dependenta de droguri
Buna fetelor! :)
Apelez la voi pentru ca am mare nevoie de un sfat. Sau poate doar sa stiu ca cineva imi citeste gandurile, m-ar ajuta enorm. Pentru ca nu m-as mai simti atat de singura in toata problema aceasta.
Sunt maritata de aproape 4 ani cu un barbat la care tin extrem de mult. Avem doi copii impreuna,o fetita si un baiat, pe care ii iubim nespus.
Cred cu adevarat ca am o casnicie fericita. Eu si sotul meu ne-am intemeiat o relatie bazata pe respect si incredere. Pot vorbi cu el despre absolut orice, si am incredere in el 100%... pana cand vine vorba de droguri. Atunci se schimba toata povestea.
Vedeti voi, inca de pe vremea cand am inceput sa ne frecventam, sotul meu fuma iarba ocazional, insemnand o data la cateva luni. Nu prea stiam ce sa cred atunci, la inceput. Eram mai mult oarecum dezgustata de starea lui de idiotenie momentana. Asta, bineinteles, daca nu fumam si eu cu el.
Nu mi-am pus niciodata problema ca ar putea deveni ceva periculos pentru relatia noastra. Insa, treptat, treptat, lucrurile au inceput sa se schimbe.
Cu aproximativ un an inainte de casatorie, sotul meu a suferit un soc groaznic. Tatal lui era pe moarte, asa ca am primit un telefon de la mama sotului meu in care i-a cerut sa vina urgent. Sotul meu insa, nu intelesese ca tatal lui era pe moarte(banuia totusi acest lucru)... Ideea e ca inainte de a merge sa-si vada tatal in ultimele momente de viata, se oprise sa-si cumpere marijuana... si a ajuns prea tarziu.
A fost un soc oribil pentru el, o greseala pe care nu si-o poate ierta nici astazi. Si-a promis atunci ca nu va mai fuma niciodata.
Insa, dupa ce ne-am casatorit, a inceput din nou sa fumeze, ocazional.
Si apoi din ce in ce mai des.
Cand eram insarcinata cu primul nostru copil, mi-a promis ca va inceta sa fumeze atunci cand bebelusul va veni pe lume. Dar a continuat sa fumeze, ocazional. Si apoi din ce in ce mai des.
Apoi, a spus ca nu va fuma atunci cand este singur cu copilul. S-a schimbat si asta.
Deasemenea, a spus ca nu isi va mai cumpara singur, ca va fuma doar ce ii da fratele sau atunci cand se duce sa il viziteze.
A inceput iar sa-si cumpere.
Acum, de curand, imi promisese ca nu va fuma timp de o saptamana... dar nu s-a intamplat nici asta.
Mi-a mai promis ca nu va fuma pana la 1 iulie, ca va fuma doar o data pe saptamana, ca nu va fuma niciodata pe ascuns, ca nu va fuma niciodata inainte de a pleca la lucru... NIMIC adevarat. Nu pot sa imi amintesc UN singur lucru pe care sa mi-l fi promis si care sa fi ramas in picioare. Unul singur.
Si totusi, eu continui sa-l cred de fiecare data. Si de fiecare data ma raneste enorm. Pentru ca nu stie sa aprecieze aceasta incredere pe care i-o ofer cu atata dezinvoltura. Si nu vad cum ar putea fi altfel. Cum as putea avea o relatie de orice fel cu cineva in care nu am absoluta incredere? Ar fi pur si simplu imposibil. Asa ca ma investesc 100% de fiecare data, si de fiecare data ma ranesc. Si imi este foarte teama, ca intr-o zi nu ma voi mai putea ridica. Si atunci ce se va intampla cu noi?
As vrea sa pot vorbi cu cineva despre asta, dar el refuza cu inversunare sa cautam ajutor din anturaj. Pentru ca el nu vrea sa se afle despre problema lui...
Mai rau e ca eu ma simt complet inutila in toata situatia asta. As vrea sa il ajut, dar nu ii pot impune deciziile.
Voi ce ma sfatuiti sa fac?
Raspunsuri
lunav spune:
Andreea, mi-este foarte mila de sotul tau deoarece sunt convinsa ca traieste un cosmar. Sunt sigura ca nu-ti face acele promisiuni doar de dragul de a ti le face, ci chiar crede in ele. Iar dezamagirea lui pe el insusi de fiecare data cand le incalca este foarte mare.
Sunt sigura ca ti-e foarte greu, insa lui ii este si mai greu. Ar trebui sa afli ce frici si probleme are. Daca pur si simplu se va lasa de iarba, va fi bine,insa veti rezolva efectul, nu cauza. Poate ca ii e frica sa fie conectat la realitate tot timpul? Poate ca viata cu doi copii i se pare prea grea, plictisitoare etc? Poate ca momentele acelea in care e high il impiedica sa faca ceva si mai grav?
Nu vreau sa fiu pro-sotul tau si nu am avut niciodata aceasta problema. Insa imi dau seama ca e foarte deprimat si ca are nevoie de ajutor. Iar metoda cu deadline-urile nu merge.
In locul tau i-as spune ca sunt convinsa ca e nefericit, l-as asigura ca se poate baza pe mine ca prieten si ca poate sa-mi spuna care este problema lui, l-as pune sa-mi povesteasca cum ar arata pentru el fericirea. Daca nu poate sa-ti spuna tie, i-as recomanda sa vorbeasca cu un psiholog. Apoi as incerca sa gasim o cale de a ajunge la viata pe care si-o doreste.
Poate ca n-o sa se lase de tot. Poate ca o sa fumeze mai rar. O data pe saptamana nu este o tragedie. :):):)
Ca sa concluzionez, problema nu mi se pare ca este fumatul ci cauza pentru care fumeaza. Asta trebuie sa afli.
Bafta.
Selene_Bunny spune:
Aici ar trebui sa scrie Happy_in_TO, daca o sa vrea. Aceeasi dependenta de droguri a sotului, comportament tot mai deplasat, final tragic.
Din putin se face mult - ajutor umanitar!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
oana_pdv spune:
E trist ce scrii aici,e trist pt el, e trist pentru copiii si pentru cuplul vostru in aceeasi masura. Dar sa nu crezi ca prin asta demonstreaza ca va iubeste mai putin.
Eu una in aceeasi situatie sunt cu tigarile, desi folosesc drept "scuza" esecul din casnicia mea, totusi imi dau seama ca nu asta este cauza fiindca am 2 copii si nici macar pe sarcina sau acum cat alaptez nu ma pot abtine desi in fiecare zi imi propun asta. Am renuntat sa cumpar tigari o vreme, apoi am luat doar la bucata, apoi iar am cumparat pachetul iar am renuntat sa cumpar etc... si eu am promis truturor ca voi renunta chiar si copiilor si uite ca tot nu o fac iar cand sunt concentrata sau abatuta sau obosita si vreau o pauza mi-o iau fumand o tigare sau si fara nici un motiv simnt nevoia si cedez si aprind tigarea desi sunt constienta ca torn otrava in sangele copilului meu facand-o. Mi-e rusine sa o recunosc si mi-e rusine cu mine dar tot o fac. Ma enerveaza cand oricine altcineva incearca sa ma faca sa renunt sau imi atrage atentia si ca sar si de acele 3 tigari care mi le propun. Nu o fac in ciuda lor ci din contra ma enerveaza si ma doare la maxim ca sunt atat de slaba si egoista.
Nu stiu daca pot sa iti dau un sfat, sau daca te ajuta parerea mea, oricum nu ma face mai fericita nici o tigare, mai nefericita da.
E drept nu am fumat marijuana vreodata si nici nu as incerca iar tigarea nu e chiar atat de grava. Dar cred ca sunt o fiinta slaba si in loc sa schimb asta ma complac. Poate daca cineva ar reusi sa ma convinga de contrariu as reusi insa de fiecare data toti tin parca sa imi aminteasca asta. Dar la mine nu e vb doar de tigari ci cu viata mea in general fiindca e mult prea trista si asta mult prea devreme desi si eu sunt casatorita de 3 anui jumatate cu cineva si avem tot un baietel si o fata ca voi iar candva puteam garanta si eu pentru casnicia mea 100%.Dar stai linistita la noi nu viciul acesta a distrus cuplul si familia mea ci tot firea mea slaba si problemele aparute intre timp
Poate nu mai are incredere in dragostea ta neconditionata? Poate crede ca nu il poti iubi cu acest defect. Poate ar trebui sa ii explici ca nu o vezi ca pe un defect dar este un viciu si uneori viciile vor sa te faca sa pari slab cand nu esti asa in realitate. Explica-i ca daca el a reusit sa depaseasca momente mai grele si va cresteti atat de frumos 2 copii si puteti garanta 100% pt ceea ce aveti azi este pt ca amandoi sunteti mai puternici si mai valorosi decat orice altceva, chiar si decat acest viciu.
Sper sa reusesti sa il ajuti sa se constientizeze mai ales si nu-i mai da termene. Efectiv iesi cu el la acea tigare ori de cate ori o fumeaza, ca sa nu mai asocieze acea pauza doar cu tigarea ci cu sarutul tau care ar pute-o inlocui cu timpul. Un psiholog nu poate ajuta in astfel de situatii de dependenta ci doar vointa, increderea in sine si un ajutor de specialitate- o cura de dezintoxicare intr-un centru special care sigur exista pe undeva in tara asta. trebuie doar sa il cautati si sa il faci sa il accepte ca pe o varianta.
Andreea_1987 spune:
Va multumesc din suflet pentru mesaje si pentru caldura cu care imi raspundeti.
I-am spus si lui ca am scris pe forum; nu vreau sa-i ascund nimic.
Am citit impreuna mesajele voastre, nu fara un pic de teama. Apoi,a urmat o discutie care ne-a apropiat enorm.
Iunav,ai perfecta dreptate in tot ceea ce ai scris. Nici el nu se astepta la asta. Credea ca mai mult ca sigur va fi criticat pentru deciziile sale.
Oana, mesajul tau ma ajuta sa inteleg mai bine punctul lui de vedere. Multumesc!
Deasemenea, am citit povestea lui Happy_in_TO. Am ramas pur si simplu fara cuvinte. Admir optimismul si taria de caracter de care da dovada.
Va tin la curent!:)
gabriela42 spune:
deja ai multe sperante daca si el citeste si el doreste darrr totusi sa stie ca numai el poate decide sa incerce o internare la dezintoxicare combinata cu un fin psiholog si cu multa credinta in dumnezeu!!!drumul este ff greu dar si daca reuseste tatal lui care oricum murea va fi fff mindru de acolo de sus.copilul lui are nevoie de tati!!!!tu nu esti inutila,trebuie sa incerci macar fara a impune reguli,apoi daca nu si nu va trebui sa regindesti situatia si sa decizi ce este important intii pt copil apoi pt tine.discuta situatia chiar cu frate soacra bineinteles cu acordul si in prezenta lui.cred ca este foarte emotiv si crede ca asta ii da o noua valoare.incearca sa-l filmezi in astfel de stari si nu il critica doar sa vada cum arata.eu nu am incercat astfel de experiente dar am auzit multe reusite numai impreuna cu familia.daca si el doreste lupta alaturi de el si fii pregatita lupta poa sa dureze si toata viata.la fel ca si alcoolici si fumatorii lupta cu dependenta pina la sfirsit,este o tendinta genetica ce tre macar frinata.bafta
CorinaDani spune:
off-topic: oana, incearca sa te lasi de fumat cu ajutorul tigarii electronice. sotul meu a reusit aceasta performanta in aproximativ 2 luni, fiind fumator de peste 25 de ani, cu un consum zilnic de 30-40 tigari. si chiar nu s-a chinuit deloc. a facut cadou tigara electronica unui coleg, s-a lasat si acela de fumat, a dat-o la randul lui altcuiva, care s-a lasat si el. merita sa incerci. insa nu face greseala de a cumpara o tigara electronica falsificata, cele mai bune sunt cele marca sailebao, gasesti usor pe net site-ul firmei care le distribuie. succes !
anda2009 spune:
Buna,
Pentru Oana si alte fete care incearca sa se lase de fumat, voiam doar sa le spun ca eu am reusit dupa 20 de ani de fumat un pachet pe zi sa ma las cu ajutorul cartii lui Allen Carr "In sfarsit nefumator". O gasiti pe net in format pdf la o simpla cautare.
Daca va doriti cu adevarat sa va lasati de fumat, oferiti-va o sansa reala si sprijiniti-va pe aceasta carte. Va va ajuta enorm.
M-am lasat de mai multe ori in cei 20 de ani, dar niciodata nu am simtit eliberarea pe care o simt acum. Am sase luni de cand sunt libera!
Succes!
In ce priveste dependenta de marijuana, eu cred ca trebuie tratata cu toata seriozitatea si trebuie cautat ajutor specializat. Nu exista fumez doar una pe saptamana, fumez ocazional (cu alte cuvinte scuze pentru a ascunde o problema reala si grava - dependenta de substante psihotrope), exista doar adictie si rezolvarea inseamna tratament specializat!
Dahriana spune:
Problema cu " iarba " e destul de grava si o sa va afecteze relatia pe viitor si sanatatea lui , pt ca fumeaza in exces .
Si iubitul meu inainte sa ma cunoasca mai fuma cate una la un chef , o intalnire cu prietenii , dar eu m-am impus de la inceput cu problema asta si i`am interzis total si nu a fost nici o problema , pt ca oricum nu e genul de persoana cu vicii .
Poate ar trebui sa fi mai ferma . Dependenta lui este psihica , nu fizica . Lasa-l sa vada ca va poate pierde daca continua asa .
Sa fumeze de fatza cu copilul , mi se pare cu atat mai rau . De ce trebuie copilul sa inhaleze asa ceva ??
In primul rand esti mama , apoi sotie .
Nu-i mai permite orice . E barbat , nu e adolescent . Sa se controleze !
bebeaca spune:
Cumnatul meu s-a drogat ani de zile,cu orice.A distrus si pierdut tot ce pretuia:casnicie,respectul de la copil,respectul de la ceilalti,si-a pierdut N servicii platite bine,sanatate...a ajuns pe strazi.A intrat in convulsii intr-o scara de bloc si a avut noroc cu o doamna care l-a gasit,i-a platit internarea intr-un centru de recuperare.Acolo l-au ajutat sa inteleaga de ce ajunsese asa,cum sa reuseasca sa se lase de droguri,cat a gresit etc.In timpul asta noi il cautam pe la morga,spitale,politie ca la ce te poti gandi cand dispare deodata?Dupa sase luni era de nerecunoscut,imbracat bine,ingrijit,vorbea frumos.Regreta ca si-a distrus familia,ca fetita lui a suferit(copii ii spuneau ''vine taica-tu-drogatu''').Acum si-a refacut viata,munceste dar se stinge de dorul fetitei.
Eu zic ca e timpul sa se maturizeze,nu mai e un pusti sa fumeze iarba si l-as intreba eu ceva:ce-ai face domnul tati daca ai vede ca si copilul tau fumeaza iarba cand sti ca-i distruge sistemul nervos si nu numai?
iti zic sigur ca nu ti-ar cade bine!ei bine,tot asta va simti si copilul tau cand va distinge ca nu-i bine ce faci tu.Si daca ai o casnicie perfecta de ce s-o distrugi?Iti scapa fericirea printre degete,asta se castiga greu,asta si sanatatea!
Imi pare rau daca supar,dar eu am un copil cu probleme,as da viata mea intreaga pt sanatatea lui,iar tu,draga taticule,care te-ai nascut sanatos iti bati joc de sanatatea ta.Iti doresc multa putere sa te lasi de viciul asta,gandeste-te la ce te face fericit,nu te ineca in nefericire!
a_alinta spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Andreea_1987 Buna fetelor! :) Apelez la voi pentru ca am mare nevoie de un sfat. Sau poate doar sa stiu ca cineva imi citeste gandurile, m-ar ajuta enorm. Pentru ca nu m-as mai simti atat de singura in toata problema aceasta. Sunt maritata de aproape 4 ani cu un barbat la care tin extrem de mult. Avem doi copii impreuna,o fetita si un baiat, pe care ii iubim nespus. Cred cu adevarat ca am o casnicie fericita. Eu si sotul meu ne-am intemeiat o relatie bazata pe respect si incredere. Pot vorbi cu el despre absolut orice, si am incredere in el 100%... pana cand vine vorba de droguri. Atunci se schimba toata povestea. Vedeti voi, inca de pe vremea cand am inceput sa ne frecventam, sotul meu fuma iarba ocazional, insemnand o data la cateva luni. Nu prea stiam ce sa cred atunci, la inceput. Eram mai mult oarecum dezgustata de starea lui de idiotenie momentana. Asta, bineinteles, daca nu fumam si eu cu el.Nu mi-am pus niciodata problema ca ar putea deveni ceva periculos pentru relatia noastra. Insa, treptat, treptat, lucrurile au inceput sa se schimbe. Cu aproximativ un an inainte de casatorie, sotul meu a suferit un soc groaznic. Tatal lui era pe moarte, asa ca am primit un telefon de la mama sotului meu in care i-a cerut sa vina urgent. Sotul meu insa, nu intelesese ca tatal lui era pe moarte(banuia totusi acest lucru)... Ideea e ca inainte de a merge sa-si vada tatal in ultimele momente de viata, se oprise sa-si cumpere marijuana... si a ajuns prea tarziu. A fost un soc oribil pentru el, o greseala pe care nu si-o poate ierta nici astazi. Si-a promis atunci ca nu va mai fuma niciodata. Insa, dupa ce ne-am casatorit, a inceput din nou sa fumeze, ocazional. Si apoi din ce in ce mai des. Cand eram insarcinata cu primul nostru copil, mi-a promis ca va inceta sa fumeze atunci cand bebelusul va veni pe lume. Dar a continuat sa fumeze, ocazional. Si apoi din ce in ce mai des. Apoi, a spus ca nu va fuma atunci cand este singur cu copilul. S-a schimbat si asta. Deasemenea, a spus ca nu isi va mai cumpara singur, ca va fuma doar ce ii da fratele sau atunci cand se duce sa il viziteze. A inceput iar sa-si cumpere. Acum, de curand, imi promisese ca nu va fuma timp de o saptamana... dar nu s-a intamplat nici asta. Mi-a mai promis ca nu va fuma pana la 1 iulie, ca va fuma doar o data pe saptamana, ca nu va fuma niciodata pe ascuns, ca nu va fuma niciodata inainte de a pleca la lucru... NIMIC adevarat. Nu pot sa imi amintesc UN singur lucru pe care sa mi-l fi promis si care sa fi ramas in picioare. Unul singur. Si totusi, eu continui sa-l cred de fiecare data. Si de fiecare data ma raneste enorm. Pentru ca nu stie sa aprecieze aceasta incredere pe care i-o ofer cu atata dezinvoltura. Si nu vad cum ar putea fi altfel. Cum as putea avea o relatie de orice fel cu cineva in care nu am absoluta incredere? Ar fi pur si simplu imposibil. Asa ca ma investesc 100% de fiecare data, si de fiecare data ma ranesc. Si imi este foarte teama, ca intr-o zi nu ma voi mai putea ridica. Si atunci ce se va intampla cu noi? As vrea sa pot vorbi cu cineva despre asta, dar el refuza cu inversunare sa cautam ajutor din anturaj. Pentru ca el nu vrea sa se afle despre problema lui... Mai rau e ca eu ma simt complet inutila in toata situatia asta. As vrea sa il ajut, dar nu ii pot impune deciziile. Voi ce ma sfatuiti sa fac? |
eu nu am inteles ceva. fumai si tu cu el marijuana?
in caz ca raspunsul e "da" esti complet inutila in toata situatia si chiar nu stiu cum poti sa il ajuti.