dreptul la normalitate
Raspunsuri - Pagina 5
histamina spune:
da ABAC, ai dreptate,dar nu au existat oameni care sa o inteleaga si ea vroia sa fie cu disperare normala si sa fie tratata ca atare.
propria noastra neputinta de a-l accepta pe celalalt se proiecteaza asupra celuilalt intr-o ploaie de sfaturi binevoitore,de la a-l trimite la psiholog,pana la a-l considera cu handicap ca se vede domnle, de la a-i accentua izolarea la a-l victimiza,ca de,sufletul nostru nu se vede in oglinda sa stim pe unde trebuie sa mai aducem imbunatatiri..........si atunci, ne ocupam de ceilalti, cu aciditate, cu ironie, ca de, noi nu suntem ca ei!
coracora spune:
Citat: |
citat din mesajul lui AB_AC O fata care facea tot ce handicapul nu-i permitea! E alt mod de a trai frustrat. Cand ai o malformatie a inimii si fumezi, sari... nu se numeste pofta de viata... se numeste disperare de a fi acceptat de a fi integrat. Fireste e mai simplu sa o numesti pofta de viata. Daca ar fi jucat sah in loc sa alerge, daca daca...ar fi fost acceptata pentru ce era nu pentru ce voiati voi sa fie... ar mai trait probabil.... |
Cat de malitios e mesajul tau, AB_AC...
De unde stii tu ce vroia fata aia cu adevarat? Crezi ca i-au pus colegii ei "conditii" (tacite sau fatise) pentru a fi acceptata in "grup"? Ma indoiesc. Poate totul a fost in mintea ei (ca trebuie sa faca anumite lucruri) sau poate ca ei chiar nu i-a pasat de limitarile corpului si asa a inteles sa-si traiasca scurta viata. La posibilitatile astea nu te-ai gandit inainte de scrii cele de mai sus?
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui BlackCat4evR In primul rand cersetorii... Ma refer la cei vizibil handicapati fizic, ei bine, in Romania protezarea este GRATUITA. La fel si un scaun cu rotile! Desigur, proteza nu este superperformanta, dar este. Insa ei ALEG sa-si afiseze handicapul in ideea ca impresioneaza fraierii mai usor. Cred ca tocmai la asta se refera histamina. La felul in care unii aleg sa-si pretuiasca demnitatea umana cand altii si-o calca INTENTIONAT in picioare. Apropos de asta, o colega de liceu avusese polio in copilarie si ramasese cu un picior mai scurt si mai slab. Era o fata frumoasa (aducea e undeva cu Alba ca zapada, par negru, buze carnoase, rosii, gropite in obraj), era cea mai buna la carte din clasa, nu era tocilara, era talentata, si era si haioasa. Darrrrrrr, eu nu o sufeream pe vremea aia, pentru ca la doua vorbe o data mai mentiona handicapul ei... Noi eram de vina (insensibilii) ca ea nu poate alerga, si daca stim ca nu poate, de ce alergam noi...? si chestii de genul asta. La un moment dat m-a intrebat ce am cu ea, de ce nu o inghit, si i-am raspuns foarte sincer ca e din cauza obiceiului ei nesuferit de a se prevala de lucruri scotand in fata handicapul ei. Mi-a raspuns plangand ca nu stiu cum e. I-am zis ca nu, nu stiu, tot ce stiu este ca ea se agata de handicapul ei pentru a NU INCERCA nimic. Ca de fapt ii este frica sa traiasca, si ca de-aia e si asa de nefericita. Nu pot sa spun ca cine stie cat ar fi contat pentru ea parerea unei colege, dar dupa acea discutie nu a mai fost la fel. Acum e medic stomatolog, maritata cu un tip haios de dai pe spate, au impreuna doi copii frumosi iar ea rade non stop... Tot la noi in clasa in liceu mai era o fata, mi-a fost cea mai buna prietena, dar handicapul ei nu era vizibil, avea o malformatie congenitala la inimioara, nu avea sept interventricular practic deloc. Ea nu avea voie sa faca nimic din tot ce luam noi "for granted" dar nu o putem opri, daca fugeam noi, fugea si ea, daca ne imbranceam noi, hop si ea, daca fumam noi in baie, evident, si ea... Am aflat de problema ei de la maica-sa, care m-a rugat s-o menajez... Isi disputa locul I in calasa cu cealalta, dar ea trebuia sa se straduie un pic. Numai la mate era spirt, nu avea rival, limitele erau prietenele ei, integralele parca ii faceau confidente, era de speriat! Pe ea am respectat-o tot mereu, pana cand s-a stins la 25 de ani, cand inimioara ei nu a mai rezistat unei asemenea pofte de viatza! Facuse facultatea si ajunsese profesor la Oxford, si se casatorise su un tip englez care facea dese schimburi de experienta si sponsorizari in tara. Si in ultimul rand, fostul meu prieten, care si-a pierdut picioarele in accident de tren, eram in facultate in anul 3. din cauza asta stiu de proteze. chiar sunt gratuite, noi atunci ne-am permis o proteza performanta pentru ca am obtinut o sponsorizare de la BCR, era pe vremea cand banii astia li se scadeau din impozit, si faceau multi sponsorizari. Omul si-a terminat facultatea si am terminat impreuna, asa ca e un invingator. O singura poveste vreau sa scriu despre el, eram internati la urgenta, avea de facut un retus de bont la prof. dr. Lascar, la Floreasca. Din cauza aglomeratiei am stat intr-un pat pe hol. La toaleta trebuia sa mearga intr-una din rezerve. Ei bine, era internata o doamna cu o unghie incastrata. Care dupa ce am iesit din toaleta a spalat dupa noi. Ostentativ, de parca eram ultimii cersetori! In love with life. |
Am citit de trei ori mesajul si desi pare empatic, de fapt nu este. Este o pozitie a unui om sanatos fata de unul cu probleme de sanatate, indiferent daca pozitia este una admirativa sau dispretuitoare. Spui ca sint gratuite protezele... dar ca ai obtinut sponsorizare de la BCR... stii cumva si criteriile pe care trebuie sa le indeplinesti ca sa obtii o sponsorizare? Si cele pe care trebuie sa le indeplinesti ca sa obtii o gratuitate?
Si numai faptul ca sponsorizarile se faceau pe vremea cind se scadeau bani de la impozit, ceea ce arata de fapt cruntul adevar: acceptarea este doar de dragul imaginii si caritatea... doar daca aduce bani.
Si sigur ca cea cu handicap din primul exemplu a ajuns medic stomatolog si ride tot timpul pentru ca tu, un om sanatos, i-ai aruncat dur in fata ca se plinge de handicapul ei, in fata voastra, cei fara... altfel ar fi ramas acolo, in durerea ei. Adica meritul nu este al ei, ci al tau si al altor persoane sanatoase, care i-au aratat punind-o dur la colt, de unde sa-si ia forta sa-si traiasca viata in ciuda handicapului care o impiedica...
Edit: Acordam dreptul la normalitate in functie de criteriile alese de noi, cei sanatosi... si daca cei cu handicap il merita, fac eforturi, se bucura de viata, chiar daca le vine sa urle... da, mor mai tineri, dar macar au trait fara sa deranjeze cu lamentarile lor... altfel il luam fara drept de apel, ba chiar ii dispretuim... uite, la el, ce slab este si cum se prevaleaza el de sarcini bagind handicapul in fata.
Asta-i empatie fata de ce cu handicap (de oricare natura ar fi el)? Nu, e simpatie fata de noi insine: bai, ce bun am fost astazi!
Cornelia
Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Selene_Bunny spune:
Ce inocenta ai putut fi, nelia, cu mesajul de mai sus...
Dar... buna seara! Acum ai remarcat asta?
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
XIO spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui AB_AC
N-am timp acu dar protezarea gratuita.... Teoretic si dupa cancer e gratuita, nu? De gratuita ce a fost am platit-o de trei ori la cei doi medici implicati si la asistente. In rest doamna aceea a manifestat aceeasi ingaduinta ca si tine eleva. Ok voi alergati si ea nu... dar aveati macar un joc in care o includeati si pe ea? O fata care facea tot ce handicapul nu-i permitea! E alt mod de a trai frustrat. Cand ai o malformatie a inimii si fumezi, sari... nu se numeste pofta de viata... se numeste disperare de a fi acceptat de a fi integrat. Fireste e mai simplu sa o numesti pofta de viata. Daca ar fi jucat sah in loc sa alerge, daca daca...ar fi fost acceptata pentru ce era nu pentru ce voiati voi sa fie... ar mai trait probabil.... |
Protezarea este gratuita dar pt. asigurati din cate stiu eu, nu pt. neasigurati.
Nu conteaza cat ai dat tu intr-un plic, puteai obtine proteza si fara.
Histamina, tu aici discuti dspre handicap locomotor sau retard, ca astea se vad si astea sunt privite cu mila de multi.
Boala Wilson are si o fosta colega de-a mea care a fost diagnosticata sub ochii mei. Nici eu nici ea nu ne-am simtit ciudat, n-am fost stingherite de situatie sau altceva.
Tu incluzi in discutie orice om care e pensionat pe caz de boala?
Deci orice om bolnav cronic?
giulia71 spune:
Dreptul la normalitate, suna bine dar cred ca in realitate lucrurile nu stau asa. De ce?
Simplu, nu suntem educati sa acceptam ceea ce nu face parte din normalitate.
Uitati-va-n jur, cuvantul "handicapat" il aud din ce in ce mai des, a luat locul cuvantului "prostule" pe care-l rosteam cand eram copii.
Mai mult, de handicapati se rade, se distreaza, facem emisiuni distractive si totul e ok. De ce? Pentru ca nimanui nu-i pasa de "ceilalti" si ii trateaza ca atare, cu dispret, iar de Sfintele Sarbatori..cu mila, ca da bine la imagine, zicea cineva.
Traim legea junglei,poate chiar mai dura. Macar animalele nu rad dupa ce-si devoreaza hrana, sau nu omoara de placere.
Si vom continua asa pina cand ne vom trezi, pina cand vom incepe cu educatia copiilor nostri inca din gradinite. Educatie nu in ceea ce priveste calcule matematice complexe incepute la varsta la care nu stiu sa tina lingura-n mana, ci educatia sociala in care cel langa tine conteaza, e om si daca vrei respect, trebuie sa-l respecti, daca vrei padure, trebuie s-o cultivi, daca vrei parcuri curate trebuie sa le ingrijesti.
Atunci iti garantez ca cel cu handicap va fi tratat ca OM si nimic mai mult. Asa vad eu, destul de simplist...
uneori gandesc prea mult....
AB_AC spune:
Absolut off-topic
....dar ca sa ne lamurim.
xio vorbeam de cineva drag mie si mai in varsta care toata viata ei a platit asigurari in .ro si plateste in continuare. A fost pusa pe o lista de asteptare si dupa un an inca nu o avea, desi oncologul daduse unda verde... Cat trebuia sa mai astept? Si apoi as vrea sa discutam si despre calitatea protezei.
Citat: |
De unde stii tu ce vroia fata aia cu adevarat? Crezi ca i-au pus colegii ei "conditii" (tacite sau fatise) pentru a fi acceptata in "grup"? Ma indoiesc. Poate totul a fost in mintea ei (ca trebuie sa faca anumite lucruri) sau poate ca ei chiar nu i-a pasat de limitarile corpului si asa a inteles sa-si traiasca scurta viata. La posibilitatile astea nu te-ai gandit inainte de scrii cele de mai sus? |
Coracora orice psiholog iti va spune ca extremele comportamentului unei persoane cu handicap sunt... sa se planga constant sau sa refuze sa-si accepte conditia si sa-si accelereze moartea daca poate. Fireste tie ti se pare curajoasa a doua si-n plus degreveaza sistemul de asigurari... dar e un comportament la fel de maladiv ca cel in care cineva isi plange de mila. Dorinta de a fi ca ceilalti este tipica adolescentilor ca si presiunea de a fi ca ceilalti. Daca o persoana urata ar refuza sa-si accepte conditia si s-ar prezenta constant la concursuri de frumusete... ai vedea-o ca ridicola, nu? Daca o persoana de inteligenta medie sau sub s-ar ruga constant sa fie primita la un "cerc de mate" ai accepta-o? Ce aceia nu vor sa-si depaseasca conditia? Sau la ei vezi clar ca n-au sanse si le-o retezi. Dar pe un obez care mananca la McDonalds nu-l trimiti la psiholog? Cam asa si cu un bolnav de inima care fumeaza sau face sport nesupravegheat. Il trimiti la psiholog si daca tii la el faci impreuna cu el ce poate sa faca si refuzi sa participi in ceva care-i face rau.
E foarte greu sa inveti sa te bucuri de viata asa cum esti.
portocalia spune:
Citat: |
Asta-i empatie fata de ce cu handicap (de oricare natura ar fi el)? Nu, e simpatie fata de noi insine: bai, ce bun am fost astazi! |
cred ca mereu cand facem o fapta buna ne luptam cu dilema: am facut-o pentru a ajuta pe cineva sau am facut-o ca sa ma simt bine? presupun ca si empatia intra in aceeasi categorie.
personal, nu-mi place subiectul, nu-mi place cum e pusa problema, ma zgarie pe ochi acel Q7 din propozitie. daca as fi eu omul cu audi si baston elegant, m-ar deranja sa stiu ca-s subiect de discutie pe forum, subiect despre handicap! ca si cum, faptul ca am un picior mai scurt ma face din start idiot si underachiever. stati linistiti, in ziua de azi averile nu se fac salahorind in mina- acolo unde ai intr-adevar nevoie de toate membrele functionale.
AB_AC spune:
portocalia nu de salahorit in mina mi-e mie. Ci de adolescentul care realizeaza ca ceilalti nu-l vor. .Va continua sa fie overachiever sau... ?
Iar Q7 merge cu nevoia romaneasca (si americana) de a anunta si chiar supraestima continutul contului cu masina. Are si Olanda partile ei bune. Mai merge regina cu bicicleta la piata?
portocalia spune:
AB_AC, cine stie daca va fi under- sau overachiever? Presupun ca depinde de o multime de factori. De cat e de competitiv, de cat de importanta e pentru el parerea celor din jur, de ce parinti are, de cat timp a fost alaptat :).
Fara indoiala, e foarte greu sa ai un handicap fizic, dar feelingul meu e ca societatea devine din ce in ce mai deschisa catre persoanele cu handicap. Poate si pentru ca, actualmente, fortza fizica nu mai inseamna mare lucru, in comparatie cu fortza intelectuala. In orice caz, nu in termeni de reusita materiala.
De regina nu stiu, dar jur ca l-am vazut pe Wim Kok pe bicicleta, intrand in cladirea parlamentului, la Haga :).