copil hiperkinetic

cipcipcip spune:

Fetita mea are aproape 7 ani si nici acum nu sta pe un scaun sau la televizor fara sa se bataie O mai gasesc citeodata uitandu-se la televizor stand in cap pe canapea si bataindu-se sau alte scamatorii . Ea insa la carti sau TV a avut intotdeauna rabdare sa stea, chiar perioade lungi, dar intotdeauna bataindu-se. Nu stiu de unde au atita energie copiii astia. Sapt trecuta am facut intrecere si a facut 100 de genoflexiuni (complete, pina jos). Eu m-am dat batuta dupa 20 . Si cica fac sport si sint cit de cit antrenata.

maria26 spune:

Andy luna viitoare implineste 4 ani.. e normal ca la varsta asta sa nu asculte o poveste? sa nu se uite la tv deloc? sa nu joace roluri diverse din imaginatie? la noi nu e problema doar energia Cipcipcip.... sunt multe altele.... mi s-a reprosat ca stie prea multe pentru varsta lui, dar comportamentul si limbajul nu sunt ale unui copil de 4 ani...si eu ce sa fac? ce sa-l invat?

cipcipcip spune:

Maria, nu stiu daca e normal sau nu ca nu sint specialist, dar eu cred ca da, ar trebui sa poata sa asculte o poveste, sa se uite la tv etc. Este clar deficit de atentie, zic eu, si are si asta mai multe grade. De ex la fetita mea e un grad mai usor (de fapt nu a fost diagnosticata niciodata, face fata foarte bine la scoala etc, e doar excesiv de energica).

Deci eu zic ca ai dreptate sa-ti faci probleme, dar exista solutii. Cauta pe net, incearca sa citesti despre asta, cauta ajutor la specialisti. Faptul ca ai refuzat medicatia si te ocupi mult de el este deja un inceput foarte bun. Chiar si faptul ca te ingrijorezi e bine pentru ca inseamna ca incerci sa il ajuti, sa gasesti solutii. Eu as incerca pe toate caile, si cu alimentatia, si cu diverse terapii, cu multa rabdare.

ela_04 spune:

Sunt aici subiecte f bune mai vechi cei drept despre vorbire si lipsa ei.
Am gasit chiar sfatul unor psihologi sau logopeti. Extrem de multe.
Eu salvam link-urile celor care erau cat de cat pe ce cautam eu si le citeam iar si iar...
Acum cateva luni copilul meu (2 ani) nu spunea decat mama, dada si apa. Acum e
fomita, numara pana la 5 rational, isi spune numele de familie si cati ani are. numele mic inca e dificil de pronuntat dar lucram la asta usor pt al nu-l inhiba sau a face o obsesie din asta.
Acum cateva luni eram la un pas de al duce la psiholog pt autism. Nu imi vine sa cred cat de mult sa schimbat. Agitatia lui era data si de frustrarea ca nu se putea exprima si bineinteles ca nimeni nu il intelegea.
Si al meu este agitat. Sa mai linistit dar nu e o schimbare fabuloasa in acest sens. Iesim cat mai mult afara, nu am inca pretentia de a sta linistit la masa...le luam incet pe toate, mai mult in joaca.

maria26 spune:

cipcipcip, nici la Andy nu e grav.. are rabdare, spre exemplu sa fac un puzzle...
ela 04, sunt constienta ca frustrarea lui ca nu poate vorbi l-a facut sa fie asa... este foarte bucuros cand vede ca se poate exprima in cuvinte si chiar incearca... chiar si edcatoarea ne-a spus ca are o vointa fantastica.. el chiar vrea..
din cate stiu eu, copilul autist nu imita nonverbal... atata timp cat imita adultul si se implica in activitati, nu are autism..
noi am fost cu el si la psiholog de aici din pitesti ( mare greseala!) si ne-a spus ca are note autiste.. de unde o fi tras concluzia asta nu stiu... l-a pus sa spuna ce culori au niste cuburi si a spus perfect, sa denumeasca cateva parti ale corpului, nu a gresit nimik..
dupa care am mers la psihiatrie.. i-am spus diagnosticul psihologului si a inceput sa rada... Andy cand a intrat in cabinet, a luat suportul de creioane si l-a rasturnat.. cand i-am spus sa ridice creioanele de jos, a refuzat... psihiatrul ne-a spus ca nu are nici o nota autista... este doar hiperkinetic si rasfatat... a zis sa-i impunem multe reguli, sa fim fermi...de atunci Andy a inceput sa ma asculte in 80% din cazuri.. nu-mi mai e teama sa merg cu el pe afara ca fuge in strada.. sta langa mine cuminte.. si multe alte exemple...

Chuny spune:

Maria, sincer, eu nu pun prea multa valoare pe un pedopsihiatru care spune despre un copil ca e rasfatat si hiperkinetic. Un diagnostic serios nu se pune asa in doi peri, trebuie o perioada de observatie atenta a comportamentului copilului, exista teste specifice ... in rest exista destui "specialisti" care isi dau cu parerea dupa ureche si eventual iti spun ceea ce ai nevoie sa auzi ...

Din tot ce imi scrii am impresia ca parca vrei si nu vrei sa stii mai multe, logopedul e scump, aia nu, aia nu ... eu zic sa faci un efort si sa te adresezi unor specialisti competenti care sa-ti sa-l evalueze asa cum trebuie si sa-ti dea un raspuns clar si, mai ales, o pista de abordare a dificultatilor lui. Iti spun din suflet ca e singura cale de a te linisti.

Nu exista doar autismul, exista multe alte "diferente" care pot pune un copil in esec sau il fac nefericit, mai bine il ajuti acum cand are sansa sa depaseasca complet aceste dificultati, decat prea tarziu.

maria26 spune:

chuny, in privinta asta ai dreptate... mie astazi mi se pare ca Andy este mai mult decat normal, ca e doar varsta, iar maine mi se pare ca ceva e in neregula cu el.. merg in fiecare zi la gradi cu inima stransa pentru ca nu stiu ce o sa-mi spuna educatoarea.. si de cand l-am mutat la gradinitza asta, educatoare imi spune ca Andy e cuminte, sta in banca, se joaca cu copiii... si totusi...acasa, are zile cand e totul frumos, ne jucam impreuna in armonie, si zile cand nu-i intru in voie cu nimik.. vorbeste numai cu greseli etc..
psecialist competent l-a evaluat.. cred ca am mai scris intr-unul din posturile anterioare ca l-a evaluat presedinta asociatiei Aita din Bucuresti .. Daniela Martinescu... daca nici ea nu e competenta, atunci cine? raspunsul? trebuie sa-l fac sa coopereze... eu, acasa.. sa lucrez cu el, ceea ce si fac.. mi-a spus ca daca era cazul de terapie , ma chema la Bucuresti cu el...
eu vreau sfaturi... cred ca am intrebat de mai multe ori.. cum il fac sa se uite la tv? sa asculte povesti? sa-i dezvolt imaginatia? e rigid.. are gandire logica... dar vreau sa fie creativ... am inteles ca pt socializarea trebuie sa-l indemn eu sa vorbeasca cu copiii...
cat despre sport.. deja am vorbit sa-l dau la inot.. deci, sfaturile voastre chiar mi-au folosit..

cristinuk@ spune:

cred ca ai asteptari prea mari de la el eu am o fetita si un baiat fetita e de varsta copilasului tau desi e cel mai potilit copil din cati am vazut ar sta ore in sir sa deseneze privim un film nou cap coada cand citim povesti daca e un text lung pe pagina nu are rabdare sa l termin de citit ma intreaba despre poze mai mult si trebuie eu sa nascocesc ceva care sa corespunda cu pozele repede sa trecem la urmatoarea scena

cu televizorul cand e trendul fara televizor deloc tu vrei sa stea sa se uite mai bine multumeste cerului ca nu ii place

nici un copil nu sta linistit pe scaun iar la gradinita am vazut ca mereu toti se ridica intreaba vocifereaza nu sunt opriti in a se exprima doar cand tipa si se imping

cred ca trebuie sa l iei asa cum e el fara testari inutile poate in ceea ce priveste limbajul sincer nu mi se pare deloc hiper activ din ce descrii

rrox3 spune:

Maria am inteles ca lucreaza saptamanal cu logopedul gradinitei pentru limbaj. Roag-o pe logopeda sa-ti dea "teme pentru acasa", exercitii pe care sa le lucrezi saptamana respectica cu Andy - daca nu faceti deja asta.

De ce ar trebui Andy sa se uite la tv? Nu il atrage, nu il intereseaza tv-ul. Nu vad o problema aici.

De ce nu asculta povesti? Nu neaparat dintr-un deficit de atentie. Poate e preocupat cu altceva si nu e interesat de povesti. Ai spus despre priceperea lui numerica si gramaticala. Poate se gadeste la astfel de lucruri cand tu vrei sa-i citesti povesti si nu are disponibilitate sa te asculte. Nu e vorba neaparat de incapacitatea de a te urmari.
Ii plac numerele? Inventeaza povesti cu numere, nu le citi, pune-le in scena jucandu-te cu el. Poate ii vei atrage atentia.

Are ramaneri in urma la unele abilitati, dar pare sa fie avansat la altele. E un imbalans. Ca sa il ajuti cu cele ramase in urma, foloseste-te de cele avansate. Construieste pe ce ii place.

Spui ca ii lipseste imaginatia. Imaginatia asta are si ea perioade cand explodeaza si perioade cand aproape dispare, in favoarea concretului. In general, dupa 4 ani ia amploare, dar etapele astea de dezvoltare nu sunt batute in cuie in functie de varsta, difera de la un copil la altul.

Cum se joaca Andy? Poti sa ne descrii ce ii place sa faca? Fiindca jocul e activitatea lui de baza acum si dupa cum se joaca poti afla foarte multe despre el.

Pentru socializare e nevoie in primul rand sa-l aduci in contact cu alti oameni, copii, cat mai mult. Mersul in parc, alaturi de alti copii e mai indicat decat plimbarea prin padure, in scopul asta. Ii poti si media putin abordarea copiilor. Poti intra tu in vorba cu ei si sa-l introduci pe Andy - daca vrea.

rrox3 spune:

Nu e nevoie sa-i explici ce este gelozia. E nevoie sa vorbesti cu el despre emotiile negative. Despre frica, despre furie - legate de aparitia fratiorului.
Inteleg ca l-ai certat rau de tot, acum e nevoie sa ajungi la emotiile care l-au facut pe el sa fie agresiv cu cel mic, sa le intelegi, sa i le reflectezi si lui, sa i le accepti. Sa-i linistesti temerile legate de pierderea monopolului asupra parintilor. Sa i le normalizezi, aratandu-i ca si alti copilasi au reactionat asa cand s-au trezit cu un micut frate dragalit de toata lumea. E perfect capabil sa inteleaga toate astea, daca le i le prezinti in forma potrivita.
La baza agresiunii a stat frica. Frica ca el a pierdut ceva si apoi furia ca Albert i-a luat ceva. Daca doar le blochezi manifestarea, fara sa le asculti si sa le accepti, astea sunt baza anxietatii.

Asa cum ti-am spus deja, abordeaza lucrurile astea prin joc.

Spui ca nu-si intelege sentimentele. Copiii invata sa isi recunosca emotiile de la adultii din jurul lor. Le sunt reflectate de adulti.

Spui ca rade cand un copil plange. Poate il amuza. Astepti empatie de la el? E devreme, la varsta asta sunt puternic egocentrici.

Teama de a nu fi ceva in neregula cu el, te face sa-l evaluezi nonstop, sa-l judeci prea aspru. Cumva ai vrea sa faca tot soiul de lucruri ca sa-ti infirme tie temerile. Te inteleg foarte bine , dar pentru binele vostru, ar fi minunat daca nu ai mai face-o.
Andy are nevoie sa se simta acceptat de tine, asa cum e, tot timpul. Asta il securizeaza si ii da aripi. Nu-l evalua, observa-l cu iubire, nu cu spaima, sprijina-l cu incredere ca va reusi, nu cu disperare. O sa va fie mai bine amandurora.