sa mai cred in el?

Buna fetelor, am mai postat niste subiecte mai demult pe aici, dar cum problemele au curs in continuare apelez iar la voi.
situatia mea e cam asa: m-am casatorit cu cel mai bun prieten de o viata, si vecin pe 1 martie 2009. A fost ceva "fulger", eram intr-o relatie de 3 ani si cu toate astea el a fost cel care a reusit sa imi faca inima sa vibreze mai mult ca orice altceva. El, sotul meu a facut presiuni asupra mea multe luni inainte ca sa il observ si altfel mai ales candl-am anuntat ca ma casatoresc. Presiunile au dat roade abia in vara lui 2008, prin august iar in luna septembrie el a aflat ca o fosta iubita ii dadea nastere unei fetite. L-au anuntat bunicii materni ai fetitei exact cand s-a nascut dar el a refuzat sa creada mai ales dupa ce a propus un test ADN pt certitudine si nu i s-a mai spus nimic apoi si nici nu a mai fost cautat vreo clipa. Mie a ales sa nu imi spuna nimic mizand pe faptul ca poate intre timp s-a gasit adevaratul " tata" al copilului acela. Ne-am casatorit civil apoi am ramas si eu insarcinata, am facut si nunta si totul era bine intre noi dar cand eram gravida in 6 luni am gasit in cutia postala prin care el era chemat in judecata sa isi recunoasca fiica. Am crezut ca e o greseala initial si desi o cunosteam pe mama fetitei nu mi-am dat seama dupa poza din buletin si nume despre cine este vorba fiindca el ii spunea altfel cand erau impreuna. Ajunsi acasa la ea ( am mers la adresa din buletinul atasat citatiei) a iesit tot bunica cu fetitza in varsta de 11 luni in brate si asa am aflat si eu mai multe detalii. Il iubeam f tare si feleul in care a aparut acel copil m-a facut sa il iert si sa ii dau un vot de incredere in continuare mai ales ca si atunci el sustinea ca nu poate fi posibil caci ei se despartisera cu mult inainte de momentul probabil al conceperii. S-a facut test ADN si s-a dovedit ca e coilul lui. Eu atunci deja nascusem baietelul nostru. Sub euforia acelui moment toate celalate probleme paleau in plus el se dovedea a fi un tata exceptional si in nebunia mea am hotarat sa il sustin sa se apropie si de celalat copil al sau avand un cuvant de spus ca martor chiar si la procesul pt stabilirea unui program de vizita. Fetita fiind foarte mica si neavand contact cu tatal sau pana la rezultatul testului ADN i s-au acordat doar cateva ore la sfarsit de saptamana la domiciliul mamei sau intr-un parc public.
De aici incepe circul fiindca am ajuns sa iesim cutotii fata in fata ca sa socializeze si copii sa se acomodeze unul cu altul si fiind foarte mic fiul nostru iar el trebuia sa se apropie si de fiica sa am ajuns sa ies si eu cu ei. Nu ar fi fost nici o problema sa accept sau sa iau situatia ca atare fara prea mult "stres" DAR am facut totul mizand pe 2 aspecte: dragostea sotului meu si bunul simnt al celorlalti fata de mine dat fiind ca eu am cazut chiar aiurea in toata povestea asta si am fost pusa efectiv in fata faptului implinit.
Ei bine lucrurile nu au evoluat cum as fi sperat eu: sotul ajunsese sa imi dea aparatul sa le fac poze lor si copilului nostru chiar, ea era " cealalata" ori de cate ori se discuta la adresa noastra in familie, socrii incepeau sa dezvolte "afinitati" fata de ea, au aparut comparatii " involuntare" referitor la felul cum ne crestem copii, cum aratam etc.
Dupa 1 an si cateva luni de cand participam la acestt circ ajung sa ii spun sotului : gata nu mai suport asa fa ceva te rog, altfel ajung la balamuc sau chiar mai rau si avem si noi un copil de crescut! I-am explicat ce ma framanta, tot ce mi se pare deplasat si l-am rugat sa ia atitudine si chiar el sa isi revizuiasca comportamentul. Fata deja era acomodata cu el,chiar plangea cand se desparteu si i-am sugerat sa vorbeasca cu mama fetitei , " cealalta" si sa stabileasca un program prin care usor usor sa poata sta singur cu fiica sa in acele cateva ore. Ce credeti ca s-a intamplat? NIMIC. El nu a vorbit cu nimeni , doar cu mama lui un pic despre cum sa faca sa inceapa sa o vada pe fetita fara mama iar soacra i-a sugerat sa astpte pana incepe gradinita. bineinteles cuvantul mamei sale a fost cel care a cantarit chiar mai mult ca faptul ca la noi aceasta casnicie se tinea de un fir de ata. Ba mai mult de Paste am ajuns sa stam la masa fata-n fata. Socrii devenisera tot mai atenti cu ea, cadouri si pt ea si pt copila, pt copila nu ma deranjau ba chiar de multe ori eu alegeam cate ceva dar am ajuns sa probez o bluza si pt a-i fi daruita "celailalte". Tipa la randul sau prindea tot mai mult tupeu: se baga intre mine si sot ajungand sa ne puna la extremitati iar ea sa fie de mana cu ambii copii, imi impunea sa nu imi pup sotul de fata cu fetitza chipurile si altele. In mai am zis: Gata ori o dai in judecata sa schimbi programul ori gata si intre noi. Bineinteles tot eu am cazut prost fiindca desi a dat-o in judecata explicatia de la baza acestei actiuni pt toti a fost asta: nu mai suporta oana, adica eu. astfel am ajuns sa fiu considerata de toti : ipocrita, fara suflet etc. Sotul bineinteles nu a reactionat. D
De la inceputul relatiei noastre noi am hotarat sa avem 2 copii. Dupa ce a aparut fiica sa el a refuzat sa il mai facem pe al 2-lea fiindca " nu sunt posibilitati". Mai tarziu am hotarart sa ne punem si actele pt a pleca in canada cu toata familia, mai putin fiica sa. Zis si facut dar nici in ziua de azi nu am fost chemati la interviu fiindca procedua s-a mai ingreunat datorita numarului mare de emigranti din ultimii ani. Sora sotului e deja acolo din nov 2010 si e f multumita chiar daca au luat-o de la zero si au renuntat la joburi bune in tara si multe avantaje iar asta ne-a intarit dorinta de a ajunge si noi.
Cand am zis in mai gata nu mai pot mi-am exprimat si dorinta de a mai face un copil fiindca efectiv nu pot accepta sa imi schimb eu planurile si sa imi planific viata in functile de greselie lui . Pensia alimentara am acceptat sa o dea dublu decat o hotarase legea fiindca mama fetitei nu avea servici iar copilul nu avea nici o vina, ca sa facem copilul nostru a trebuit sa imi sacrific eu propria cariera fiindca lucram in banca in Bucuresti iar cand m-am casatorit cu el am renuntat la job si am luat-o de la zero in Tg-Jiu. El nu a vrut sa ma inteleaga atunci ca e prea devreme pt mine acel copil , ca am nevoie mai intai sa intru inapoi in sistemul bancar pt a-mi proteja si eu cariera si apoi sa facem si copil. El a fost egoist, a dat-o pe Dumnezeu si pe varsta lu cu 10 ani mai mare ca a mea.
Acum cand vroiam si eu un al 2-lea copil a devenit iar egoist insa pana la urma a acceptat ideea iar in iunie 2011 am ramas gravida cu Maria. Reactia socrului a fost una efectiv murdara: " Esti nebuna? In loc sa te duci la munca stai sa feti la copii si sa imi umpli curtea de cacaleti?'- sa fac o precizare, pe omul acela nu l-am deranjat decat vizitandu-l ocazional- nu a stat nici cu baietelul mai mult de 10 minute singur vreodata.
In momentul cand am aflat vestea cea mare sotul meu dadea examen pt post deoarece se facusera restructurari pe postul sau si trebuia sa participe la concur pt un altul. Am stabilit atunci de comun acord ca daca ia examenul pastrez sarcina. L-a luat si e chiar unul mai bine platit ca inainte. Dar cu toate acestea a avut grija si el si toti ceilalti sa imi faca zile amare insistand la fiecare pas si sub orice pretext sa fac avort.Ei bine au fost si probleme cu sarcina: din cauza stresului si a conflictelor m-am ales cu un diabet gestational, apoi triplu test mi-a iesit rau (eram in 17 sapt si banuiesc ca stiti toate cat de "relevant" este acest test, va vine sa credeti ca in loc de amniocenteza toti imi cautau medici care sa acccepte sa imi intrerupa sarcina la 17 sapt??? Care era explicatia: si amniocenteza are o eroare de 0.02%, daca ma incadrez la acea eroare si mai dau si 10 mil degeaba iar copilul se naste cu malformatii???)
ei bine mi-a dat tata bani si am facut amnio- totul era ok. Chiar si atunci fiindca am avut contractii dupa procedura si mi s-a recomandat sa raman o zi in spital dragul meu sot a insistat sa vin cu autocarul 350 km fiindca intra la servici ziua urmatoare si ramanea fiul nostru singu cu ambele bunci cu care nu era prea familiarizat noi statand singuri! A trebuit sa plec si inclusiv dr a zis ca nu semneaza externarea si ca-i nebun sotul ca pot pierde sarcina chiar si pe drum! Am plecat. Acasa cateva zile contractiile au continuat, dragul meu sot incepuse sa se ia de mine ca nu puneam gunoiul strans in colt la cos, dar dragele mele zilele acelea era un chin sa ma pun si sa ma ridic din pat darmite altceva!!

Casnicia noastra devenea pe zi ce trece un calvar. Cu toate ca el nu mi-a zis niciodata : nu vreau copilul acesta dupa ce a luat acel examen a avut grija sa imi demonstreze la fiecare pas altceva, pe sarcina cred ca de 3 ori m-a adus in stadiul de a-i zice chiar si in fata: nu mai pot divortez! dar nimic, tot nu s-a trezit la realitate.
Nu avem nici o problema rala avem o casa, nu avem rate, aveam un copil sanatos, o sarcina care in ciuda celor intamplate mergea bine iar bebelina eraq ok, avem venituri amandoi, Pt canada e un avantaj inca un copil deci chiar nu exisrta o scuza sau o sursa reala pt problemele noastre dar ele se adanceau.
Cand s-a nascu fetitza noastra a fost pusa la perfuzie pt hipoglicemie, eu nestiind ca e ceva normal la bbebei dupa nastere m-am speriat ingrozitor date fiind problemele mele de glicemie de pe sarcina, ce reactie credeti ca a avut el: Andrei ( fiul nostru) a fost de 100 ori mai frumos!
El il adora pe baietelul nostru si pe mama sa, iar pe holul spitaluilui cand eram internata la nastere a scapat si porumbelul: "Andrei ar fi cel mai fericit daca ar sta cu mine si cu buni!- soacra mea"
de atunci mi-am pus in garda parintii si sa imi faca donatie pe apartament ca sa nu ma trezesc cu un divort si fara copilul cel mare. Initial am sperat sa fie doar inchipuirea mea dar..
Inca de cand eram gravida in 8 luni ne-am mutat la tara la parintiii mei si apartamentul l-am dat in chirie, dupa ce am nascut am stat o zi in cel al parintilor mei de pe scara ealalta. Eu am avut o nastere usoara, naturala dar m-am rupt f tare si mi-era ff greu sa merg. Va vine sa credeti ca in acea seara a fost capabil sa ma impinga de am cazut si a tipat ingrozitor la mine pt un rahat?? Iar toate astea de fata cu copilul care s-a si speriat. Am ramas si fara lapte cateva zile de la acel episod iar in casa aveam si musafiri niste prieteni- viitorii mosi ai fetitei noastre. Ei nu au vazut scena fiindca eram in dormitor cu Fiul nostru care tocmai ii facusem baie si toata cearta a inceput de la lipsa unui prosop de baie al copiluluio. nici macar nu eram eu de vina. s-a apucat el sa ii faca baie la copil fara sa pregateasca nimic in teimp ce o alaptam pe fetitza careia ii facusem prima baitza. trebuia sa mai astepte 2-3 minute sa adoatrma fetitza si ma ocupam eu de baietel cum stabilisem.
Dupa ce m-a adus acasa la ai mei cu copii, la tara el a plecat la socrii mei cateva zile sa isi puna ordine in ganduri si s-a apucat si de un pat pt un prieten fiindca se pricepe si la facut mobila. M-a lasat singura cu ei, lauza, fara lapte, suparata si tot el avea nevoie de .. un timp.
am hotarat sa il iert si i-am zis sa ne impacam si sa incercam sa ne bucuram de copii nostri si ce avem fiindca Cel de Sus chiar ne-a binecuvantat cu de toate . i-am zis sa incercam sa terminam cu prostiile si certurile inutile fiindca ce avem noi e mai mult decat o familie iar la baza a stat mereu dragostea intre noi. Ok. Ziss si facut. Dar cum credeti ca a fost: el dormea in alta camera desi am spart un zid si am unit 2 camere aici ca sa putem pune 2 paturi si sa stam toti iar copii sa aibe spatiu pt joaca. Apoi de fetitza nici nu se atingea si imi spunea ca " si-a impus sa nu se implice". Cand il intrebam de ce spunea ca nu mai sunt singura si ca pot solicita sprijin si in alta parte fiindca nu e datoria barbatului sa se ocupe de copii, ca era de ajuns ca baiatul sa aibe 2 mame sa nu ajungem asa si cu fetitza. Am zis ok dar afectiune de ce refuzi sa ii oferi?- mi-a spus ca nu poate iubi alt copil ca pe Andrei si ca e prea mica sa inteleaga ea ceva iar baiatul poate deveni gelos.
De unde asta. Andrei o adora pe pitica inca de cand era in burtica. De cand s-a nascut nu vrea sa adoarma pana nu o pun langa el ir primul lui gand cand se trezeste e" unde-i bebelina?"
A doua zi de Paste cand era in vizita la cealalta fiica a sa, ma suna sa imi zica cat de frumoasa e si cat de frumos se joaca si eu i-am zis ca o sa-i fac program ca macar 10 min pe zi sa se joace si cu fetitza noastra! reactie|: ba sa nu-mi mai faci tu programe ca m-am saturat cat mi-ai facut pana acum si ce incerci : sa mi-o bagi pe gat? lasa lucrurile sa vina de la sine.
Am zis ca mor atunci. Va jur avem 2 copii superbi, decpati din revista iar cel mare e si un inteligent peste masura . Intr-adevar cea mica e mai brunetica c a mostenit parul meu nu e blonda ca fratii ei si ca tasu si are un semn la urechiusa stanga mai proeminent, un fel de carnitza crescuta pe lob dar se poate indeparta chirurgical fara probleme mai tarziu, in rest e o superba de ma opreste lumea sa ii faca poze, gangure deja si e extraordinar de cuminte: doarme toata noaptea, suge doar o data pe noapte. Ce vina are acel copil?
In urma cu 3 sapt am fost toti sa ne intalnim cu fetitza lui si masa, a enit si soacra. Acolo soacra a facut niste comentarii mininate: i-a spus ca ar trebui sa se fac fotomodel la cat e de frumoasa,ca aere un par superb, ca are gene frumoase si nu are nevoie de farduri etc. iar eu cand am povestit cum ma alearrga Andrei prin curte: lasa ca mai dai jos burta.
Hei aveam o luna jumate de la nastere si aproape aceleasi kg dinainte, nu sunt eu frumusetea pamantului dar barbatii inca intorc capul dupa mine si toata lumea imi spune domnisoara cand nu sunt cu copii. Nu sunt de lepadat chiar daca aia e un schelete ambulant si are ochii albastrii si parul lung si nevopsit! oricum si de eram urata pamantului nu cred c a meritam asta. Si inca ceva eu cu soacra chiar suntem -prietene, sau cel putin asa credeam si se arata fata de mine.
Acum o saptamana am ajuns sa nu mai pot si sa incerc sa vorbesc cu sotul deoarece totul o luase razna. Venea pe acasa doar la 2 zile si atunci sa se joace cu baiatul cel mare si pleca, nu ma mai intreba daca poate sa il duca intr-un loc sau daca eu as vrea sa vin, la ce ora sa il aduca etc.
Ce aflu: el nu ma mai iubeste. Vrea sa ne despartim el ia baiatul iar eu raman cu fata. il intreb daca are legatura cu cealalta el imi zice ca nu. Il intreb daca o vede atragatoare el zice ca o vede frumoasa si o apreciaza ca mama. Apoi ce ii mai trebuie sa o iubeasca? pe mine nu ma mai vedea decat ocazional frumoasa, si ma dispretuia dat fiind ca orice as fi facut sau as fi zis legat de copil doar daca era apreciat de mama sa conta. Va spun nu vreau sa imi amintesc totul darmite sa mai scriu aici ccum se purta, ce zicea si altele. mi-a recunoscut si ca m-a inselat cica doar o data cu o curva. mi-a zis lucruri grele si cand a vazut ca ma pregatisem pt asta iar ca pe baiat nu il poate lua fiindca voi avea si o casa si un venit, a dat-o ca hai sa fim responsabili si sa ne crestem copii ca acum nu mai avem de ce sa ne certam cand stim cum satu lucrurile si va fi ok si pt ei ca sa nu facem bambi;lici cu copii. Asta si dupa ce i-am spus ca nu accept programul propus de el ca 3 nopti sa le doarma la tara la parintii lui cand iasa el de la tura ( lucreaza 24 cu 72 si chiar la unitatea de la mine de la tara. am zis ca nu accept haosul asta pt fiul meu fiindca eu nu pot tine mai mult sau mai putin la ei separat. Pana la urma am acceptat varianta de a sta pt copii fiindca oricum pe altcineva nu mai vreau vreodata in viata mea iar alt tata nu au copii. in plus s-a dovedit un tata grozav cu fiul meu si cealalta fiica a lui si refuzam sa cred ca la maria nu poate sa tina. te atasezi de un animal in casa darmite de un copil.
Cu toate ca am zis -ok, cand a plecat am realizat ca nu pot fi in stare de asa ceva si i-am explicat asta in cateva mesaje.
L-am rugat sa imi dea un ragaz pana vine dupa lucruri fiindca mi-e mult prea greu sa il vad asa curand in 2 zile.am hotarat ca la inceputul saptamanii cum iesea tatal meu din spital sa merg sa imi faca act pe apartament si sa pun divort.
Surpriza a doua zi cand desi nu dormeam de 3 nopti consecutiv totusi printre lacrimi imi gaseam putere sa ma joc si cu cel mare sa ma si ingrijesc cu ei, cu ajutorul mamei ce-i drept fiindca nu mai rezistam si ieseam sa plang, m-am trezit cu sotul meu la poarta cu un trandafir si ma ruga sa il iert ca si-a dat seama ca nu poate trai fara mine si ca ma iubeste.
in momentul cand a plecat in noaptea aceea cred ca am uitat tot ce ma facuse sa sufar vreodata si orice durere de pana atunci era un fleac pe langa suferinta de a-l pierde si a descopieri ca nu ma mai iubeste. Nu stiam ce sa fac cu toata durerea aceeea fiindca efectiv nu avea in loc in inima mea de iubire.
Dsi de atunci ne purtam ca doi indragostiti, si cateva zile nici nu putem sa ma opresc din ras acum am redevenit sceptica si tematoare. Daca a facut totul pt copii si cand imi va fi lumea mai draga ma va parasi? Daca ma vede ca pe o viza pt Canada unde el are rude iar eu trebuie sa ma ocup de copii si el sa aduca bani? daca imi pregateste ceva mai grav decat pot gandi pe la spate??
Daca a profitat ca sunt vulnerabila si ca il iubesc si totul e o farsa? sincer azi mio-era frica si sa il sarut desi el e f tandru. Dar de la acel episod urat nu am apucat sa il observ mai mult fiindca sta la tara la mama lui ca s-a apucat de niste renovari iar socrul meu e si el in spital si trebuie sa se ocupe de animale si sa o ajute pe soacra-mea pana vine. apoi va incepe scoala de soferi pt d si apoi poate va fi si interviulpt canada.
ce sa fac? Sa mai cred in el? Si de fetitza a inceput s se mai lege adica mai vb cu ea, o mai ia in brate , imi zice ca a iubit-o de la inceput si se juca pe furis fiindca vroia sa ma faca sa rabufnesc de aceea facea totul asa cum facea dar si pt ca sa nu se implice emotional sa sufere si dupa cea mica.
Dar eu ma intreb cum poti sa sustii ca iubesti un om dar sa vrei sa il faci sa sufere in acelasi timp?
Voi ce ati face in locul meu acum?
Jur ca daca chiar m-ar iubi si intentile lui sunt cele expuse : sa ne bucuram de ce avem, sa ne crestem frumos copii si sa ne iubim si atat.- as uita tot. Fiindca atunci cand l-am pierdut am realizat ca mai mult decat am suferit sau mi-a gresit eu il iubesc pe acest om. el zice ca la aceeasi concluzie a ajuns si el.
In privinta fetei celalate asteapt ahotararea prin care i se acorda un program de vizita fara mamica la pachet dar imi spune ca nu se crede in stare sa sedescurce si ca nu crede ca va sta fata fara mama. O sa se vada in continuare asa pana va veni hotararea aceea macar. Soacra a zis ca ea nu mai vine deloc sa o vada daca ma deranjeaza atat de tare ca e "politicoasa" cu ea si ca sta de vorba cu acea tipa doar pt a o tine pe banca iar sotul meu sa stea cat mai singur cu fetitza si a mica sa se obisnuiasca! Da sigur ! dar asta se imtampla doar cand sunt si eu fiindca tipei in cauza nu ii convine ca eu sa interactionez cu fata ei, ca de eu nu sunt familia feti sale. dar cand va trebui sa o spal pe maini inainte de masa sau sa ii piepten parul cum va fi?
Eu nu am zis nicicand sa nu o vada sau sa nu vorbeasca cu mama fetei fiindc oricum nici resentimentele nu-si mai au rostul dar nici sa lege prietenii si toata lumea sa tina cont de parerea si sentimentele ei in orice actiune cand ea nu a cerut nimanui o parere cand a hotarat sa aduca pe lume acest copil darmite sa mai si tina cont de ea. eu zic atat sa o lase pe banca cu o prietena, o revista sau ce vrea ea , sa intervina doar la nevoie iar ei sa relationeze cu micutza. Asta a dat si legea pana acum: familia paterna cu fata in prezenta mamei nu cu mama pe caul lor!
Gresesc gandind asa??
Gresesc primindu-l inapoi in viata mea dupa toate cele zise si intamplate?

miriama spune:

da, gresesti!

imi amintesc ce ai postat mai demult, ti s-a tot spus ca gresesti incurajand relatiile intre cei doi copii, dar tu ai facut cum ai crezut tu mai bine. Probabil ca si acum vei proceda la fel. Desigur decizia iti apartine. Insa, nu e o situatie normala ceea ce se intampla: cum adica ii bagi pe gat propriul lui copil? cum vine asta, ca eu nu prea pricep? Ce cauta si "cealalta" la masa voastra de Paste? De ca va duceti la intalnirile cu cealalta fetita cu tot familionul? Ce cauti tu si copilul tau acolo? Ce cauta soacra ta acolo? Acolo trebuie sa fie doar sotul tau si fetita lui, restul e rahat amestecat.

Sotul tau e imatur, cu curul in 2 luntrii, vrea si cu aia si cu tine, daca accepti, atunci acorda-i circumstante atenuante. Dar sa nu te miri cand vei face parte tot timpul din gloata...

iti doresc sa ai bafta si minte limpede!

coracora spune:

Ai putea sa ii testezi adevaratele intentii spunandu-i ca te-ai razgandit in privinta emigrarii in Canada. Ii explici ca ti-e teama de necunoscut (mai ales ca ai ai doi copii dupa tine), ca-ti doresti sa ramai langa parinti sa-i ajuti, samd, gasesti tu niste argumente care ar putea inclina balanta in favoarea ramanerii in tara.
Dupa aceea analizeaza-i reactia; daca plecarea in Canada e singurul lui scop si ramane langa tine doar ca sa dea bine la dosar, atunci isi va da arama pe fata.

Te inteleg extrem de bine ca il suspectezi de fatarnicie si imi si pare genul de barbat arogant si orgolios pt care doar indeplinirea propriilor dorinte conteaza.
Testeaza-l ca sa-ti linistesti constiinta, altminteri veti juca jocul falsei tandreti pana se vede cu sacii in caruta...

emilia.m spune:

Este foarte urat ce s-a intamplat. Daca as avea 2 copii si sotul meu ar face diferente intre ei nu mi-ar conveni catusi de putin si i-as spune verde in fata treaba asta. Mi se pare ca prea brusc a venit cu trandafirul cautand iertare. Fii precauta, daca nu s-a rezolvat inca cu actele de donatie pe casa grabeste procedura sa fii asigurata, sa ai casa ta si sa iti poti creste linistita copiii in caz ca se intampla ceva si reincep problemele. Nu cred ca plecarea in Canada e neaparat o problema, ca la o adica daca ai casa aici si parinti care sa te ajute poti lua copiii si te poti intoarce cu ei oricand, nu?

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto

Tala spune:

Oana din pacate nu stiu ce sfat sa-ti dau, oricum mi se pare un cosmar ce ai trait tu. Sotul tau nu mi se pare un om de calitate, de incredere. Nu inteleg cum poate sa fie un parinte bun atata vreme cat iubeste doar un copil, iar comportamentul fata de tine...m-a lasat fara grai.
Vreau doar sa-ti spun ca ma bucur enorm sa aud ca Maria e bine. Eu fac parte din odiseea unde te-ai inscris si tu, dar nu ai mai revenit. Eu doar citeam cand povesteai tu spaimele cu TT si amniocenteza (eram intr-o situatie similara) si m-am gandit f des la tine si la ce rezultat ai primit. Din nou,ma bucur sa aud ca Maria s-a nascut. Pt copiii tai si pt tine in primul rand trebuie sa-ti asculti instinctele si sa faci in asa fel incat sa aveti o viata normala, sanatoasa, fericita. Esti tanara si frumoasa trebuie sa fii si fericita. Iti doresc tot binele, tie si copiilor tai.

dana vio spune:

Da, gresesti. Sotul tau este un las, da bir cu fugitii cand ti-e mai greu. Tu esti singura in fata lor, e un cerc inchis in care tu nu mai poti intra. Lasa-l si vezi-ti de copii tai. Acum mai ai o sansa sa-i pastrezi pe amandoi, pana nu-l influenteaza pe baietel.

Alexandra Maria
14.12.2007

CorinaDani spune:

oana, ce cauti tu in acea familie ? nu vezi ca sotul, socrul, soacra, nu stiu cum sa te mai faca sa suferi, sa fii umilita ?

lasa-i in pace, vezi-ti de viata ta alaturi de copilasi si parintii tai. muta-te cu copiii inapoi in apartamentul din oras.
de ce trebuie sa fi mereu tu cea care lasa de la ea, care face sacrificii si compormisuri, ca sa le fie altora bine ? la tine cine se gandeste, cine are grija de tine ? tu realizezi cat sufera si parintii tai, cat de amare le sunt acum batranetile, din cauza situatiei in care te afli ?

tu nu-ti dai seama ca el acum isi urmareste doar propriul interes? si-a dat seama ca daca divortezi, el ramane si fara casa, si fara copii. adio si planuri de emigrare in canada. in plus, va trebu sa plateasca pensie alimentara pentru copiii vostri, pe langa pensia pe care o plateste pentru fetita din cealalta relatie. "fosta" probabil ca nu-l vrea nici ea in viata ei. deci ramane "in fundul gol", fara casa, cu bani putini, rade lumea in sat de el.

cum vine asta, acum o saptamana spune ca nu te iubeste, ca s-a culcat cu alta (sau mai multe), iar acum vine cu trandafirul in dinti, sa-l ierti si s-o luati de la capat ? are un scop ascuns, daca as fi in locul tau nu as avea incredere in el nici cat negru sub unghie.

diuna spune:

Eu nu cunosc alte postari de-ale tale, mi-e suficient ceea ce am citit aici ca sa te cataloghez ca fiind la fel de imatura ca si sotul tau. Din nefericire eu mi te inchipui si peste 10 ani in aceeasi lamentare. Scuze daca sunt dura, dar se pare ca pentru mine familia inseamna cu totul altceva decat pentru voi.
Va doresc sa deschideti ochii la timp ca sa puteti creste copiii intr-un climat normal.
Ca sa raspund direct la intrebare: nu, nu mai de ce sa crezi in el. E foarte important sa crezi in tine!



"Viata nu inseamna sa astepti ca furtunile sa treaca. Ci sa inveti sa dansezi in ploaie."

oana_s spune:

Asta e in categoria "Nicio fapta buna nu ramane nepedepsita".

N-am sfaturi, vreau doar sa-ti spun ca apreciez foarte mult omenia de care ai dat dovada (am citit celelalte subiecte).

Nu cunosc pe nimeni care ar fi facut ce ai facut tu, esti un om deosebit, pacat ca nu se vede asa si din partea sotului si familiei lui.

NoUserName spune:

Eu cred ca nu gresesti primindu-l inapoi in viata ta. Imi sustin aceasta parere plecand de la afirmatiile tale "...in momentul cand a plecat in noaptea aceea cred ca am uitat tot ce ma facuse sa sufar vreodata si orice durere de pana atunci era un fleac pe langa suferinta de a-l pierde si a descopieri ca nu ma mai iubeste..." si "...am realizat ca mai mult decat am suferit sau mi-a gresit eu il iubesc pe acest om.". Desi am inca un dubiu...

Am citit si recitit postarea ta (recunosc faptul ca nu am citit sau nu am retinut subiectele tale mai vechi). Oricum, ai descoperit ca nu te mai iubeste. Sau nu poate suficient de mult, incat sa nu-ti fi spus asa ceva in mod direct. Asa ceva, din pacate, nu se uita. Indiferent de trandafiri, romantism sau vorbe dulci pur si simplu nu se uita. Nu poti decat sa le adaugi pe lista de plusuri ale sotului tau, insa pe cea de minusuri mereu se vor regasi vorbele si faptele urate pe care le-a facut fata de tine. Stiu ca tu il vrei inapoi pe omul de acum 3 ani, cel care avea un dosar intreg plin de plusuri si niciun minus, dar din pacate acela nu mai exista. In locul lui este sotul tau din prezent, cel care are un copil cu fosta prietena, are doi copii cu tine, are o mama, o sora si multe alte "vicii ascunse" ca sa le spun asa. Intrebarea care se naste de aici este urmatoarea: tu il iubesti pe omul care e acum sotul tau sau imaginea lui de la inceputul relatiei voastre? Pentru ca raspunsul la aceasta intrebare schimba radical asteptarile pe care ar trebui sa le ai in continuare.

Oricum, numai timpul va dovedi daca ai facut bine sau nu, indiferent de parerile pe care le vei primi din partea prietenilor sau a membrilor forumului, fiecare prin prisma experientei personale si probabil putin exagerate, cu raspunsuri categorice de genul "eu daca as fi in locul tau as taia si-as spanzura". Eu unul nu sunt adeptul despartirilor daca iubirea intre parteneri si-a pierdut intensitatea. Ceva tot a ramas in urma si cel mai important lucru pe care il aveti in comun sunt copii. Tu ai doi, el are trei. Sa nu uiti asta, chiar daca al treilea copil al lui n-a fost alegerea ta. Poate n-a fost nici a lui, dar daca vrea sa-l aiba aproape, respecta-i dorinta asta. Cred ca asta-i cea mai concludenta dovada de iubire: sa-i respecti dorintele celuilalt, chiar daca nu-ti convin.

Despre rudele prin alianta ce sa-ti spun mai mult decat sa nu mai pui la suflet toate rautatile lor? Le esti la fel de draga cum iti sunt ei ei tie, asa ca nu vad de ce te lasi afectata de afirmatia soacrei tale cum ca "Andrei ar fi cel mai fericit daca ar sta cu mine si cu buni". Probabil ca Andrei ar fi si mai fericit daca v-ati duce doua saptamani la Disneyland! Dar, din fericire, asta depinde doar de parintii lui Andrei, singurii in masura sa ia o decizie in acest sens, iar tu esti unul dintre ei.

In rest, "bucura-te de ce ai" si nu uita sa zambesti azi, ca maine poate fi mai rau.

CorinaDani spune:

ca sa nu mai adaug ca este al nu stiu catelea caz de pe forum, de barbat care face parte dintr-o institutie a statului gen armata, politie, jandarmi, etc. si care are probleme de comportament si/sau un caracter sub orice critica. nu stiu daca "militaria" ii atrage pe acesti barbati sau ajung asa din cauza faptului ca lucreaza in aceste structuri. o fi un cerc vicios...

later-edit : sa nu intelegeti acum ca generalizez si ca-i bag in aceeasi oala pe toti "militarosii". nu. sunt convinsa ca printre ei exista si barbati deosebiti, buni soti si tati. pur si simplu am facut o constatare, daca vreti, in urma subiectelor vazute pe DC de-a lungul anilor. unele dintre mamici/sotii, cu probleme similare sau identice in casnicie, aveau sotii angajati in armata/jandarmerie/etc.