sa mai cred in el?

oana_pdv spune:

Acum ca sa lamuresc pe toata lumea pt ca s-au incins spiritele.


Nu imi urasc socrii, dar avand in vedere ca fosta iubita nu a fost nici sotie si nici o relatie serioasa nu au avut ( le cunosc relatia fiindca pe atunci eram cei mai buni prieteni eu si sotul meu, nu doar simpli prieteni si vecini), iar ea NU a spus nimanui ca e gravida , si i-a pus copilul in brate intr-un moment nu chiar potrivit,(fiindca la fel de bine il putea da in judecata imediat dupa nasterea copilei, nu mai eram nici eu sotia lui , isi lamureau si situatia,corect) nu mi se pare corect cum au procedat fata de mine: complimente, cadouri, comparatii intre noi doua de la aspect pana la cel mai grav dintre ele si anume cum crestem nepotii etc. Asta da, recunosc nu mi-a cazut nicicand bine si nici normala sau de tolerat nu mi se pare a mai fi, macr sotul meu ar fi trebuit sa le prezinte punctul meu de vedere cand i-am spus ca cedez.

Eu nu am acceptat situatia de la inceput fiindca initial am zis ca nu am nimic impotriva fetei sau a ei personal dar ori vizitele sa se desfasoare fara mama ori sa vina cu fata la noi. Dar LEGEA a dat acea hotarare - la domiciliul sau intr-un parc public si in prezenta mamei! Atunci am zis si eu asa : decat nimic e mai bine ceva!


Conflictele cu socrul: Mi-au provocat un diabet de sarcina care daca nu se mentinea sub control puteam sa raman cu el si eu si copilul! De ce zic asta pt ca dupa acel prim conflict cand urla prin batatura ca-s nebuna si ca fat copii in loc sa ma duc la munca eu am plans si suferit 2 zile si foarte rau ! de ce am plans? Fiindca chiar tineam sincer la acel om si nu intelegeam de ce atata inversunare?? Sotul meu luase exam, era pe un post mai bun, eu puteam sa intru iar in maternitate si oricum planurile noastre erau de emigrare sau sa deschidem ceva cu banii dati de tatal meu - 5000 euro care erau pt Canada sa ii avem de inecput.La o sapt am depistat si diabetul. Iar faptul ca aveam cresteri de glicemie doar la nervi intarea asta. Inclusiv dr ma intrebau ce anume m-a suparat atat de tare si sa ma detasez si sa evit tot ce ma poate duce in astfel de stari. Asta nu am inventat-o eu scrie si pe scrisoarea medicala la rubrica recomandari. Pot posta si o copie!
Toata lumea stia asta, inclusiv el, socrul si sotul dar cu toate astea nu s-a oprit nimeni in a-mi face zile amare si diverse scene. Iar socrul cu ultima scena de la care nici nu mai vorbim fiindca tot el s-a ofensat mi-a adus o glicemie enorma 306!

Dupa nastere nu am mai verificat fiindca nu a mai fost timp.Primele 6 sapt ca nu era relevant iar apoi ca nu s-a mai gasit timp si pt asta. Inca nu stiu daca am ramas cu el sau nu.

Dar repet tot nu ii urasc, din contra inca de cand am nascut am zis ca dupa ce trec cele 6 sapt de pericol in sensul asta o sa fac tot posibilul sa vb cu el si sa incercam sa ne impacam. El nu vrea sa mai auda de mine vreodata sau sa ma mai vada si il ruga fiind in spital sa se desparta de mine.


Si asa tot eu vreau sa il prind sa ii vorbesc si sa ne impacam cumva fiindca inca imi pasa si stiu ca dincolo de toate adevaratul motiv e nefericirea fiului sau pe care a vazut-o in ultimul an jumatate . Vreau sa il fac sa inteleaga ca amandoi am gresit, ca nu numai eu am fost cea care l-a dus in acele stari , Ca a fost si situatia cu fetitza care l-a framantat si altele. Problema este urmatoarea azi. E grava si nu stiu cum sa procedez mai departe. Astazi sotul meu a aflat ca tatal sau are cancer in faza avansata si ca nu mai poate fi facuta decat o operatie ca sa nu mai faca si lichid la plamani lunar. Asta e cu adevarat o problema si nici nu stiu cum sa fac ceva atata vreme cat el refuza sa ma mai si vada. Va trebui sa trec peste " placerea " omului fiindca si soacra mea e la limita puterilor si are nevoie de ajutor iar eu de bine de rau mai am 2 ani de maternitate macar. Dar aceasta problema va ramane sa o discut cu sotul meu care acum e la tara la mama sa sa o ajute cu animalele si alte treburi + zidirea acelei sali...

Poate sunt iar rautacioasa insa ce ma fac daca sotului ii vine ideea sa o aduca pe la tara pe fetitza sa ( si nu poate decat cu mamaica) ca sa ii mai lumineze zilele iar eu cu Maria nu putem veni macar fiindca nu vrea sa auda de noi?? Oricum mi-a zis-o deja azi ca nu vrea sa mai faca presiuni asupra lui cu mine fiindca l-ar supara si asa ca o sa mearga doar cu Andrei si o sa mai stea si cu zilele pe acolo cu el. Asta da , mi-o zise azi.

Va vine sa credeti ca in ciuda celor intamplate eu astazi plansai cand aflai vestea despre socrul meu? Din clipa aceea ma simnt vinovata si pt fiecare gand greu adresat sau vorba fiindca tind sa cred ca din cauza bolii s-a inrait. E vb de un cancer instalat de cel putin 2 ani si tot cam de atunci a inceput sa fie si el uracios cu toti, nu doar cu mine si fiecare am rabufnit in cele din urma. Poate eu am fost ultima insa fiind doar o simpla nora i-a cazut cel mai greu se pare.

Sotul meu pare puternic, dar il cunosc si stiu ca il doare ingrozitor. Dar refuza sa comunice. Refuza si sa vorbim la telefon fiindca in afara de ce fac copii cauta mereu un pretext sa inchida. Stiu ca in aceste momente o imbratisare tacuta ar valora cat o mie de cuvinte. Dar cum sa i-o dau?

Astept sa vina si el sa vedem ce vom face de aici inainte. Eu as vrea sa fie bine. Nici relatia noastra sa nu se altereze iar ca sa ajungem la lucruri mai grele dar nici sa ajung iar in situatii limita doar d edragul de a nu i face inca un rau.

Mi-as dori din suflet sa pot purta macar o prima discutie cu socrul meu.Iar eu si sotul sa lasam macar pt o vreme fiecare gand rau sau amintire dureroasa deoparte si sa incercam pe cat se poate sa ii aducem macar la final un strop de liniste si bucurie acestui om care pana l a urma si de nu mi-ar pasa de el e tatal omului pe care il iubesc si bunicul copiilor mei. In plus cand va ajunge la pat (si mult poate nu mai e) va fi nevoie si de ajutor care vreau din toata inima sa o dau nu doar din respect sau politete ci pt ca azi mi-am dat seama ca eu chiar tin la acest om.

Cu sotul si intoarcerea lui merg pe urmatoarea premisa: ce interes ar avea sa fac din toata astea o farsa? Niciunul. In plus ceve in privirea lui imi spune ca nu e poate nimic pierdut.
A fost cateva zile pe acasa - inainte sa afle vestea asta- s-a purtat impecabil, si cu mine si cu copii. e adevarat nu-i greu sa joci tatru 2 zile dar felul in care ma priveste, felul in care se comporta imi spune ca a inteles unde a gresit de fapt. Am purat chiar si o discutie in care i-am recunoscut framantarile mele si ca ma tem ca voi plati candva poate prea scump fiecare mangaiere sau sarut de acum. Ca mi-e frica ca aceasta sa nu fie doar linistea dinaintea furtunii. Din tot ce l-am rugat sa imi explice nu am primit un raspuns potrivit sau justificabil dar un lucru e cert : la fel de convins era si el ca nu-l iubeam cum si eu de el. El a inceput sa creada asta cand am ajuns prima oara sa ii zic ca nu mai pot si in acel ritm o sa ajungem la divort, iar eu sa cred despre el ca nu ma iubeste cand am ajuns sa ii spun asta. El spune ca asta l-a adus acolo. A inceput sa traiasca cu convingerea ca nu mai e mult pana voi pleca din viata lui si nu intelegea de ce iar asta l-a facut sa creada ca nu il iubesc iar el ca nu mai poate iubi o astfel de femeie. De aceea incerca sa nu se ataseze si de ce-a mica, se gandea ca vom fi de acord sa ramanem fiecare cu un copil si sa nu mai auzim unul de altul, sa nu ne mai deranjam vreodata iar faptul ca a vazut ca eram sincera si sufeream cu adevarat in acea seara s-a gandit ca a fost un prost sa gandeasca ce a gandit si ca a irosit un an in loc sa ma indrebe macar de ce vreau cu adevarat sa plec de langa el.Insa desi nu m-a intrebat eu ii explicam de fiecare data de ce, el imi spune ca sunt tampenii si ca ma gandesc la prostii , iil credeam pe moment iar apoi proceda la fel sau nu facea nimic sa schimbe acel grav care nu era neaparat sitatia cu fetitza lui si mamica. Poate acum si eu am inteles desi i-am spus si lui ca ma sperie egoismul de care a dat dovada vizavi de fetitza noastra si brutalitatea aceea inexplicabila cand culmea atat eu cat si el ne gandeam sa incepem sa ne descretim fruntile cand fom fi toti 4 si sa o luam de la inceput. eu una am gandit-o in spital si intentionam sa ii vorbescin acea prima noapte acasa impreuna dupa ce ne plecau musafirii si adormeam copii. Ceva m-a facut sa cred ca si el vroia acelasi lucru fiindca s-a purtat impecabil in ziua aceea pana la acel episod violent chiar. Dar de atunci parca a innebunit si chiar daca eu am fost dispusa sa trec peste el si sa o luam de la capat iar, a acceptat si el dar nu a facut nimic ci a continuat sa fie ursuz si chiar rau. Si recunosc si azi mi-e frica de acel om si nu l-as putea iubi , i-am zis si lui asta si i-am zis ca vreau sa imi spuna ca a fost totul o mascarada si el nu poate fi asa dar mi-a zis si el ca l-am vazut asa nu ma poate minti ca nu s-a intamplat si mi-a zis ca nici nu poate regreta findca la ce simntea sau nu simntea in acele momente era normal sa procedeze asa: nu mai iubea si dispretuia femeia care chiar credea ca sunt: ipocrita, falsa si care poate nu l-a putut iubi niciodata iar acel copil adica Maria era " acoperirea " perfecta! Atunci l-am intrebat ca daca chiar credea asta , de ce si el a vrut sa ne mai dam o sansa si chiar a regretat timpul pierdut? Mi-a spus ca m-a vazut atat de fericita si entuziasmata de fetitza initial iar apoi lacrimile de bucurie cand i-am pus-o si pe ea in brate langa Andrei cand am venit acasa. Aici tind sa il cred fiindca si mie mi-a ramas intiparita privirea lui profunda din acea clipa. Avea acea sclipire pe care nu o mai vazusem demult.

Poate sunt naiva dar tot sper din suflet sa fie bine.Si ceva ma face sa cred ca acest episod a fost parca acel dus rece care mai degraba ne-a trezit la realitate. Fiindca se pare ca atunci cand noi am incetat sau efectiv nu am reusit sa ne mai demonstram cat ne iubim a facut-o viata in locul nostru. Dar cum am zis poate sunt iar naiva. Nustiu. Oricum nu mai am nici un repros din urma pentru el chiar daca pana o sa imi moara si ultimul neuron o sa imi amintesc de aceste prime 2 luni din viata fetitei noastre si lipsa lui de afectiune. Poate tot din cauza asta o sa ii observ mai atent comportamentul fata de ea merer dar sper ca asta nu o sa ne afecteze intr-o zi iar casnicia.
Oricum una peste alta, cel mai rau e ca vine si aceasta incercare grea pentru el si poate chiar si pt casnicia noastra daca nu reusim sa alungam toti norii din familia noastra, toata pana la urma.

Asadar eu cred ca mi-am luat decizia si va multumesc pt toate parerile si gandurile adresate, pt sprijin si fair play. Poate nu tin cont de majoritate cand o iau, o fac cu teama ce-i drept dar aleg sa am si incredere in el daca tot am ales sa ii mai dau o sansa lui si acestei casnicii. Daca tot e ultima macar sa fie siuna reala. Imi pare rau ca nu o pot spune cu convingere azi, dar poate maine ma va convinge fapta si timpul.

Cine stie intr-o zi o sa vin cu un subiect:o casnicie renascuta ca pasarea Pheonix din propria cenusa! sau cu unul de genul: stiu Ca o sa primesc multi de "ti-am zis eu?? dar da am divortat.

Cred ca toti pariem pe viata noastra cand zicem acel DA, ei bine eu mai fac odata pariul asta, cine stie poate de data asta castig si fara sa schimb omul!

Va multumesc, va respect si va iubesc ! Nici nu aveti habar cat bine mi-ati facut in acele clipe de delir cand incepeam sa cred ca ori devin paranoica ori chiar sunt singura care mai poate gandi asa!

Nu inchid acest subiect fiindca astept cateva sugestii pe viitor legat de noua situatie ( cu socrul bolnav de cancer, lipsa de comunicare a sotului, statul separat pt o vreme, vizitele doar cu baiatul pe acolo , botezul care se apropie si nu cred ca va vrea sa vina si socrul, posibila idee a sotului sa o aduca si pe cealalta fata a sa impreuna cu mama fiindca pe ea o accepta ca nepotica- oricum eu nu ii voi spune de pe acum ca m-ar durea fiindca o stie tocmai de aceea vreau sa il vad daca indrazneste atata vreme cat pe maria nu o accepta si pe mine in batatura)!


Deci va pup, inca o data va multumesc si astept sa imi imparatsiti din experienta voastra un sfat despre cum sa " gestionez" mai bine situatia fara sa fortez limite sau sa o complic mai tare.

De data asta chiar iau in calcul ce ma sfatuiti zau! Cu sotul e explicabil fiindca de cum a zis si mama si chiar si voi la un moment dat niman9i nu poate sti i mai bine decat noi ce ne leaga sau ce ne desparte, e vorba si de acel " ceva" care iti poate spune daca celalat e sincer sau nu. E adevarat ca de multe ori ne si inselam cand zicem ca vedem acel "ceva" care ne aduce certitudnea, mai ales cand suntem indragostite. Insa eu sper si asta tot e ceva pt care merit sa mai incerc macar o data.

ann1907 spune:

Ma faci sa rad cu fraza de sus..

In orice caz, nu ca ar conta, dar sfatul meu este sa il lasi in pace pe socrul tau, sa ii respecti dorinta pe patul de moarte.

Si sper ca odata sa intelegi ca atunci cand cineva nu te vrea, pur si simplu stai deoparte, indiferent ca e soacra, sot, etc...

Poate e dur raspunsul meu, dar e ceea ce gandesc.

dana vio spune:

Eu am inteles gresit, undeva mai in urma ziceai ceva de pensia alim dubla si apoi de 300RON, de aceea m-am gandit ca e 2x300RON.
Oricum, e viata ta si hotararea ta, dar eu nu te vad bine. Bafta!

Alexandra Maria
14.12.2007

oana_pdv spune:

Am inteles de ce ai inteles gresit cu pensia alimentara, dar nu-i nimic nici eu nu m-am exprimat prea clar!

Inca ceva ce nu am precizat este ca socrul nu stie ce are si nimani nu vrea sa ii spuna pana la final.

Nici eu nu vreau sa ma fac pres dar poate nu va fi nevoie si se va trezi si el ca e mai simplu si mai sanatos sa creem o atmosfera buna decat sa stam cu fruntile incruntate, daca nu pentru noi macar pt copii.

Nu am nevoie de aprecierile nimanui dar chiar am nevoie de liniste si eu, macar dupa tot zbuciumul din ultimul an jumatate! Altfel nu mai pot rezista indiferent de boala oricuui. Omul macar si-a trait viata, are 72 de ani, copii realizati vreau si eu macar sa imi vad copii mari si asta citova la minte!

ZIZOU spune:

Draga Oana, raman la pararea mea ca ai vocatie de victima si asta o sa ramai toata viata.

Din cate am citit si am inteles problemele tale nu s-au rezolvat nici macar in proportie de 50%. Sotul tau inca nu o accepta pe Maria, dovada ca se duce la tara doar cu Andrei.

Ceea ce nu pot intelege eu este cum de accepti tu situatia asta, cum faci tu o alegere constienta de iti dai unul de copii la o parte. Fa un exercitiu de imaginatie : poate sotul tau nu o va trata pe Maria la fel ca pe Andrei. Te-ai gandit ce va fi in sufletelul ei????

In rest, sanatate si noroc!

26+

cristoiu spune:

Oana, ti-au cerut ei ajutorul? Daca nu, atunci de ce vrei sa te bagi cu ajutorul in viata lor?

Chestia cu "nu stie ce are" mi se pare groaznica si nu pot sa cred kca inca se mai practica. Ma pun in situatie si intre "ai cancer si mai ai cam juma de an de trait" si "ai cancer, maine mori" prefer prima varianta.

In fine, daca omul nu te vrea, nu ai ce cauta tu cu forta in viata lui. Lasa-l in boii lui. Si ce daca e bunicul copiilor? Uite exemplul personal, am avut bunicii din partea tatalui care pe mine nu m-au iubit, desi eram prima lor nepoata cum i-au iubit pe urmatorii doi. Lipsa de iubire li s-a intors. Nici mie nu mi-a pasat prea mult cind s-au dus. Bunica-meu la ultima vizita nici nu mai nimerea sa imi zica pe nume. Asta e, nu am suferit prea tare si nici ei, doar taica-meu a suferit cred.

Despre sotul tau, e plin de contradictii, chiar si acum. Nu mai dezvolt ideea, dar atit iti spun. Daca sotul tau te iubea si respecta asa cum ar trebui, atunci sotul tau si-ar fi clarificat pozitia linga tine fata de ai lui si le-ar fi impus sa te trateze cu respect. Iar daca i-a dat prin cap sa isi aduca fosta iubita la tzara unde pe tine nu te poate lua, imi pare rau, nu te vad bine. Asta inseamna ca ai un sot care nu se gindeste deloc la tine si la ce simti tu. Sper doar ca e o facatura a mintii tale si nu de la el vine ideea, ca nu e clar din fluviul scris mai sus.

Bafta. Ai grija cum iti asterni ca sa nu te poti plinge ca dormi prost.

oana_pdv spune:

Zizou recunosc ca mi-e groaza sa ma gandesc macar la asta fiindca si intre mine si sora mea s-au facut f mari diferente pana acum mari si chiar daca eu am fost favorizata de catre tata m-a durut iar asta pt ca eu eram f atasata de sora mea ca si Andrei de Maria.

L-am intrebat de ce doar Andrei dar mi-a motivat ca el, socrul, nu o accepta inca pe Maria de cand i-am zis ca o sa o vada doar in poze iar el a replicat ca se lipseste si de asta!

ce sa zic, observ si eu ca am talentul asta-de victima, insa mai sunt si altele colaterale si asta ma framanta parca mai tare.

De situatia cu "cealalta" m-am si saturat sa ma framant si chiar nu mai am chef sa irosesc nici macar o secunda din viata mea suferind pt asta si de s-ar ajunge sa ii vad plimbandu-se singuri de mana in parc! Am obosit si aceasta situatie nu marita nici macar o clipa din viata mea iar eu i-am dat atat de multe. Efectiv ma detasez de treaba asta. Pana cand va veni o hotarare definitiva intr-un sens nu ma mai intereseaza nici o scuza. Taxez atunci si imediat fiecare abatere de la normal. Normal la care cu totii, inclusiv soacra mea a ajuns sa imi dea dreptate ca coincide si cu viziunea mea .Nu o sa-i zic : gata stop cu vizitele la a mica ca nu ma caracterizeaza dar daca nu vor decurge cum ar fi normal o sa zic stop acestei mascarade si gata.

Despre comportamentul lui din perioada cand "nu ma iubea" fiindca de asta justifica tot in viziunea lui, ce sa mai zic mi-a lasat un gust amar si m-a dezamagit pana si omul care credeam ca este nu doar sotul sau iubitul. Poate nici eu nu am fost intocmai " sotia ubtoare" dar eram reactia la faptele lui fiindca nu pot disimula si cand sunt suparata sau dezamagita ma manifest.Nu tip , nu injur nu fac altele dar sunt trista si tafnoasa, ironica sau8 rece.


Imi asum acest risc poate din egoism insa nu numai , o fac si pentru ca am simntit ca nu e totul pierdut si am puterea sas iert si chiar sa uit, pana acum nici nu am vrut fiindca ma simnteam neindreptatita. si acum ma simnt un pic dar chiar vreau sa dau o sansa reala. Pana acum am zis trec mai departe si te iert dar nu am facut-o niciodata ci din contra le-am cumulat in permanenta si am ajuns aici.Sper sa ma pot abtine sa mai fac asta.

Stiu ca ma contrazic in multe: m-a dezamagit chiar si omul nu doar sotul dar tot mai cred in el. E un paradox e adevarat si nu-l pot explica , poate e disperarea sau teama de a ramane singura , nu stiu. Sau poate si atunci cand am pus in balanta mi-am amintit si de sprijinul sau

paulinio spune:

Oana, ti-am urmarit si celelalte "dileme" fara sa raspund vreodata... Situatia s-a degradat de la un post la altul.
Eu un inteleg de ce voi nu stati impreuna, ca o familie. Tu esti cu copii... sotul tau e cu parintii si isi mai ia baiatul din cand in cand (poate si fata cea mare, nu stim). Daca e sa duca copii la parintii lui, sa-i ia pe amandoi in vizita... nu doar partea care ii convine.
Vad totusi un pic de maturizare la tine... primul post l-ai inchis repede cand ai inceput sa primesti raspunsuri care nu-ti placeau. Pe asta l-ai lasat deschis.
In rest, dragoste cu forta nu se poate: lasa-i pe socrii sa ceara ajutorul daca au nevoie. Prioritatea ta acum sunt copii si eventual sotul, daca vrea si el. Dar cum sunteti voi asa impartiti... el practic oscileaza intre 2 familii.

CorinaDani spune:

oana, parerea mea este ca te amagesti singura si tot incerci sa dai faptelor un inteles sau sens in favoarea a ceea ce-ti doresti.
tot gasesti scuze si explicatii pentru modul in care te-au ranit si umilit sotul, soacra si socrul.
la naiba, esti dependenta de oamenii acestia, chiar daca esti constienta ca s-au purtat mizerabil cu tine si fetita ta.
e viata ta, e decizia ta, insa am asa o presimtire ca nu-ti va fi bine nici acum, nici pe viitor.
fii fata desteapta macar intr-o privinta : asigura-te din punct de vedere material, mai exact sa ai unde sa te refugiezi cu copilasii, daca situatia o va impune.
si un ultim sfat : ar fi bine sa discuti cu un psiholog. poate in felul acesta iti vei da seama de unde iti vine tendinta asta de a te "sacrifica" de dragul altora, care nici nu merita acest lucru.
sau, si mai bine, daca tot vrei sa dai o noua sansa relatiei cu sotul, mergeti la un consilier de cuplu. si sotul tau poate beneficia enorm de pe urma discutiilor cu un psiholog, avand in vedere cumplita veste despre tatal sau; va invata sa faca fata socului si sa treaca peste acele etape firesti, de negarie, furie, etc.

lucialu spune:

Nu, il duce pe doar pe baietel pt ca Maria e mica, nu poate sa mearga fara Oana, iar Oana nu este acceptata acolo.
Oana, tu stii ca tii la socrul tau. Personal imi pare masochism, dar nu conteaza cum vaz euInsa dragoste cu sila nu se poate. Tu stii ca vrei sa treci peste si sa te impaci, nu forta si de data asta lucrurile. NU ai de ce sa iti ceri iertare, aici gresesti. Asta e parerea mea, dc cineva ar trebui sa ierte tu ar trebui sa primesti scuze, nu invers....tu ai fii aceea.
Partea proasta e ca ei nu-i spun socrului ce are...eu as vrea sa stiu, sa fiu pregatita pt asta, sa iau masurile pe care le mai pot lua inca pana nu e prea tarziu...poate si el si-ar schimba atitudinea dc ar stii ca nu mai are mult timp...e pfu! crunt, dar asta e...stai de-o parte, da semne soacrei,dc cu ea vorbesti sau sotului, dar nu te impune cu nimic.
Nu stiu ce sa spun de sotz...tu stii cat poti duce. Ce inseamna de faptsa stati departe unul de altul? Si mie imi pare ca sta cu fundulin doo barci, dar parintii lui sunt cei privilegiati, nici macar el nu este, nu mai zic de tine si de copiii vostri.
Ca socrul nu vine la botez, e alegerea lui dc va fi asa. Doar nu o sa tii fata nebotezata, e pierderea lui. E dictai omul matur, doar n-o sa mergi in genunchi sa il rogi sa vina la increstinarea nepoatei lui...asta tine de el si dc e sa incerce cineva ceva, apai are copil si nevasta, o pot face ei.
Fata draga, mai lasa sacii cu poveri, nu te mai incarca de lucruri care nu tin de tine, cu sora ta care de fapt e vitrega si nu a trait in casa tatalui tau alturi de tine-a avut si ea cu siguranta parte de mangieri de la aceia care au crescut-o, familia ei, cu socrul, cu tipesa, cu soacra...tu ai copii mici dependenti de tine, tu ai o viata de trait.