o consider frumoasa si artistica – n-am de gand sa ma opun...Desi parca tot l-as fi preferat medic...

La scoala primara s-a trezit brusc ca vrea sa devina cercetator, de cinci ori, si o data – arhitect.
Buuuuun, mi-am frecat eu mainile, deci “cercetator” poate include si stiintele medicale – caci nu specificase. Plus ca un prieten bun al sau parea sa se fi hotarat pentru medicina, m-am gandit ca spiritul de imitatie va functiona, fara sa fiu eu nevoita sa fac sugestii sau presiuni.

Dar primeste de la Mos Craciun, pe cand avea vreo 8-9 ani, un foarte dorit planetariu de camera, foarte sofisticat, cu configuratii ale cerului in toate cele patru anotimuri, din ambele emisfere, cu Luna si tot ce e legat de ea, cu explicatii pe CD, care pot fi ascultate in timp ce stai pe spate si privesti.

De la gimnaziu, am inceput, totusi, sa-i sugerez:
- Nu vrei sa faci medicina?
- Nu, ca nu-s asa de destept...

- Vai, Matei, ca mare si frumos te-ai facut!... siiiigur mor fetele dupa tine!! (de mai multe ori, de la prieteni ai nostri, toti japonezi)
- Nu. Prietena mea este stiinta (intr-adevar, nu-l intereseaza fetele).
- (eu, in soapta, in romaneste si in gluma) Daca te faci medic, sa vezi cum or sa alerge fetele dupa tine!
- .... (isi da ochii peste cap)

Intre timp, camera lui se umple cu postere cu nebuloase si constelatii, cu castigatorii premiului Nobel pentru fizica si un tabel, mai artistic, al lui Mendeleev, primeste cadou de ziua lui un abonament la revista Newton (care s-a tot reinnoit de atunci), nu pierde emisiunile de stiinta – specific: astronomie si fizica teoretica, mecanica cuantica si teoria stringurilor – de pe Discovery si mai ales de pe History Channel. Comenteaza cand nu-i facuta bine o emisiune si specifica exact de ce. Sunt de acord cu el. Se vede treaba ca avem aceleasi pasiuni. Tati incepe sa-i explice, pe intelesul lui, notiuni de relativitate si ecuatiile pe care nu le intelege din Newton-ul sau.


La un moment dat ma anunta – nu neasteptat, de data asta:
- Eu cred ca vreau sa ma fac fizician. Si sa lucrez la un observator astronomic.
- ....Ok....
Si adaug:
- Dar cred ca stii in ce izolare sunt cele observatoare si in ce conditii traiesc oamenii aceia. Si nu-si petrec timpul doar uitandu-se la stele, cea mai mare parte din timp este dedicata matematicii, de fapt...(tati al sau s-a specializat, in facultate, in fizica teoretica si lucrarea lui de diploma a fost despre stele neutronice; eu sun biofizician ca formatie)
- Hmpf! Crezi ca nu stiu??? prost ma mai crezi...
- ...
Si nu ma las, si adaug timid:
- Dar nu-i totusi mai bine medic?
- De ce nu te-ai facut tu medic?
- ....


Vine acasa cu note mari la stiinte.
- Ai fi bun si de medicina, vad eu!
- Buey, lasa-ma!!!! Tu sa faci medicina, daca-ti place asa de mult!
- ... N-am cum, ca-s prea batrana!!!!!


- ... Si totusi... nu te-ai mai gandit? (la medicina, adica)
- Jesus! tu vrei sa fac io medicina doar din cauza ca n-ai putut tu s-o faci!!!
- Dar de medici e nevoie oriunde in lume, de astronomi mai putin! Si fizicienii nici nu castiga la fel de multi bani ca un medic!
- Nu ma intereseaza banii!!!!


Anul trecut, de ziua lui, primeste cadoul mult-dorit: un telescop. In anul care a trecut de atunci telescopul a facut si pui: o suta de mii de lentile si filtre si containere pentru depozitarea lor.



Anul asta, in primavara, intra la liceul unde si-a dorit sa intre, si la clasa unde si-a dorit sa intre – una – doar una e – de super-science. Care-si pregateste elevii pentru admiterea la universitati de varf, la facultati din domeniul stiintelor pure. Inclusiv – spre aprobarea mea exprimata si bucuria mea ascunsa – medicina.

Cam pana la sfarsitul anului intai de liceu (care e a X-a in Romania) elevii trebuie sa-si cam hotarasca domeniul catre care se indreapta, din anul doi pregatirea devenind si mai dura si mai specifica, in concordanta cu alegera facuta.




Asta-primavara, dupa admiterea la liceu, suntem in living, eu, sora-mea pe messenger (din Romania in direct), Matei la panda, alaturi, prefacandu-se ca citeste din Newton.
Sora-mea – Ei, brava, ai baiet la liceu, de-acu’ tre’ sa stai cu pliciu’ la usa!
Eu (nu ma prind pe moment, apoi) – Haha, nu cred, nu-l intereseaza decat stelele, in principal, si jocurile pe PlayStation cu baietii, in secundar.
El – Ce scrii tu acolo?
Eu – Te barfesc.
Sora-mea – Si ce vrea, pana la urma, sa se faca? (stiind dorinta mea)
Eu – Stai sa-l intreb. Catre el, care e acum fatis la panda si ros de curiozitate: Ce vrei sa te faci?
El(dandu-si ochii peste cap, dar neclintit de la locul lui de panda, mai ales ca ma vede razand) – Aoleu, iar incepi! Nu stiu!
Sora-mea – Translator?
El – Bueh!
Eu – Profesor?
El – N-am cetatenie japoneza, nici n-am de gand sa mi-o iau, pentru ca-s ROMAN, asadar nu voi putea fi profesor aici. Si nici nu vreau!
Sora-mea (razand tare) – Pilot sau flight-attendant, ca-i frumusel de numa-numa, si s-ar distra si ar colinda lumea!
El – NICI GAND!!!!!
Eu – Medic!!!!!!!
El (trantindu-si Newton-ul, plin de nervi, ca dacul – caciula) – Buey, ce-aveti voi cu mine???? Ca medic ai de-a face cu tot felul de scarbosenii... puroi...sange... buuuuuuuube!!!!!!!!!!!! Pai eu vomit si numai daca ma uit la bubele mele....!!!!!!!!!
Sora-mea(care sufera si ea de ceea ce numim noi “verm”) – Biznisman! Bancher!!
El(enervat de tot si aproape facandu-si bucati revista) – Decat bancher, mai bine medic!

Si pleaca, extrem de nervos si neinteles, la el in camera.


Julie


PS Nu cu multa vreme in urma, a venit la mine, hotarat si razbunator:
- Stiu ce vreau sa ma fac!
- ???
- Salary-man! Sa ma duc dimineata la lucru mahmur, sa-mi petrec toata ziua facand rapoarte pe computer, sa zic “hai, bucho!”, “hai, sempai!”, sa mananc bento facut de nevasta si dupa lucru sa ma duc direct la izakaya, pana tarziu, si sa ma intorc acasa la miezul noptii, cu picioarele urat mirositoare. (E un stereotip aici, promovat mai ales de seria “Crayon Shin-chan”).
- ....!!!!!!!!
Si, cand imi revin, dau replica, desi el e cu spatele la mine, iesind triumfator din camera:
- ....Si or sa-ti creasca gokiburi in urechi la cat esti de lenes!



Si voi reveni, eventual mai incolo, la gokiburi (gandacii negri de bucatarie, pentru mine – cosmarul japonez).

maru spune:

oh Julie...
Andrei a vrut sa se faca medic pana am plecat din tara. A fost mai mult bolnavior, fapt ce a incurajat, impins decizia de a pleca din Ro, dar era topit dupa doctorului lui pediatru.

Ajuns in Canada a fost debusolat pentru o perioada, apoi spre bucuria bunica-sii paterne, profa de istorie, dupa o vizita la ROM a decis ca se face arheolog, apoi a uitat...
De prin clasa a 7-a tot fac teste psihologice sa vada ce si cum, spre ce sunt inclinati. Spre surprinderea noastra, de la primul test pana anu trecut a avut asa: forensic scientist, forensic accountat (contabil), muzeograf, profesor.
Well, copilul mandru a inceput sa citeasca despre forensic sciences si a declarat la prima citire ca asta se va face.
Trebuie sa fac o precizare: Andrei uraste sangele, ii este frica de insecte, ii place curatenia spic and span...
Si incepe sa isi aleaga materiile la liceu astfel incat sa poata aplica la universitate la forensic sciences ori macar sa faca un bachelor in sciences, ca apoi sa faca un master legat de forensic...

mama mea suparata foc:
de ce il lasi sa viseze aiurea, stii ca nu are nici o sansa! ii e frica de insecte, nu ar pune mana pe nimic ce misca... ce fel de mama esti tu?

eu:
lasa copilu in pace. Aici se poate razgandi oricand, poate sta bine mersi in clasa a 13 si face ce e necesar daca vrea sa schimbe profilul, dar trebuie sa fie decizia lui...

fiecare duminica, convorbirile la telefon se termina cu ce fel de mama esti tu, ca incurajezi copilul aiurea...

acu o luna:
mom, cred ca nu mai merg catre forensic
de ce?
well, nu am reusit peste 80 la suta la chimie, biologia nu mi-a placut, si nu stiu ce sa fac acum! ma ia cu dureri de cap cand ma gandesc ca iar fac chimie si biologie la anu...
fa-ti appoitment cu consiliera de cariera si vezi ce zice si ea...

acu 2 saptamani primesc email de la consiliera, ca sa o sun, saimi dau acordul sau dezacordul la schimbarea materiilor pentru clasaa 12
Sun plina de emotii si frica ca cine stie spre ce l-a indrumat:
Consiliera imi explica ca a discutat cu Andrei cateva ore, ca s-a uitat la rezultatele lui (are note f bune la psihologie si law,materii luate anu asta cam de umplutura, cam impotriva vointei pruncului) si ca ii recomanda sa mearga spre....CRIMINOLOGIE!!! Criminologia: trebuie sa ia data mgmt, sociologie,law, engleza... si tot asa...
Am discutat un pic cu ea, mi-a explicat ce materii are de luat, ce poate schimba si ce poate face pentru el si am pus receptorul in furca.
Apoi am inceput sa rad cu lacrimi.... si dai ras, colega mea a zis ca am innebunit subit! Explicatia: si eu si tatsu am facut in tara dreptu

Acu copilu e fericit, invata cu spor parca si la chimie...
eu? pai avantaju Canadei e ca pruncii astia se pot razgandi si dupa doctorat!

Julie spune:

In regim de urgenta!!!!!!!!!!
Un timbru - sau mai multe lipite pe fruntea proprie!

Am scris aici ce-am scris, acum o saptamana

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=172650&whichpage=14

despre cor...

Si ieri... ma anunta fiul ca va veni de la scoala cu o ora mai tarziu, zilele/saptamanile urmatoare, pentru ca au inceput deja repetitiile pentru competitia de cor - pe scoala, intai. Si-l intreb:
- Tenor? Dirijor?
- (si senin) Nu, alto!
Si tot senin (slava Domnului!) imi explica:
- Pentru ca nu sunt destule fete in clasa...(e drept, din 38 de elevi, doar 12 sunt fete in clasa lui)

Si am discutat, in masina, nitel despre cor si dupa aceea de biologie, de biofizica, am ajuns la fizica si molecula de apa si distribuirea norului de electroni astfel incat cei doi hidrogeni sa stea in "V", si despre de ce e necesar ca lucrurile sa tinda catre o stare energetica minima, am ajuns la principiul cresterii entropiei... Din fericire la asta am ajuns acasa la timp. Si mi-am predat copilul lui taica-sau, bucuros sa continue discutia mai stiintific decat mine

Dar uite tocmai in momentul asta spalam vase... si m-a lovit o... epiphany... cum sa-i zic...iluminare....legata si de povestea amintita...

Si da, uite ca acum va scriu cu fruntea plina de timbre, ba am inceput sa-mi lipesc unele si de pardon

J.

Selene_Bunny spune:

La mine azi a fost o zi nebuna. Nu fac fatza stresului mai deloc, asa ca, atunci cand copilul se suprapune cu vreun proiect, iese urat.

Iar copilul, desi a fost scos afara de buna-sa, n-a vrut sa doarma la amiaza. S-a foit 2 ceasuri!!! si m-a intrerupt de nush cate ori. Pentru:

- suc - nu mai este, il terminase de dimineata
- pipi
- a doua portie de supa, la o ora de la prima
- ce fac
- da' de ce fac
- da' pentru cine lucrez
- da' sa-i dau jucariile picate pe jos
- da' sa-i pun muzica
- da' ca n-are chef sa doarma
- da' ca merge la buna-sa

Am explodat de vreo trei ori verbal, a treia oara, la faza cu supa, m-am dus si, de nervi, am spart o farfurie in bucatarie. Da' i-am dat si a doua portie de supa, a halit-o de zici ca nu mancase cu o ora in urma.

Pana la urma, mi-a luat-o cumnata de pe cap o ora.

Dupa o ora, am luat-o de la capat.

- pipi
- kk
- dush
- jucarii
- altele

Am lasat in plata lui proiectul, pe la 7 seara, asa, ca citeam o fraza de 3-4 ori.

L-am terminat acum, de-un sfert de ora.

Uf!

Si-am pomenit-o azi, in gand, pe draguta de lulu, care mi-a spus ca o mama trebuie sa fie la dispozitia copilului ori de cate ori acesta o solicita. A dracului pielea pe solicitarea asta, ca sa nu zic mai cu trasnete. Ca zau ca nu e usor sa fii parintele preferat.

eumada spune:

Conteaza ca l-ai terminat si ai satisfactie mare..ai "facut fata" copilului si ai terminat proiectul.

Laura25 spune:

Selene, Daria a facut asa tocmai pentru ca erai ocupata si ea vroia atentie. Dupa umila mea parere, de asta s-au inventat gradinitele. Nici eu nu pot lucra aproape deloc cat sunt ai mei acasa, chiar daca ii las la desene animate cat vor sau se joaca impreuna. Daca e doar unul acasa, e si mai jale.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Lorikay spune:

Doua de-ale fratelui meu:

Intre noi este diferenta de 9 ani (au mai mare) asa ca in clasa I il asistam la teme. Ne asezam la masa si incepe:
-Cred ca mi-e cam foame-el
-Dupa ce termini iti dau sa mananci -eu
-Dar ma doare burta de foame!
Mergem la bucatarie, ii dau sa manance si ne intoarcem la teme. El:
-Acum ma doare burta ca am mancat prea mult. Cred ca mai bine dorm putin sa imi treaca!!!


Tot el, clasa a IIa. El invata dimineata, eu dupa amiaza. Intr-o dimineata ma trezesc ca intra pe usa transpirat si respirand din greu.
Eu, speriata:
-Ce-ai patit?
-Am uitat sa invat pezia si cand a inceput doamna sa ne asculte am cerut voie la toaleta si am venit acasa.
Nu a vrut sa se intoarca la scoala pana nu am mers cu el sa il scuz.

ina.click spune:

de acord, eu ma tarai asa de jumatate de an si deja mi-au iesit peri albi, lucrez cand doarme el, etc, si inca e mic deci nu intreaba nu cere nu nimic deocamdata.
recunosc ca nu merge deloc pe termen lung lucrat de acasa (la modul serios, cu deadline, taskuri, proiecte, sedinte) + copil.