Introducere in socializare

Salut,

Noi incepem timid sa socializam. Alex are 14 luni, merge tinut de manuta si am inceput sa vizitam locurile de joaca.
1. de la ce varsta e bine sa incurajam interactiunea intre copii?
2. cum descurajam pornirile agresive ale copiilor nostri? Dar ale copiilor altora? eu le prind manuta cand incearca sa mi-l loveasca sau sa-l scuture si cam atat. repet "nu-l lovi pe Alex, il doare" si apare de obicei mamica celuilalt care-l ia sau ii distrage atentia, etc. As face fix la fel in cazul copilului meu, doar ca pana acum n-a incercat sa loveasca pe nimeni
3. Cum gestionam crizele de lacrimi / posesivitate pornite de la o jucarie? In special jucaria proprie....eu ii aduc baiatului meu jucarii in parc, masinuta sa, etc, pentru a-i oferi ceva de facut in caz ca sunt ocupate balansoar, leagan etc. Insa de multe ori se formeaza un ghem compact de alti toddlers in jurul masinutei - nu m-as fi gandit ca ragalia naibii e asa un mar al discordiei! - si desi Alex nu manifesta deloc posesivitate inca, ceilalti ajung in scurt timp sa se inghionteasca pentru ea, sa se rastoarne si apoi sa te tii lacrimi si suspine.
Nici nu stiu cum sa reactionez. Nu ma voi opri sa ii aduc jucarii in parc, mai ales ca am observat ca majoritatea copiilor care dau navala pe ale noastre...nu au jucarii proprii, au fost adusi cu mainile in buzunar si eventual niste apa la ei. Insa ma simt cam vinovata de drama creata. Imi vine sa ascund masinuta aia.
4. Ce facem cu tendinta de a cotrobai in lucrurile altora? Se accepta, nu se accepta? Pe mine personal nu ma deranjeaza cand gasesc cate un pitic jumate bagat in geanta sau in carucior. Insa incerc sa il feresc pe al meu de lucrurile altora.
5. Ce faci cand "the going gets tough"? La mine, "stuff gets going". Pe romaneste, cand se-mpute treaba, plec. In categoria asta bag oameni care fumeaza la doi pasi de copilul lor - si al meu - , oameni agresivi, prea galagiosi si cam orice chestie care mi se pare nasoala.
6. Gustarea in parc e ok sau nu?

Angie.C spune:

Salut,
ina,
1.dupa mine nu cred ca exista o varsta anume de la care copii trebuie sa socializeze/interactioneze. Eu mi-am dus mereu piticul printre alti copii, adica in parc, inca de cand avea 7-8 luni..inainte de varsta asta, prinsesem iarna. faptul ca, in genere, a vazut copii mai mari facand anumite lucuri, l-a ambitionat si pe el sa vrea sa faca..de ex: sa urce scarile (al meu niciodata nu a urcat scarile in patru labe, doar cu picioarele), sa dea cu piciorul in minge, sa foloseasca anumite obiecte de jucat, sa dea pase cu mingea de la un copil la altul.
2. asa cum ai zis, sunt copii cu proniri agresive, si el meu e uneori..eu il iau de manuta ii zic ca nu are voie, ca se supara copilul x,y.. eu ii anticipez miscarile si doar un simplu nu e voie si isi repirma gestul. Insa eu l-am mai luat si deoparte si am incercat sa vb cu el, chiar daca e mic,copilul, iar din pctul meu de vedere, are capacitate de intelegre mai mare decat putem noi sa ne dam seama. Cat despre copii altora, le-am zis sa nu faca ce intentionau, daca vedeam ca nu inteleg..mi-am luat copilul si m-am dus in alta parte.
3. cu posesivitatea e grele, caci de la o varsta orice copil tipa "a mea"...eu am fost mult timp impotriva jucariilor afara, si am resuit sa-l tin departe de astfel de scene pana aproape de varsta de un an si 4-5 luni, fiind atras de natura si tot ce misca, dar dupa, a invatat si constientizat ce inseamna "a mea". eu l-am invatat sa faca schimb si am mai scapat de simtul proprietatii. i-am zi ca daca i se da o jucarie, trebuie sa o dea si el pe a lui..si ca trebuie sa ceara voie. el a bagat la cap si aplica ce i-am zis.
4. asta cu cotrobaitul nu o accept. nu-l las pe al meu sa se bage in sacosa, geanta altuia si nici eu nu las pe altii.. le zic calm si zambitor ca nu e voie si se rezolva, asa a fost pana acum.
5 in cazul asta sunt de acord cu tine, daca treaba se impute, ridicam ancora. Niciodata nu l-am lasat sa asiste la scene de violenta, nu am acceptat ca altii sa vb urat in fata lui, sa fumeze sau sa faca cine stie ce scene, si nici in preajma copiilor agresivi fizic si verbal nu l-am lasat sa mai stea, daca s-a intamplat sa fie vreo scena. Daca totusi a apucat sa vada, auda ceva, i-am zis ca acel comporatemnt e unul urat si ca nu e frumos si nici voie sa faca asa.
6 da, gustarea in parc, la plimbare e ok..atat timp cat respecti un program de masa si cat gustarea nu consta in bomboane, cicolata, jeleuri etc. Eu pana acum, nu i-am dat mai nimic din categroia dulciuri rafinate. Aproape totul i-am facut in casa si fara zahar, iar miere foarte putina. Afara cand si cand mai mananca pufuleti sau covrigi, dar in genere noi luam nuci si fructe sau rondele de cereale, sau biscuiti cu cereale si fructe facuti de mine.

dana vio spune:

Eu nu pun mana niciodata pe un copil strain, ii spun : nu o lovi pe Alex, nu, nu! si daca continua o iau pe Alex de-aoolo. Sau ma rog, o luam, ca acum isi gestioneaza singura conflictele.
In rest, perfect de acord cu raspunsul lui Angie.C.

Alexandra Maria
14.12.2007

monicabo spune:

Buna,

Si eu sunt de acord in mare parte cu AngieC, cam asa procedez si eu.

Un lucru vreau sa punctez, vis a vis de posesivitate. In general, cam toti copiii sunt posesivi (mai mult sau mai putin, ma rog), insa, alaturi de explicatiile noastre si a "luptelor" zilnice privind acest aspect, chestia asta trece de la sine, pe nesimtite... adica ma rog, pe parcursul unei perioade lungi, dar se diminueaza mult pe masura ce copilul creste.

La mine, la ambele fete, apogeul a fost atins pe la 1 an si 10 luni-2 ani, si deja pe la 2 ani jumatate era usor duminuat, spre 3 ani si mai mult si tot asa. In momentul asta, la aproape 5 ani si respectiv 3 ani si jumatate, nu prea mai avem probleme din astea; la cea mica uneori, dar putin fata de ce a fost. Cu cea mare ma inteleg f bine... Ma rog, mici conflicte mai apar, dar f rar. Se mai cearta intre ele, acasa , pe jucarii, dar nu despre asta e vorba la subiect.

Tin minte ca in jur de 2 ani, Doamne ce tipau amandoua ca din gura de sarpe, cand un copil punea mana pe o jucarie, atentie!!! lasa la cativa metri distanta, cu care in momentul ala nici nu se jucau, dar vedeau de la cativa metri si sa napusteau in urlete sa smulga jucaria lor din mana bietului copil... Nu era chip sa le conving, greu mi-a fost...

Cu joaca cu alti copii de varsta lor: de obicei copiii mici sunt mai atrasi de cei mai mari ca varsta...
Dar depinde si de copii, unii ii baga in seama pe cei de varsta lor, altii nu prea, nu au chef, stau mai mult lipiti de fusta mamei (sau a persoanei care iese cu ei). Se si zice prin cartile de specialitate ca "pana pe la 3 ani, copiii se joaca unul LANGA altul, de pe la 3 ani in sus se joaca unul CU altul"



Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

boticelina spune:

1. Socializarea am inceput-o inca de cand a facut primii pasi. Vorbeam eu pentru ea, in prima perioada apoi a devenit din ce in ce mai abila la a socializa singura pe masura ce a crescut.

2. am facut febra la gura repetand "nu lovim, facem cu randul, nu impingem alti copii", chiar asa la persoana I plural, fara adresa la copilul meu sau al altuia, ci la noi toti. It takes time dar se imprima in subconstient si a ajutat-o mult si inainte dar mai ales dupa integrarea la gradinita, este printre cei mai impaciuitori copii.

Jucarii am carat mereu, chiar in dublu exemplar din cele de nisip, cu numele ei scris cu markerul pe undeva, pt ca toata lumea tinde sa aiba cam aceleasi jucarii care se gasesc de cumparat si se mai lasa cu paruieli. La tricicleta, trotineta si alte vehicule mari la fel, am facut cu randul, am impartit si cu altii ca si altii imparteau cu noi

Nu m-am trezit cu niciun scormonitor pt ca folosesc un rucsac pe care il tin in spate si e greu accesibil copiilor din motive de inaltime (a mea).

Daca ceva din jur nu mi-a convenit, in functie de gravitatea situatiei ori am plecat, ori am intervenit pentru inlaturarea cauzei, ori mi-am luat copilul si i-am distras atentia la altceva pana s-a stins situatia. Oricum nu am avut incidente majore niciodata.

Gustari nu prea luam, sau luam ceva gen un iaurt, cereale (rar). Cel mai des iau banane sau acum ca-i mai mare mai cedez la o inghetata cand si cand. Ca sa le manance intotdeauna am scos copilul din anturaj, l-am dus undeva departe, pe o bancuta si acolo i-am dat sa manance. Nu ofer nimic copiilor din jur fara sa intreb parintii daca e ok si de fapt prefer sa nu am ce oferi, nu din zgarcenie ci din respect pt ceilalati, pot fi copii pofticiosi dar cu anumite restrictii alimentare si n-as vrea sa-i fac sa sufere

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

ina.click spune:

va multumesc mult!
eu ma pregatesc sufleteste sa vad posesivitatea aparand si la al meu sau agresivitatea; nu stiu daca se poate evita ca etapa a varstei, stiu ca se poate diminua prin educatie.
referitor la faza cu atinsul unui copil strain, si eu as prefera sa nu si singura situatie e aceea in care opresc un pumnisor cu traiectoria deja in derulare spre tartacuta lui Alex. Adica decat sa mi9-l pocneasca si sa explic dupa ca nu e bine, prefer sa ii opresc mana si sa explic in acest timp ca nu.
Oricum, asta s-a intamplat doar de 2 ori; in ambele cazuri copiii au venit ca Atilla the Hun chititi pe fapte mari, incruntati si cu pumnisorul strans, haha. In ambele cazuri a fost dorinta lor de a intra in posesiunea unui obiect - chestiile alea din parc cu culori, respectiv un balansoar. In ambele cazuri au aparut si mamicile la fractiuni de secunda, deja spunand "sa nu lovesti, nu e bine, e mic" etc deci oricum, overall eu zic ca a fost ok.
Mi-e groaza de paruielile pe masinute triciclete etc, dar din fericire al meu acu e mai darnic ca Ghandi. da tot, oricui, nu ia nimic nimanui....

E o lume f complexa la locurile astea de joaca pt copii :)) nu stiu cum sa spun. e un microunivers cu regulile sale pe care incepem sa le invatam.