sa mai cred in el?

ary_v spune:

Asta nu e dragoste, e dependenta. Viata Oanei e goala, nu are job (momentan, cel putin), nici hobby-uri, nici prieteni, nimic inafara de el, asa ca se agata de el ca o liana si il sufoca.
Lacrimile au rolul de a-l santaja emotional, numai ca el nu ii face jocul si de aici marea drama.
Oana, la psiholog nu ar trebui sa mergi ca sa iti descretesti fruntea, ai mult de lucru cu tine.

lucialu spune:

No hai sa nu disecam viata unui om chiar asa.
Viata Oanei nu e goala, de unde concluzia asta??? are doi copii, cred ca primul e doi doi si un pic, cea mica sub 6 luni, daca aia e viata goala...isi vede barbatul 2 zile/saptamana. Pai si mie mi-ar face nervul ni-no in aceste conditii, basca multele probleme auxiliare....Cum sa isi faca timp pt ea asa? Cand? In vise poate...Sunt tz cupluri care sar in aer odata cu venirea primului copil. Multi se despart si fara sa mai aiba problemele lorde unde dependentza, cand de fapt ea canta pe o sg voce 5 zile pe saptamana cu ochii dupa 2 copii absolut dependenti de ea.
Oana, ia fiecare zi cum vine, acum e si o perioada ft solicitanta pana se mai ridica puii vostri.

oana_pdv spune:

Lucialu, e adevarat simnt ca m-ai inteles foarte bine in tot ceea ce simnt si am trait, dar nu pot sa nu observ ca asta te-a transformat un pic in "avocat" ! Iti multumesc pentru gest dar chiar nu e nevoie sa taxezi pe cei care interpreteaza diferit . fiecare parere conteaza pentru mine. Chiar nu ma supar cand sunt aratata si eu cu degetul si DA chiar recunosc ca o mare parte din vina imi apartine. A lui poate e mai mare, dar a mea se dubleaza prin simplul fapt ca nu am comunicat si taxat la timp ce nu ma " coafa". Asta s-ar putea numi toleranta pana la un anumit punct iar la el inconstienta. Insa eu sunt cea care s-a complacut iar toleranta mea s-a transformat in prostie, greseala iar inconstienta lui s-a transformat in egoism si lipsa de bun simnt.
Dar toate acestea pt ca am permis.

Ideea e ca indiferent cat de urat a fost aratat cu degetul chiar si de catre mine in acest forum, eu tot simnt si el sustine acelasi lucru. Nu cred 100% in asta, cateodata nici 30% dar , avem 3 saptamani de cand lucrurile par a se indreapta spre bine. Nu vreau sa imi fac iluzii de pe acum dar macar am inceput sa comunicam mai bine, sa "taxam" pe loc ce nu ne cade bine si sa dezbatem mai mult timp situatile ce am ajuns sa le recunoastem si am observat ca se "repeta". NIci el nu vrea sa ne intoarcem de unde am plecat. Mi-o spune adesea si nu ca pe un repros de data aceasta.Ca sa nu mai iau in calcul si presiunea din sufletul sau datorata bolii tatalui sau.

Punctele voastre de vedere m-au ajutat sa raman precauta, mi--au demonstrat ca trebuie sa incep sa schimb multe aspecte si la mine, m-au ajutat sa iau atitudine dar mai intai cu viata mea si toate neregulile din relatia cu el. Intentionez sa imi realoc locul cuvenit in viata mea.
Pana la urma daca eu nu ma iubesc ce pretentii pot avea de la altcineva??
Nu am de gand sa schimb extrema, si nici sa devin vreo narcisista dar efectiv ma privesc din exterior si nu imi place ce vad: o femeie ce si-a calcat in picioare demnitate, principii, aspiratii, vad o femeie umila dar si umilita, o femeie slaba si retrasa sub o carapace prea grea-! ma uit de ceva timp la aceasta femeie si ma uimesc fiindca pe MINE nu ma mai vad de ea. Eu nu sunt asa, mie imi place sa rad, imi place sa comunic, din copilarie si pana azi in cercul de mamici am atras mereu lume in jurul meu, imi place sa explorez , imi place sa primesc si sa ofer caldura, am prieteni de cand m-am nascut, nu m-am certat cu nimeni in viata mea, eu nu tip sunt calma , imi place sa imi argumentez punctul de vedere si cred in mine. Mi-e dor de mine si vreau sa evadez din colivie! Vreau sa redevin propria stapana a vietii , a actiunilor si a decizilor mele! Nu vreau sa ma rascol in fata barbatului sau a altcuiva, fiindca eu nu unt asa, eu sunt adepta principiului de egalitate intre sexe si intre soti. Dar o sa sterg praful de pe mine si nu o sa mai permit nimanui sa il aseze iar. Sunt pregatita sa imi explorez resursele si sa nu le las sa se sfarseasca vreodata, sunt pregatita sa evoluez si sa nu mai las penimeni si nimic sa ma impiedice sa o fac indiferent de consecinte.
,Am cunoscut si iubirea si durerea, am triumfat si m-am si prabusit, am urcat si am coborat, am cazut si m-am ridicat , am alergat dar am si stat iar toate acestea le-am facut nu doar o data! Insa azi mai mult ca niciodata ma pot bucura am si pentru cine in afara de mine!

Sunt prea tanara ca sa disper! Din contra e timpul sa prosper si sa ma reinventez pentru cei ce m-au uitat sau nu m-au cunoscut vreodata, iar din nefericire chiar si pt ei, copii mei , carora le-am arata prea rara si prea putin. Pt mine vreau doar sa evoluez si sa culeg fiecare floare ce mi-o daruieste viata fie ea si cu spini!

Nu mai vreu sa ma scufund in slabiciuni, nu mai vreau sa ma agat de pretexte, vreau sa fac ceea ce simnt si sa fiu asa cum simnt ca-mi apartin!

Daca sotul meu ma iubeste cu siguranta o voi afla si eu. Daca acum nu o stiu fie nu mi-a dovedit-o indeajuns fie nu e asa . Indiferent ce sinte el, important e ce , cum, cand si cat primesc eu. Toate au un timp , o nuanta sau un iz al lor.

Daca alegand sa imi traiesc propria viata si sa nu ma mai multumesc doar cu un rol sau doua fie ele chiar si 9, ajung sa imi pierd sotul : inseamna ca asta a fost sa fie si am ales gresit candva, iar daca ne va fi mai bine si voi ajunge sa simnt ca locul nostru e unul langa celalat inseamna ca am ales bine . indiferent ce se va intampla sau ma va purta drumul vietii cu siguranta de mine tot voi da in permanenta! Asa ca as face bine sa nu ajung de nerecunoscut!