Cand tati e departe...

Marox spune:

Nu sint in situatia asta, asa ca nu ar trebui sa ma bag cu sfaturi. Totusi, ceea ce vreau sa spun este sa nu pleci si tu in strainatate si sa lasati copilul singur. Chiar daca ar avea grija bunicii sau matusile de el, nu e acelasi lucru cu a avea macar unul din parinti linga el. Nici nu-i de mirare ca e asa de speriat saracutul ca-l parasesti si tu.

Pe de alta parte, nu inteleg de ce el e asa de vehement, ca nu vrea sa plece din Romānia si voi, parintii, trebuie sa va aranjati viata in functie de dorintele lui. Accentuez, nu "nevoile copilului", ci "dorintele copilului". Sint multe familii care emigreaza impreuna, dar eu n-am auzit ca un copil de 9 ani sa spuna ca el n-are chef sa-i urmeze si ca el ramine singur in Romānia.

Sau poate ca-si inchipuie ca e temporar?! Ca in eventualitatea in care amindoi parintii sint plecati intr-un an sau doi se vor intoarce si el prefera sa-i astepte in Romānia, intr-un mediu familiar?

Cred ca ar trebui sa discuti cu sotul tau exact, daca vrea sa se intoarca sau nu. Daca da, cind, o data precisa. Daca nu, mai vrea sa fiti impreuna sau nu? Daca nu, adios, pa si pusi, ce sa-i faci. Daca da, sa caute o cale legala si stabila pt tine si copil acolo. Si in acest ultim caz, ii creati copilului toate conditiile de a se acomoda cu noua viata, banuiesc ca el se va simti mai in siguranta intr-o situatie clara (chiar daca nu e cea dorita, adica raminerea in Ro alaturi de amindoi parintii), deecit in situatia actuala, cind ba are mama si tata o saptamina, ba are doar mama 6 luni si tot asa.

sanziana27 spune:

Si eu sunt in situatia voastra, tati e plecat de 2 luni in strainatate si inca nu s-a reintors si in principiu planurile sunt sa stea pana la sfarsitul anului.
Eu am ramas acasa cu 2 copii si serviciu. Noi vorbim foarte mult la telefon, calculator. Eu sunt setata ca pana in decembrie nu ne vedem, copii sunt mai mici, intreaba de tata, ii pregatim cadouri, facem planuri de surprize, ei nu-si dau seama de trecerea timpului.
Nu stiu cum ne vom regasi noi ca si cuplu la intoarcerea sotului, dar eu zic ca poate e o alta situatie stiind ca e doar o perioada si sper sa fie singura de acest fel in viata noastra!
Noi comunicand foarte mult, atat ca nu suntem unul langa altul, dar stim fiecare ce face celalalt (ce a mancat, pe unde a fost, ce-au facut copii, ce-a zis educatoarea, ce chestie am aflat, ce s-a intamplat la el, ce si-a cumparat, ce lista de prioritati am facut eu....)
Mie mi se pare ca sotului ii este mai greu decat noua...

mami_stefi spune:

Giulia,in ce tara e sotul tau? In multe locuri se poate sa gaseasca chirie pe perioade scurte,uz turistic si nu ai nevoie de rezidenta acolo pentru asa ceva.
Deci ma gandesc ca asta ar un inceput.Mergeti numai pe timpul vacantei de vara.Cu siguranta si copilului o sa ii placa acolo,nu pt eventualele "atractii" ale acelei zone ci,pentru ca o sa fiti iar impreuna toti trei!
Si,cine stie? Poate in tot timpul asta isi schimba sotul locul de munca sau poate chiar iti gasesti tu un loc de munca ca sa puteti rezolva problemele cu actele si rezidenta.

Va tin pumnii!!

Fleurdelise spune:

E dificila situatia...
Si eu as zice in nici un caz nu lasati copilul sigur, e cea mai dezavantajoasa solutie.
Trebuie sa discutati serios viitorul familiei voastre, ca zici si tu ca esti in incertitudine, la modul toti 3 acolo sau aici? Orice alte variante schioapata, stii foarte bine de ce, altfel nu ai fi deschis subiectul.
Daca viitorul lui profesional e acolo, cariera ta in Romania poate fi intrerupta, si totul tine doar de refuzul momentan al copilului, eu as opta fara ezitare pentru toti 3 acolo. Copilul nu are acum discernamantul de a decide unde e mai bine pt el. Cel mai bine e acolo unde sunteti impreuna, simplu. Va avea o perioada de adaptare, va trece si curand lumea lui va fi acolo. Stiu ca suna simplist, dar asa e, iti spun din perspectiva a mii de familii de imigranti de aici (eu abia acum astept primul copil). Plus ca va va separa de tara doar un zbor de cateva ore, va putea petrece vacante, sarbatori in Ro. Nu te ingrijora de copil, chiar daca reactia lui initiala a fost negativa. Important e sa fiti impreuna.
Altfel, mai rapid sau mai lent, dar inevitabil, distanta erodeaza orice relatie, din pacate. Iar semnele le constati deja.
Va doresc mult curaj si intelegere, sa luati decizia cea mai fericita pt. familia voastra.

31 + Eric Ioan

"Copiii sunt mesajele vii pe care le trimitem unor vremuri pe care nu le vom vedea" (John W. Whitehead)

miriama spune:

am fost si noi in aceasta situatie... am rezistat 3 luni dupa care mi-am lasat serviciul, mi-am luat copiii si ne-am mutat noi la el; avem 6 ani de cand suntem in aceasta situatie si ma felicit pentru ca in atata timp relatia noastra n-ar mai fi fost...
instrainarea se produce vrei-nu vrei, e om, e barbat si ispite sunt peste tot, chiar daca de moment...

sotul meu are colegi care au sotiile in tara, merg acasa de sarbatori, au construit case impreuna in Romania, dar ei sunt "tati de Skype" cum se exprima unul din ei... doar provideri...

unul din ei s-a intors cu zece zile mai devreme fiindca il astepta aici amanta calda, pe cand nevasta e ocupata cu cei 3 copii ai lor...

sa mai povestec?

nu vreau sa te sperii, dar, cum zicea Rufus, evaluati prioritatile, pe termen lung relatia va fi afectata; nu-s pesimista, sunt realista fiindca traiesc in acest mediu...

va tin pumnii!

Letitia1 spune:

Eu am o prietena a carui sot lucreaza cu contract de 4 ani in Azerbaijan. Ea a ramas in UK cu cei 2 copii si se vad si vorbesc in fiecare zi cu el pe Skype. El de multe ori face lectii cu copiii, converseaza cu orele in fiecare zi. Relatia dintre ei nu s-a schimbat deloc si el vine de cel mult 4 ori pe an acasa, deci nu foarte des. Nu e o situatie de vis, dar uneori trebuie sa facem niste eforturi ca sa ne fie mai bine.

mami_stefi spune:

Bine ca ai zis de la inceput ca nu te afli intr-o astfel de situatie ca altfel credeam ca tu chiar pui in aplicare(cu usurinta cu care dai "sfaturi" sa zicem) ceea ce o sfatuiesti pe giulia.
Mai oameni buni,voua vi se pare normal sa sfatuiesti pe cineva sa "ii dea papucii" partenerului/partenerei doar pentru ca nu se intoarce in tara sau nu isi ia familia langa el ?!!
Pe mine ma sperie astfel de ganduri.
Marox,ai idee cate nopti nu doarme un tata aflat in strainatate singur?Ai idee de cate ori se pune in pat sa doarma(in timpul zilei) doar pentru a uita,pentru nu a mai simti dorul asta mistuitor care-i frange inima?Ai idee de cate ar fi in stare omul asta pentru familia lui?Ai idee daca e un sot si un tata model?Sau doar ai scris si tu asa.. vorba aia "de dragul conversatiei" ??

AB_AC spune:

Giulia unde stati e ceva pe care-l gestionati voi. Nu copilul. Dar copilul trebuie sa stea cu macar unul din voi continuu !! Unde sta, cu care dintre voi sta e treaba voastra nu a lui.

Eu sunt oarecum in aceasta situatie. In urma cu multi ani am ales sa traim in Franta. Aveam amandoi salarii medii si traiam ok. Eu m-am imbolnavit si costurile au inceput sa ne depaseasca repede. Sotul meu s-a intors in US initial pentru doi ani . Apoi eu am intrat intr-o faza stabila in care s-ar fi putut intoarce, desi baietelul meu a avut si el probleme medicale ... cert e ca dintr-una intr-alta a decis sa ramana.

Cu doi copiii mici, dintre care unul bolnav nu se punea problema sa re-incep un nou job in US. Cum fata-n casa nu poci sta, nu m-am intors in US. Nu ne-am separat pentru ca desi era fiecare pe pozitiile lui tineam enorm unul la altul si ne intelegeam si am fost mereu prieteni buni. Asa ca in vreo doi-trei ani (in care ne vedeam putin functie de ce pozitii de visiting gaseam eu) ne-am aranjat astfel incat separarea sa fie doar de sase luni pe an. Copiii au mers intai doar la scoala in Franta, apoi mixt. Acum au crescut (sunt sase ani de atunci) si merg la scoala doar in US. Eu vin in wkd-uri in primul semestru si stau in al doilea complet.
Cum merge relatia de cuplu. Bine. Ne tachinam adesea ca suntem caposi, dar faptul ca avem vieti atat de diferite (eu studenti, el business) ne da multe subiecte de conversatie. Nu e predictibil ce va spune celalalt si nici plictisitor. Inca ne place sa hoinarim prin natura sau excursii impreuna. Si nici nu suferim de plictiseala. Ne mai si certam, dar zau cand ne revedem s-a mai dus deja din "steam" chiar de am plecat certati.

Copiii daca-i calm si intelegere o iau natural. Si faptul ca schimba tarile adesea nu-i deranjeaza atat de tare. Or avea si ei samanta de aventurier. Oricum fetita care are noua ani ne priveste cu "intelegere" si amuzament. Stie ca atunci cand nu-s acolo tatal ei e ultimul care apare sa o ia. Baietul il priveste cu nerabdare si ceva mai mult stress. Dar apare alergand si transpirat tot si le explica ce proiect e in curs... .Nu ca ar pricepe ei... Daca stiu ca-n wkd planteaza copaci si se lasa calarit... le e suficient cat sa se simta iubiti.

Cat o sa o mai tin asa... pai probabil acesta-i ultimul an. Copiii au crescut si au prieteni de care se despart cu proteste, am chef si energie de ceva nou. Ne taxeaza Franta cam tare... si m-am saturat sa nu stiu cand e z si cand e noapte.

Ce vreau e sa spun e ca se poate sa gerezi absente lungi. Intr-o viata de cuplu vazutul zilnic si rutina iti dau obisnuita si siguranta, dar si plictiseala. Daca tu il iubesti poti incerca sa reduci absenta la ceva mai tolerabil (poate poti si tu sa-l vezi acolo unde sta) si transforma stangaciile in ceva amuzant. Rasul ajuta. Ce crezi ca eu stiu unde am pus lucrurile in US? Imi caut disperata si papucii si cana.

O asemenea relatie s-ar putea sa nu vi se potriveasca. Sa nu o duceti nici fizic, nici mental gandindu-va la cum isi petrece celalt timpul.

Copilul are de gerat relatia doar relatia lui cu tatal. Nu el decide unde stai si ce faceti. Lui ii va fi bine daca voi sunteti calmi si iubitori. Nu are nici mintea si nici nivelul emotional sa gereze relatia dintre voi. Iar sotul tau nu va poate face fata cand sunteti in bloc comun.

mami_stefi spune:

miriama da,sunt destui care au amante sau schimba femeile ca pe sosete in timp ce sotiile ii cred barbati seriosi.
Dar cred ca daca ai o relatie solida bazata pe incredere si respect :
1.Nu se intampla asta.
2.Simti! O femeie care isi cunoaste sotul simte cand acesta o minte.
Eu de exemplu primesc busta paga(fluturasul)lui direct de la agentie pe adresa de mail.(el a vrut asta)Si asa stiu ce bani are,ce cheltuieli.
Nu zic ca o relatie la distanta e perfecta,ca inainte de plecarea sotului/sotiei,dar se poate sa fie totul bine.Uneori chiar mai bine decat inainte(cazul meu)..
Sunt de acord ca orice clipa petrecuta la distanta unul de celalalt isi pune ampreta asupra vietii de cuplu si te schimba(in bine sau.. in rau-Din pacate!)

miriama spune:

cat despre copil, cred ca la 9 ani poate fi usor convins sa mearga cu voi, alta scoala mult mai buna, prieteni noi, limba noua, dar trebuie sa-i zugravesti totul in super-roz si nu ca pe ocrvoada sau ca pe o sperietoare; nu va fi usor sa te tii de cuvant si sa-i creezi un mediu placut, insa nu are varsta la care sa refuze in mod constient ci doar deambitite sau de teama...
zici ca sotul tau e plecat cu contract din Romania, da? compania nu-i asigura cazare si familiei sau locuieste chiar el intr-un camp? cum lucreaza daca nu are documente? are permis de munca, viza de sedere, ceva stabil? daca are el aveti si voi, trebuie sa va interesati la companie.

batet fierul cat e cald, va doresc sa vaeti succes!