Prieteni dragi

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Daca esti asa impacata cu viatza ta si situatia de ce ai simtit nevoia sa ceri sfaturi pe aici?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Carmenbr spune:

Sincer, mie parca imi e nu stiu cum sa raspund si sa imi spun opinia cand vad ca 99% din cei care au raspuns sunt de cealalta parte a baricadei, ca sa zic asa.
Mie una mi-ar ingheta sufletul sa dau toti banii din casa, din savings si chiar sa mai fac si imprumut doar ca sa merg intr-o vacanta. Cand aproape toata lumea e in recesiune economica, cand lucrurile merg din rau in mai rau, pe nicaieri nu si-a revenit economia, cand in orice moment ORICINE isi poate pierde serviciul, indiferent de vechime, de cunostinte, mie mi se pare ca trebuie sa fii inconstient sa faci asta. Mai ales cand ai si copii care depind de tine.
Serios acum, te-ai intrebat vreo secunda ce faceti daca sotul tau isi pierde serviciul? Sa nu uitam ca avem o varsta, nu mai suntem tineri si sa obtii un job e mai greu. Eu una nu as avea somn noaptea, dar...asta sunt eu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Formalhauti, eu te inteleg 100% in urmatoarele parti: (nu stiu cum altfel sa spun, ma scuzi): in primul rand ca esti fericita; eu te cred ca esti multumita de viata pe acre o ai; sunt femei (Ca tine si ca mine) care sunt fericite in postura de mama. Te cred ca nu te deranjeaza hainele uzate. Eu simt la fel, atata timp cat cumpar copilului, eu sunt fericita. Ei ii luam de toate, noua ce avem nevoie, strictul necesar. In al doilea rand, te sustin 100% (moral, sa nu ma pui sa o platesc ) cu imprumutul ptr. vacanta. Te aplaud ca poti sa te descurci (voi amandoi, parintii) sa duceti in vacanta 7 copii in Tenerife, sa-i plimbati cu submarinul si cataramanul. Sunt convinsa ca va fi un efort enorm sa platiti datoria ptr. asa vacanta, dar copiii vostri o sa aiba o super-amintire de o super-vacanta pe viata! Nu ii duci in fiecare an. Si intr-adevar, fericirea de pe chipul copiilor nu se compara cu o rochie de firma, nu se compara cu 1000000000 de rochii de firma. Eu am numai o fetita (culmea, ar fi fost a 7-a, doar ca primele 6 sarcini au fost pierdute) si la fel ca si tine simt, decat sa-mi cumpar mie o bluza, mai bine ei o jucarie sau o scot pe ea la restaurant sa mancam.
In alta ordine de idei, prietena mea cea mai buna e in Ro. Vorbeam intr-o zi la telefon si mi-a zis ca s-a saturat de ro, ca ii e greu, ca pana vineri cand ia salariul (era la inceputul saptamanii) a ramas fara bani, doar bani de 'urgente'. Am sunat-o pe sora-mea si s-au intalnit si sora-mea i-a dat bani si i-a spus ca-s de la mine. Si i-a luat, fara nici o urma de datorie. Eu nu o consider datoare fata de mine cu absolut nimic. La fel as fi facut si daca sora-mea ar ramane fara bani. Si prietenei mele i s-a parut cel mai normal lucru faptul ca am ajutat-o. Probabil ptr. ca atunci cand eu eram in ro, ea era ca tine (cu bani) si eu eram fara. Si ea m-a ajutat si nu o data cand eram in ro si am avut nevoie de bani, acum a venit randul meu sa o ajut. Si iti spun sincer ca m-am bucurat ca am putut sa o ajut, dar m-am bucurat mai mult ptr. ca mi-a acceptat ajutorul. Pentru ca ajutorul meu a fost sincer, din dragoste fata de prietena mea, fara nici o alta intentie. M-a sunat a doua zi, mi-a multumit, si de atunci nici nu am mai mentionat banii cu (,) care am ajutat-o. Nu iti spun sa accepti ajutorul pe care ti-l ofera prietenele tale, nicidecum. Ti-am povestit doar un mic episod din viata mea si tu tragi ce concluzii vrei. Ti-am povestit experienta mea din pozitia prietenei care vrea sa ajute.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Nelia, e frumos ce spui tu, sunt interesante problemele, dar mie mi se pare ca totul este mult mai simplu. Nimic ascuns. Sigur, nu am de unde sa stiu ce este in inconstientul meu, d-aia se numeste inconstient. Si nici la psihanalist nu ma duc.

Lucrurile sunt extrem de simple. Nu am bani de rochie simpla de mers la restaurant (adica nu de casa, de plaja sau de mers la piata) + pantofi bunicei + masa la restaurant. Si este normal: familie mare, un singur salariu. As zice ca ar fi fost mai neobisnuit sa am bani de restaurant. Daca ma gandesc bine nici nu era firesc sa se astepte cineva sa vin la restaurant. (Bine, eu am zis initial ca vin, ba am si anuntat cateva persoane.)

Problema mea este ca prietenele mele bune (asa le consider eu) nu inteleg asta. Sunt impacata cu faptul ca nu merg la restaurant, dar nu sunt impacata cu reactia prietenelor mele. Ma tem ca s-au suparat, asa cum au spus cateva persoane si aici: adica pot da bani pentru altele, dar nu si ca sa le vad pe ele. Speram ca vor intelege. (De fapt, daca ma gandesc bine, am stiut ca nu vor intelege. Altfel nu l-as fi rugat pe organizator sa tina secret.)

Scriind aici am inteles cate ceva: adica pe de o parte nu sunt eu "defecta", au fost persoane care au inteles ca nu doresc bani. Pe de alta parte am inteles si punctul celalalt de vedere, ele, prietenele chiar vor sa-mi dea. (Ma intreb in acest moment daca ele s-au asteptat cu adevarat sa accept.)

In acest moment ma simt oarecum "presata" financiar. Ma intreb cati sunt cei care nu au fost intr-o asemenea situatie. Adica am facut niste calcule. Am vrut sa profitam cu totii cat mai mult de vacanta. Si apoi au inceput sa apara...Consum de apa peste asteptari. Bani la scoala pentru 1 iunie (o mamica a spus ca ea nu da ca nu are bani si nu duce fetita la scoala in ziua aceea. Si alte mamici se mirau: "Vaaai, nu da pentru copil!" Le-am intrebat daca lor chiar nu li s-a intamplat sa nu aiba bani. "Cum?! Pentru copil?!" Pentru copil, pentru colegi, indiferent pentru cine, uneori nu ai!). Efectiv nu imi pica bine musafirii. Cand am vazut mail-ul ca vin in vizita nu m-am bucurat. A fost un fel de "Asta e, sa vedem de unde mai scot bani si pentru asta."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Nadia, vai ce frumos ar fi fost sa merg cu toti 7 in Tenerife...Doar ca am fost refuzata (las' ca vezi tu...). Nici macar cel de 14 ani nu a mai vrut sa mearga cu noi. Asa ca nu mergem decat cu cei trei mici. E si asta un aspect pe care multi parinti nu-l stiu. Unii adolescenti (nu toti) refuza sa mearga cu parintii in vacante. Asa ca as zice ca e graba sa-i plimb pe cei mici cu submarinul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Victoria_mami spune:

Ioi! Aia mari nu stiu ce pierd!!! Oricum, si cu trei copii si tot ma gandesc ca e scump, plus ca tre' sa cumperi cadoaie tot ptr. 7! Nu, draga, Victoria va fi lipita de mine pana pe la 30 de ani, asa... Lasa-ma sa visez.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Cat de trist e ca prietenii de o viatza se poticnesc intr-o amarata de masa!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Fomalhauti, esti una dintre persoane pe care imi place sa le citesc pe forum. Pt ca desi scrii mult, e coerent si ai un stil interesant.

Esti o epicuriana, conteaza placerea ta, sa-ti urmezi visurile e important pt tine. E alegerea ta, iti asumi consecintele si esti impacata cu ele. Ceea ce nu inteleg este atitudinea prietenelor tale, reale, cunoscindu-te, ar trebui sa inteleaga ca pt tine este importanta evadarea, visul si...cam atit. Daca ai fi prietena mea reala pe bune ca nu m-as sinchisi sa-ti ofer bani de pantofi. Da, da, m-as gindi in primul rind la mine, la familia mea si la faptul ca si eu am de gind sa plec in vacanta. Daca la un moment dat ai ales intre pantofi si submarin, atunci profita sanatoasa, ma voi bucura pt tine ca te-ai plimbat in Tenerife, dar nu ma voi avansa sa-ti dau bani pt ca n-ai.

Prietenele tale iti stiu modul de viata, sa insiste cu banii, nu stiu, pt mine e ca o jignire; trec cu vederea peste natura si dorintele tale, doar ca sa fii ca ele, sa fii ca restul lumii. Ca ce chestie?!!

Realitatea prozaica nu te intereseaza. Si nu te intereseaza nici sa te vada fostii colegi si sa-si spuna de tine "ia uite ce s-a ales de tipa asta care la 18 ani avea totul". Pt ca la o intilnire de 30 ani vin si ne-prietenii, nu numai prietenii. Si atunci, vorba lui Buli, cauti motive sa nu te duci.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Carmen, nu ne traim viata gandindu-ne ca maine castigam la loto. Dar nici gandindu-ne ca maine "se intampla ceva".

In orice clipa, cu oricine se poate intampla "ceva". Dar nu putem sa ne organizam viata pentru aceasta eventualitate. E criza si oricine isi poate pierde serviciul. Cu toate astea cei mai multi oameni nu isi pierd serviciul. Asa ca aleg sa traiesc in perspectiva probabilitatii mai mari. Adica traiesc cu speranta ca sotul meu nu isi va pierde serviciul si nici nu va pati ceva rau.

Copiii mei sunt mici acum, unul dintre ei are nevoie de mare, are probleme ORL. Acum gusta parcuri de distractii si acum merg cu noi. Imi scria cineva sa nu merg la Loro Park. Cum sa nu merg la Loro Park?! Au orci acolo. Si voi opta pentru a sta la spectacolul cu orci in "zona de stropit" - adica acolo unde ai sanse sa te stropeasca orcile. Fiindca eu cred ca este o experienta minunata sa te faca fleasca o orca. Pentru copii mici si parintii lor.

Daca totusi se va intampla ceva sunt sigura ca voi accepta tot ajutorul care mi se va oferi. Si voi cauta atunci solutii pentru situatia care va fi atunci.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Marox, ma bucur de fiecare mesaj care imi confirma ca nu sunt defecta. Repet, le multumesc si celorlalti. Dar am deschis subiectul fiindca ieri seara pentru a doua oara (de fapt a treia) o buna prietena a tot incercat sa-mi demonstreze ca nu ar trebui sa ma simt jignita. Si, da, cred ca s-a suparat un pic. Asa cum spuneam, scriind aici am inteles si punctul ei de vedere.

Intr-adevar, poate nu a fost oferta in sine ceea ce m-a jignit ci insistenta. Poate oferta le-as fi facut-o si eu lor. Adica as fi zis: "Uite, eu chiar am banii astia si mi-ar face placere sa-ti platesc." Dar daca mi-ar fi zis "nu", as fi acceptat.

Printre altele nu as fi vrut sa spun de Tenerife. Adica nu as fi vrut sa spun "Am bani dar am preferat sa-i dau pe altceva." Si afirmatia asta m-a facut sa ma simt un pic stingherita.

Mi-as fi dorit o discutie deschisa si simpla. "De ce nu vii?" "Ca nu am bani." "Normal ca nu ai bani, cu 7 copii si un singur salariu. Vrei sa iti platesc eu? Mi-ar face placere." "Nu, multumesc." "Bine, cum vrei, e alegerea ta."

Mergi la inceput