Return to sender

cristoiu spune:

Auoleu Julie, ma ia cu fiori de gheata pe spinare la ce ma asteapta. Ca am si un baiat (e cuminte deocamdata, nu face nici zgomot prea mult, doar de la 4-5 dimineata face ca toti dracii) si o fetita (minunata si cuminte si desteapta, doar ca e un pic prea desteapta si precis o sa platesc pentru asta in viitor)

Azi dimineata am scos fata in suturi afara pe usa, S-a trezit la 5 dimineata, a venit peste noi in pat si nici chip sa mai inchida ochii. Dupa care bineinteles ca a inceput sa miorlaie, sa faca figuri, sa refuze sa se imbrace, asa cum face de obicei cind e rupta de oboseala. Asa ca ne-am promis unul altuia ca maine dimineata nu ii mai dam voie sa se scoale pina la 7. Cum naiba o sa facem asta practic, habar n-am.

Julie spune:

Treci peste toate, iti garantez, mai ales ca vad ca ai mult simt al umorului

Si da, mai exista momente cand te inchizi intr-o camera si urli intr-o perna intr-un efort de a nu-ti manca copilul cu fulgi/blana cu tot, dar cand trece si pofta asta de sange, vine repede si momentul in care razi (de tine, eventual), uitandu-te in urma.

Si ca sa te previn, iata si continuarea facutului-temelor-sambata-la-timp.




Sunt baricadata in living/bucatarie, fac mancare-placinte pt. masa de pranz si cea de seara, cu "Friends" la tv, in fundal, ca cica sa ma bine-dispun, si pazind cerbereste telefonul mobil al celui-lenes. I l-am confiscat si sunt hotarata sa nu il las sa puna mana pe el decat cand va fi studiat cat consider eu necesar.

Si se deschide usa si apare cel-lenes, garbovit, dar tinand in sus, ostentativ, manualul de japoneza. Nu se uita la mine, dar imi transmite "uite ce invat!".

Eu sar ca un tigru gata de atac, barandu-i drumul catre gadget-ul dorit/pretios, si apoi chiar atac:

- Baietelul mamei cel harnic, sa-l pupe mama cea mandra si buna, cum mai studiaza el!

El ma fenteaza, eu imi mut locul dintr-un salt, ma prefac ca dau sa-l pup, el se fereste, fara sa se uite la mine, si face cale-ntoarsa, fluturandu-si cartea de japoneza ca pe un stindard zdrentuit - si aruncand-mi peste umar:

- Zece ani prea tarziu!

J.

alinuk spune:

nu ma pot abtine sa nu va pun img asta:

discutie intre un baietel si o fetitza

Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

clip party 1 iunie



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

eumada spune:

Alinuk......bine ca ai pus-o tu,daca o faceam eu ......dar e tare de tot.......ar trebui cautata si aia cu doua fetite care discuta in fata unui cantar..."nu te urca pe el,zice una,ca mami tot timpul plange cand o face"....

maru spune:

preiau de aici:

e mai inalt decat mine de cativa ani, vreo 2 zic eu... intr-o vara s-a transformat dintr-un pisoi jigarit, numai oase si piele, in ditamai tigru...well, un tigru obez
Asa ca la intrarea la liceu a cerut sa mearga intensiv la inot. Prima sedinta sa lesina cand le-a zis sa intre in bazin in partea adanca (stiam ca stie sa inoate, dar asta fusese cand era numai oase, acu avea colacei seriosi pe el)

ajung intr-o seara mai tarziu de la servici, si ca un facut nu am avut cum suna acasa sa zic ca intarzii. Copilul vine fuga pe scari din camera lui, ma ia in brate: oh, mummy! mi-a fost dor de tine!
dar in secunda urmatoare imi da drumul din brate cu uimire si zice: esti mica! ai ramas cea mai mica! (si da-i ras!!!)

de atunci, pentru o buna bucata de timp, la orice "porunca" parinteasca a replicat cu: you can't boss me around anymore, I am not the smallest in the house!!!

teme:
Andrei, poate termini si tu sambata temele, ca duminica sa iesim undeva...
Dar am atat de mult de invatat!

5 min mai tarziu:
Mom, pot sa te ajut in bucatarie? please please please!!! vrea sa invat sa fac ....(ce gateam in ziua aia)
Ai terminat temele?
Nu inca, am asa de muuuuuuult!
well, nu pot sa te folosesc de ajutor de bucatar, ca ai de invatat!
da, stiu, vrei sa raman nepriceput in ale bucatariei ca tati!

duminica dimineata:
mom, mergem sa sofam? (permisul luat la 16 ani le permite sa sofeze cu un adult)
ai terminat lectiile?
mai am un pic, pic, pic!
termina si apoi mergem la exersat sofat!

5 min mai tarziu:
mom, tu ma pedepsesti ca am teme?
Nuuuuuuuu, de ce spui asta?
Pai ieri nu acces in bucatarie, azi nu exersat la sofat, sounds like I am punished...
well, timpul ala in bucatarie ori la volan l-ai folosit la invatat, nu-i asa????

Aqai spune:

Return to sender - in regim de urgenta

Ieri - eu de zor la invatat la el in camera, odrasla mare se plictiseste, ca odrasla mica e in deplasare si nu are pe cine sa chinuie.

Munceste de zor la Lego, ceva nava lui Darth Vader. La un moment dat se blocheaza undeva si vine sa-l ajut. Io, ametita din cartoaiele mele, infruntata direct de manualul de instructiuni deschis la pagina t, vad numai piesute negre rotindu-mi prin fata ochilor. Vreau sa imi iau un moment sa ma reculeg si sa incep sa pricep ceva, asa incat dau paginile inapoi sa vad de unde incepe si unde se termina.

Copilul meu dulce se transforma in.... roaring lion? Nu de acolo! de aici! aici am ramas! imi smulge cartulia din mana, o arunca pe jos tipand: Nimeni nu vrea sa ma ajute! si trage un racnet de frustrare printre lacrimi.

Eu, calma: puiule, te ajut dar trebuie sa pricep si eu ceva

El, tipand si plangand: nu, nu lasa-ma-n pace! ia flautul lui frac-su si incepe sa faca cherestea de lego din cu toporul improvizat. Piese zboara peste tot.

Eu, in expectativa

El, vede ca nu obtine o reactie (ca nici nu stiam um trebuie sa ma port cu furtuna asta de vara, din senin si neimai-intalnita), imi arunca cu flautul in cap. I dodge si hotarasc ca totusi e un pic cam mult. Nu pot sa il invit la el in camera sa respire putin, ca acolo eram. Asa ca il trimit la mine in dormitor sa ia niste aer, sa numere si apoi sa-mi spuna cu ce i-am gresit.

Refuz hotarat. Se ascunde sub patul lui. Ok, imi vad de treaba. 2 secunde mai tarziu o hartie mototolita imi zboara in cap. Ei, mamamliga ta! O iau si jbeng inapoi direct in nasucul lui obraznic. Incepe sa zambeasca si ma trozneste iar. Doar ca sunt intr-o pozitie strategic avantajoasa, inconjurata de ciorne asa incat il supun unui bombardament sistematic. Incepe sa rada, tensiunea se destrama. Cand suntem calmi ii spui viziunea mea asupra intamplarii si ii atrag atentia ca mi-a picat cam rau; asa incat o sa-mi rezerv dreptul sa invat in continuare si pe el il ajut la lego abia peste vreo cand fac pauza.

pare sa priceapa.... dar doar pare. fiindca dupa cateva minute zbor dintre hartii "declansata" de o sagetuta in ochi lansata de un dispozitiv megablocs. nasucul obraznic si zambetul nastrusnic se itesc de dupa birou.

e prea de tot, tinere. stricam prietenia si ii tin o morala binemeritata si incheiata cu concluzia ca de acum eu invat de la library si el n-are decat sa rugineasca pe canapea la televizorul bunica-sii.

cu un dispret suveram pleaca afara.

2 ore mai tarziu, 2 ochi rotunzi rotunzi si o voce dulce: mami, facem un concurs pe tobogan (adica sa ne dam deodata). Ca esti subtirica si incapem .... din ce in ce mai dulce. Fie, o facem si pe asta. Si la final, tinandu-ne de mana in drum spre casa din parc: mom, i like u. imi faci si niste clatite?


Primul episod din seria mult asteptata Dr. Jeckyl si Mr. Hyde. Deja imi tremura mainile cand incerc sa anticipez urmatorul episod.....





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Julie spune:

Jesus, e deja-vu

Cu variatia, la noi:
- (vine, garbov, si ma priveste cu ochi de Saint-Bernard)...pauza...
- Cinci minute!!!!
- ...
Apoi:
- Pot sa te ajut la bucatarie....? (pleostit de tot)

Si nu rareori accept, doar pentru ca stiu ca uneori nu-i place ce anume fac (ex. curatat cartofi) si fuge inapoi la lectii in maximum zece minute, sau pentru ca ceea ce am de facut stie s-o faca, si-i face placere, si termina in cam tot 10 minute.
Asa a invatat copilul meu - si acum lui ii revine treaba asta - sa faca spuma de zmeura/capsuni, sa faca chahan (orez "prajit"), sa-mi amestece compozitia de brownies etc.

Alteori ii dau de ales: ori lectii, ori daca vrea si chiar are nevoie de pauza, sa dea cu aspiratorul prin toata casa in timpul pauzei, teoretizandu-i despre principiul comunist al odihnei-active sau tinandu-i un mic discurs despre "Sclav" (stie el cine-i Sclavul, ca ma refer deseori la el, cu ochii in tavan si mainile in sold). Uneori fuge, razand, alteori isi uraste atat de mult lectiile, incat prefera sa dea cu aspiratorul (treaba pe care eu o urasc de moarte).

Iar cand invata pt. examenul de admitere in liceu, era uneori atat de disperat si satul de toceala, incat a vazut, impreuna cu mine, "Vacanta la Roma", "Breakfast at Tiffany's", "Unora le place jazz-ul" ori "There's No Business Like Show Business". In conditii normale refuza categoric sa se uite la filme facute inainte de anul 2000, motivand ca-i "gendai-ko" (in traducere, "copil-contemporan") si nu dinozaur, ca noi, parintii.
Aaaa, si tot atunci, din disperare, a facut niste mancaruri de peste delicioase, si gogosi mexicane, cu cartea de bucate in fata (are cartea lui de bucate, de la Mos Craciun, stiind el, mosul, ca ii va fi de trebuinta).

Ma duc inapo la lucru, doar am dat un ochi pe-aici in pauza de pranz



Julie

viviana spune:

Anul trecut. 13 ani. Da, da, 13 ani!

Protagonisti: fii-mea, Confidentu', balconul meu, balconul de sub noi situat in diagonala, floricele (pop-corn), hartiute, pungi cu apa amestecata cu tempera rosie, vecina de dedesubt.

Ora: 22.00

Suna la usa:
- Doamna, copiii dvs, dupa ce mi-au aruncat floricele si hartiute in balcon - n-am zis nimic, am maturat - au hotarat sa arunce si pungile cu apa colorata. Balconul meu e PROASPAT VOBSIT ALB si acum e ROSU.
- ?!!!!!
- Veniti sa vedeti!

Ma duc sa vad. Dezastru e putin spus. Peretii, scaunele, masuta, toate inrosite, cu apa scurgandu-se.
Si incepe a-mi face morala. Eu nu mai prididesc cu scuzele. Imi aduce la cunostinta ca scuzele nu sunt de ajuns si ca trebuie sa iau ATITUDINE in fata ei.

Asa ca ma duc inapoi sus, iau copiii de-o aripioara, ii inarmez cu carpe, galeata si mop si ma prezint cu ei la vecina.
Erau livizi si cu buzele stranse.

In timp ce beam o bere cu doamna vecina, copiii stergeau si frecau de zor balconul.
Paharul ala de bere nu m-a scutit de inca o morala si nici pe copii.

La sfarsit, copila a recunoscut ca ea a fost tartorul.
Nu m-am indoit nicio clipa de asta!


I-as fi lipit atunci nu un tmbru ci zeci.

====================
Noaptea de 27 decembrie, anul trecut. Munte, zapada, preieteni multi, copii multi - cel mai mic 11 ani, cel mai mare 16, fii-mea singura fata -
Preferau camera noastra. Era mai mare si aveau loc de sarit.
Las' ca au spart salteaua, da' au mancat portocale, banane de ale caror coji m-am lovit prin pat...

Ei bine lucrurile s-au petrecut cam asa:
Fii-mea in balcon cu cheile de la usa in mana:
- Baieti, daca nu vreti sa jucam macao, am sa aruc cheile peste balcon.
Si cum ei nu se lasau nici ea nu s-a lasat si uite asa au zburat cheile direct in stiva de lemne.

Eu eram jos la un pahar de vorba cand am primit telefonul. Cu mentiunea: nu-i spune lui tati.
Plec sa o caut pe proprietareasa si asta imi spune ca nu mai are alte chei de la camera mea.
Pornim pe un frig de crapau pietrele, inarmate cu lanterne sa cautam cheile. Lemnele din stiva intepenite.

Inauntru era distractie, se dansa si eu ma uitam cu jind la ei.
A trebuit ca pana la urma sa apelez la niste prieteni si dupa vreo juma de ora gasim si cheile.

Dimineata la micul dejun mamele de baieti se uitau crucis la mine.
Am luat toate cheile din vila, fara pereche, si le-am facut copii. Asa ca o consolare, pentru biata femeie trezita in toiul noptii si dusa la stiva de lemne.










--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Ma umpleti de groaza si de respect



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Julie spune:

Am avut si eu unul, chiar aseara, dar n-am mai postat.
Am fumegat – la propriu si la figurat – am spumegat un pic si dupa aia am stat la panda, band ceai de levantica (vorba vine, mugi-cha, infuzie de orz)...

Pentru ca se pregateste pentru un test major la japoneza, care include kanji, japoneza veche, cu gramatica si declinari, japoneza moderna, cu texte, comentarii si sintaxa – care are loc vineri (maine, adica)- si ma streseaza enorm cu asta - cum se urca in masina cu care-l preiau de la gara – face naveta cu trenul – imi zice pe o voce plata:
- Sa stii ca tocmai azi am aflat ca am de invatat pana la test 180 de kanji.
- .........
Banuindu-l, ca de obicei, ca nu-mi spune tot adevarul, il intreb:
- Si nu trebuia sa fi stiut asta de doua saptamani, de cand vi s-a anuntat testul si materia de invatat?
- ... Ba da, dar abia azi am aflat...
- (si mai banuitoare, si spumegand deja in interior) De unde ai aflat, de la sensei ori de la colegi?
- (prins cu matza-n sac) De le colegi...
- Si cum de ei stiau si tu nu?
- Pai scria pe hartia de la sensei, da` mic de tot, in josul paginii, si n-am vazut...

Eu incerc sa ma concentrez pe sofat, desi dorinta mea apriga si intunecata e sa-l apuc de umeri si sa-l zgaltai nitel, sa-l trezesc la realitate. Nu pot pentru ca, asa cum face intotdeauna cand imi vine cu vesti proaste de la scoala, s-a asezat strategic pe bancheta din spate.

Deci, ajunsi acasa, spumeg pe tacute, el, martir, isi ia cartea de kanji, fara sa se schimbe de uniforma, eu beau ceai de “levantica” si fumez, asa ne gaseste Tati; ma priveste mirat – e anormal de liniste in casa – ii povestesc, face si el o criza cu spume – dar in genul lui, ca nu-i coleric de felul sau – si ne punem pe pregatit cina.

Seara pe la zece fara ceva, iese si cel-lenes-si-aiurit din camera lui (desi facuse o pauza pentru a manca de seara, indelung si calculat) si-mi flutura iar cartea de kanji pe sub nas.
- Am invatat 90, maine mai invat 90.
Si, ca sa-mi demonstreze cat e de studios, incepe sa-mi citeasca un poem epic in japoneza veche de pe... telefonul mobil!
Eu fac spume din nou (e un gest reflex oricum, de cate ori ii vad smartphone-ul) si-l intreb gafaind:
- De ce de pe mobil????
- Pai am facut poze in tren la foile de invatat, pe care le are Nari-chan (un coleg, baiat, considerat geniu).
- (si mai banuitoare) Da’ de ce le are Nari-chan si tu nu?
- Pentru ca eu le-am pierdut!



La un sfert de ora dupa aceea, deci fix la zece, l-am gasit in pat, in intuneric, prefacandu-se ca doarme sau poate chiar dormind, rapus de boala lui Trasnea....
Nu se culca niciodata mai devreme de 11, am razboi cu el pe tema asta, din cauza ca la 7 dimineata trebuie sa iasa pe usa catre scoala.

Si daca va intrebati care-i marea sfaraiala cu scoala, o sa va zic mai multe in povestea urmatoare...

Julie