dreptul la normalitate
Raspunsuri - Pagina 2
marius spune:
Succes!
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Rufus spune:
Am citit de-a lungul timpului o multime de postari pe tema asta sau diverse teme inrudite.
E greu sa desprind o idee care strabate "ca un fir rosu" sau, macar, sa fie acceptata de o majoritate.
histaminam, exista aici oameni care o sa-ti spuna (sau o sa gandeasca, daca nu ti-o spun) ca ai carente in gandire si comportament, cine stie din ce frustrari provenite, pentru ca ai incremenit la vederea unui barbat cu handicap care indrazneste sa fie bine imbracat si sa se urce intr-un Audi. Si, ca si cum n-ar fi fost deajuns ca ai ramas cu ochii scosi, incerci sa dregi busuiocul si incepi o disculpare stangace, pretinzand ca stii ce gandeste omul ala, ce a simtit incercand sa fie normal, pana a ajuns sa-si permita pana si un baston cu stil, nu mai vorbim de Q7. Si, in incheiere, vei fi taxata pentru deschiderea unui subiect doar pentru a arata ca esti o persoana moderna, empatica, bine ancorata in realitatea locala, dar si internationala, cand, de fapt, mai cautai o ocazie sa-ti exprimi nemultumirile proprii (vezi problemele tale de sanatate), de data asta calcand in picioare sentimentele celor cu handicap.
Eu nu stiu exact de ce ai deschis subiectul asta, insa as vrea sa se poata discuta (fara posete in cap) despre orice ne doare, despre ce stim sau nu stim, despre ce simtim, despre cum e la altii, normal sau nu. Cam mari pretentii, nu?
Rufus, Tora si iadele
histamina spune:
rufus,este exact cum ai spus,dar pe dos.
adica e admiratie desavarsita pt omul acela.nu am ce drege, pt ca eu il admir.stiu ce a indurat nu din empatie,ci din experienta.
ceea ce tu ai spus imi releva un mod de a privi problema,departe de a ti-l impropria.conteaza catusi de putin asta.
nu calc in picioare sentimentele acelora.eu vorbeam exact din acea perspectiva.eu sunt de partea celalalta si de aceea vreau sa stiu ce gandeste cel aflat de partea cealalta, opusa locului unde ma aflu.
duritatea e o chestiune digerabila,depinde din ce sunt facute pietrele sau unde te pozitionezi,in calea lor.
nu imi exprim nemultumirile, nu calc in picoarele sentimentele celor cu handicap.ar insemna sa lovesc in mine insami,iar eu ma iubesc.
stii ,reactia ta e o radiografie clara:daca scrii admirativ despre cineva cu handicap, nu inseamna decat ca, uite domnle',cum a indraznit ala,asa cum e el,sa ajunga pana acolo?
da.asta e societatea.
ai rezumat atat de bine.
nici sa scrii nu poti, nici sa admiri nu poti,ca lovesti.de ce?pt ca gestul reflex al societatii e sa loveasca.e aproape pavlovian.
ai rezumat perfect.
din cauza sablonului nici macar nu ai stat sa vezi daca nu cumva ,ceea ce am scris e diferit,opus fata de stereotip.
Lo_li_Ta spune:
Histamina, tu ai vreun handicap? Ai certificat de handicap, vreo dizabilitate vizibila? Pe toti cei cu probleme ii vezi victimei, iar tu aproape ca te bati cu pumnii in piept de mandria apartenentei la "tabara" lor.
E usor deplasat sa ramai "incremenita" in fata acelui barbat care a ajunses "sus", cu greu, in imaginiatia ta. De unde stii cat de sus sau jos e? De unde stii cat a luptat pt un Q7? Poate are Q7 de 10 ani, iar handicapul de 5. Poate n-a luptat pt nimic, are parinti bogati. De unde stii ca e nu stiu ce manager? Poate, din contra, provine dintr-o familie de interlopi si se intampla sa aiba stil. Poate a castigat la loto!!!
E total nesanatos sa-ti construiesti un scenariu empatico-dramatic, doar pt ca ai vazut un barbat cu o oarecare dizabilitate, intr-o masina buna. Tu il jignesti, cu abordarea asta.
Poate iei in considerare ideea de a sta de vorba cu un psihoterapeut.
AB_AC spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Histamina putin probabil sa primesti raspunsuri foarte sincere. Generatia 35-40+ de azi a fost crescuta in rusine, rusinea de a fi altfel, izvorata din lipsa de educatie si aplecare a guvernului din vremurile alea spre astfel de cazuri. De atunci au trecut 22 de ani si ne-am mai schimbat. Aveam 12-13 ani cand am inceput sa-mi pun intrebarea: "De ce nu toti oameni au acces la medicamente si tratamente ce-i pot salva sau asigura o viata mai buna?" De-alungul vietii am capatat diverse raspunsuri am invatat miscarea banilor, despre sisteme sociale si alte alea. Insa intrebarea persista: "Cand ne-am pierdut umanitatea?" De ce nu exista un sistem prin care toti sa fim tratati la fel indiferent de cat de jos sau sus ne aflam pe scara sociala?" Raspunsul: banii. |
Asta-i un raspuns tare pesimist!
Eu cred ca am facut progrese. Va mai amintiti de povestea aceea din manuale... Puiul lui Bratescu-Voinesti. Cosmaruri mi-a dat. Cam asta-i soarta celui diferit in natura. Si natura nu are bani.
Spartanii isi caleau copiii si pe "imperfecti" ii ucideau. Sa nu mai comentam ce se facea in Evul Mediu, nu? Acolo cei cu handicap "produceau" bani ca obiecte de circ.
Pe la inceputul secolului 20 un francez si un englez puneau bazele teoretice ale "puritatii rasiale" si eugeniei. Arthur de Gobineau si Sir Francis Galton (ca anecdota era var cu Charles Darwin) au disecat cum o cultura e creata de cei capabili fizic si psihic si cum cei care nu-s asa sau din motive de mixitate rasiala sau de handicap trebuiesc impiedicati sa se reproduca. Inaintea nazistilor California a sterilizat fara acordul lor mii de persoane cu handicap. Nazistii au incinerat intai pe cei handicapati fizic au psihic si abia apoi au trecut la "rasele inferioare". Comunistii internau copiii handicapati si ii privau de educatie....
Hey nu stiu ce numesti tu umanitate.... dar umanismul e ceva pe care -am descoperit in Renastere si incercam sa-l legiferam abia acum... Asa ca io-s optimista. Viitorul va fi mai bun.
Tabara cu "epico-dramaticul" interzis... Statistic vorbind sunt putini cei in coditiile descrise de histamina Si orice scenariu ati avea tipulsau familia lui merita ceva admiratie. Daca familia e bogata tot a avut un merit in a nu-si transforma copilul intr-un depresiv. Sa ai un handicap te costa si mai multa frustrare cand cei din jur calaresc, merg cu iahtul, joaca tenis, si fac scuba diving, decat atunci cand bat mingea pe maidan.
Daca tipul a avut un accident/polio si a ajuns asa... cu atat mai mult respect merita. Majoritatea noastra a celor care-s perfecti... cand se trezesc in situatie de handicap...li se darama lumea.
Histamina nu stiu de ce ai deschis subiectul si nici nu ma prea pasa sa-ti stiu motivele "absconse".
Din proprie experinta stiu ca cineva lovit e mai empatic si in plus incearca sa gaseasca in orice posibil exemplu putin curaj sa mearga inainte.
Lo_li_Ta spune:
AB_AC, eu sunt perfect de acord ca orice om cu dizabilitati duce din start o viata mai complicata. Cu atat mai mult in Romania. Cunosc destul de bine subiectul. Dar de aici pana a ramane "incremenita" si a construi un scenariu de-asta, in care deja banuiesti si job-ul si cat de greu l-a obtinut, doar pt ca omul era in baston si avea o masina buna, e cale lunga. "Prejudecatile pozitive" si privitul admirativ cu ochii umezi nu-s cu nimic mai benefice.
Una peste alta, nu mi se pare atat de urata situatia dpdv al societatii. Nu ma refer la facilitati, ci la cum sunt priviti de populatie.
AB_AC spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Lo_li_Ta Una peste alta, nu mi se pare atat de urata situatia dpdv al societatii. Nu ma refer la facilitati, ci la cum sunt priviti de populatie. |
Adica nu ti se pare ca sunt priviti rau cei cu dizabilitati fizice sau psihice?
Mie mi se pare ca toleranta la diferit e destul de redusa in general. Iar in societatile care nu educa in scoala si-n care copiii diferiti sunt scolarizati separat lucrurile sunt si mai rele.
Cand ai o dizabilitate lucrurile nu sunt doar "mai complicate". Drumurile ti se infunda foarte repede indiferent ce ai cauta... afectiune sau ingrijire. Si pentru persoana cu handicap si pentru cei din jur. Iar o societate gen Romania nu-ti ofera ajutor specializat suficient nici contra plata. Asa ca da eu sunt admirativa.
Era pe forumul asta o fata care-n urma unui accident a ramas paralizata. Intai cu surle si trambite a fost ajutata, apoi cand statul in pat s-a lasat cu escare, doar o mana dintre noi au mai ajutat-o sa-si cumpere o saltea speciala anti-escare...pe care statul roman nu o oferea. Si apoi am uitat-o... era "plictisitoare" cu cererile ei constante si a fost admonestata. Asta-i tragedia handicapului... nu ai nevoie de ajutor o data, ai nevoie constanta si asta erodeaza pe oricine.
Aqai spune:
M-a intrigat titlul, sincer
Dupa ce am citit prima postare, am ramas gandindu-ma la ... normalitate. Ce e aceea si cine poate baga mana in foc ca a gasit o situatie normala.
De la aspecte vizibile pana la cele care nu se vad, lumea e plina de "handicapuri" si "ciudatenii". Si da, ABAC are dreptate. jeneaza fiindca ne pun umanitatea in discutie. Cat esti de uman daca nu te implici, daca te implici limitat, daca privesti... in fine.
Dar da, e cool sa fii invingator. E super cool sa fii privit admirativ si pe principiul asta nimeni sa nu te intrebe vreodata cat de greu iti e sau ti-a fost. Da' te consolezi cu ideea ca esti un invingator si cateodata u rub it into life's face. Ala e audiul. Personal, eu as fi ales un BMW 
Cred ca nu asta vroia sa fie discutia neaparat, dar nici nu cred ca am fost prea off-topic.
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
portocalia spune:
o poza cat o mie de cuvinte (la subiect):
http://www.thesartorialist.com/photos/on-the-street-lafayette-st-new-york-7/
:)
a_alinta spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui histamina deschid acest subiect ca o tema de reflectie,de sinceritate,de nu mai stiu cum sa-i zic. as vrea sa stiu ce vedeti,ce simtit, cum reactionati cand vedeti o persoana cu handicap sau un om care are o boala care ii impune restrictii serioase. zilele trecute am vazut un audi Q 7, catre el se indrepta un barbat in jur de 35 de ani, f elegant,genul de manager la nu stiu ce multinationala.cand il privesc in totalitate, nu numai chipul,am ramas incremenita: mergea in baston,avea un picior mult mai subtire si mai scurt decat celalalt.bastonul era, la randul lui,elegant,cu stil. omul acela era un invingator. stiu insa ca cel mai greu nu i-a fost sa ajunga acolo sus, ci sa-i convinga pe ceilalti sa nu se uite la el ca la un cersetor,ca la un om cu dizabilitati,cu mila,ci ca la un egal. aceasta normalitate,aceasta raportare la tine ca la un om normal,cand tu strigi cu toata fiinta ta,nu vreau mila,eu am invins,eu mi-am castigat dreptul la normalitate,acesta e lucrul cel mai greu dintre toate. discriminarea,marginalizarea,refuzul,mergand pana la refuzul de a ti se acorda ingrijiri medicale(eu am experimentat asta de mult prea multe ori),acest refuz e sutul de gratie,imbracat in mila .ca si cum toti s-ar astepta sa le ceri. cati nu ati privit un astfel de om,altfel?cati ati acordat o sansa mica la normalitate? multam fain. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea |
in ceea ce ma priveste mi se par mult mai normali oamenii cu handicap fizic decat cei fara , dar ma refer la acei oameni care considera handicapul ca o parte din viata lor nu ca o frana in viata lor.
si spun asta pentru ca , dupa parerea mea , suntem toti handicapati , inchistati in gandirea noastra dar nu vede nimeni handicapul nostru.
deci despre ce este vorba in acest subiect?
