Cand tati e departe...

Am tot rasfoit forumul, dar nu am gasit un subiect care sa trateze acest aspect: cum gestionam relatia de cuplu, relatia parinte-copil atunci cand unul dintre parinti este plecat in strainatate la lucru? In cazul nostru tati este cel plecat de 1 an jumate...
Ne lipseste enorm de mult, atat mie cat si copilului nostru...vine acasa cam o data la 2-3 luni pentru 1 saptamana sau doua...dar nu e de ajuns...
As vrea sa stiu daca mai sunt si alte persoane in aceasta situatie...
Acesta distanta incepe sa se resimta in relatia de cuplu, desi ne iubim enorm de mult...am impresia ca incet incet se construieste un zid intre noi, uitam cum sa comunicam...atunci cand vine acasa il astept cu nerabdare, imi fac fel si fel de scenarii, iar cand apare pur si simplu paralizez, ma simt ca o natanga, de parca as fi fata in fata cu un strain, nu stiu cum sa incep sa ma apropii de el...aceasta stare o am pentru 2-3 zile dupa sosirea lui, dar pe cand as simti ca ne-am apropiat din nou, pleaca...e frustant...
In ceea ce priveste copilul, desi e destul de mare sa inteleaga unele aspecte, ii lipseste tatal...el fiind baiat, tare ma tem ca ii va lipsi modelul barbatesc...iar eu cu toate eforturile nu il pot suplini pe tati...
Daca mai sunt si alte mamici in aceasta situatie, invatati-ma cum sa traiesc cu acest dor in inima...cum sa fac sa fie bine pentru toti trei?


giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Lumina sfanta pentru copii

Luminel spune:

Giulia, si eu sunt in aceeasi situatie
Tati e plecat de 15 luni si a venit de 4 ori in tara pana acum!
Relatia noastra nu pot sa spun ca are de suferit, comunicam mult la telefon (desi in primele zile cand revine acasa, simt si eu acea stinghereala, dureaza pputin pana ma readaptez la "viata" in doi); in schimb fetita, care e mai mica decat baiatul tau, sufera mult ca nu e cu tati al ei: in fiecare zi intreaba de el, si plange si-mi spune ca-i e dor! eu ii spun mereu ca mai e putin si vine tati (ea nerealizand inca ce inseamana "mai e putin", ca e inca mica)! nu stiu daca e bine ce fac, pentru ca dupa o perioada, probabil vaznd ca "nu mai vine o data" tati, incepe sa fie f irascibila si greu ne mai intelegem cu ea!

din pacate, nu stiu ce sfaturi sa-ti dau, voiam doar sa-ti spun ca nu esti singura si eventual sa-ti impartasesc din experienta mea

curaj si putere!

giulia81 spune:

Multumesc,Lumi
Imi pare rau ca sunteti si voi in aceasta situatie, e intr-adevar tare greu...baietelul meu m-a intrebat data trecuta "cat sa mai astept? am avut destula rabdare pana acum si totusi nimic nu s-a schimbat"adevarul este ca se exteriorizeaza mai greu, dar si cand o face imi sfasie inima
Si noi comunicam mult prin telefon si messenger, insa nu e acelas lucru...uneori am impresia ca imi va fi greu sa ma readaptez vietii in doi, fiind obisnuita sa le rezolv pe toate singura si in felul meu...alteori mi-e teama sa nu il pierd...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Lumina sfanta pentru copii

mami_stefi spune:

giulia,te inteleg perfect!
Eu am nascut in iunie 2010,in septembrie am avut nunta.Si la 5 zile dupa nunta sotul a plecat in Italia.In Decembrie a venit acasa 3 saptamani.Apoi nu ne-am vazut pana in martie cand eu i-am facut o vizita surpriza de ziua lui(am stat 5 zile).Pe 24 mai ne-a luat si pe noi in Italia.
Dar in decembrie eu si Stefan ne-am intors in Ro.A venit si el cateva zile mai apoi la inmortmantarea tatalui sau.De atunci nu ne-am mai vazut pana anul acesta in martie cand a venit el acasa 2 saptamani.
E foarte,foarte greu! Stefan acum vorbeste tot mai bine.Ma tot intreaba de tati,de multe ori adoarme strigandu-l sa vina sa faca nani cu el.Mi se rupe sufletul in mine.
Ne e dor si noua de el dar si lui de noi.Stefan e sufletul lui.
Acum cautam chirie acolo sa mergem din nou si noi la el,sa fim impreuna.
Nu ati putea si voi sa mergeti la sot,sa fiti toti trei impreuna ?

Legat de cum gestionam relatia
-de cuplu: incercam sa vorbim cat mai mult(internet,telefon).Uneori ne trimitem mesaje dragute.Incercam sa nu avem discutii in contradictoriu(De ex:daca unul din noi are o idee sau un plan prezinta celuilalt intentiile sale apoi ne lasam un timp sa analizam toate posibilitatile si ne comunicam apoi punctul de vedere si cadem la o intelegere),profitam de timpul pe care il petrecem impreuna(cand a fost acasa-iesiri,activitati placute impreuna).
-parinte-copil: Cat se poate ii povestesc lui Stefan despre tati,ca tot ceea ce face face pentru noi,ca o sa-i aduca jucarii,hainute(e si la o varsta mai mica ca al vostru,probabil),il las pe Stefan sa vorbeasca la tel cu el,il vede pe web.Apoi invers,sotului ii povestesc "trasnaiile" pruncutului,ii trimit poze cu el,il asigur ca totul e bine.
Ai spus ca simti ca incet-incet se construieste un zid intre voi,ca uitati sa comunicati.Sa nu lasi asta sa intervina intre voi! Sub nici o forma! Este foarte important sa comunicati.Tot felul de "fleacuri"(ce ai gatit azi,cu cine ai iesit,ce ti-ai mai cumparat,ce a mai facut in ziua respectiva micutul,cerei parerea in absolut toate planurile tale-de ex. vrei sa modifici modul in care e asezata mobila intr-o camera,etc)
Fi sigura ca si el sufera la fel de mult ca voi.De aceea ajuta-l! Fi alaturi de el mereu,spune-i cat de des poti cat esti de mandra de el,de ceea ce face pentru familia voastra,asigura-i tot suportul moral necesar si nu te teme sa ii spui ca iti e greu fara el,el e cel mai in masura sa te linisteasca si sa iti "incarce bateriile",sa iti dea putere sa treci peste toate.
Iti doresc multa putere sa treceti peste toate si sa fiti impreuna pana la urma toti trei,sa va bucurati impreuna de comoara sufletelor voastre!!

Sa fii om e lucru mare!

mami_stefi spune:

Nu ai sa il pierzi.
Si stii de ce ?
Pentru ca esti o sotie minunata care isi asteapta nerabdatoare sotul acasa,care ii duce dorul si grija,care il iubeste enorm,alaturi de care el se viseaza si la 80 de ani plimbandu-va de mana prin parc cu nepoteii.
Pentru ca esti o mama deosebita,i-ai daruit cel mai de pret cadou din lume si i-l ingrijesti,i-l rasfeti,ai grija sa nu ii lipseasca nimic.
Pentru ca esti sotia lui si mama printisorului care ii spune "Tati,si eu si mami te iubim si ne e dor de tine!".Cum crezi tu ca el s-ar gandi sa renunte la voi? Sunteti comorile lui cele mai de pret,asa cum si el este pentru voi centrul universului.

Fi tare! Va trece si aceasta perioada urata! Profitati acum de aceasta "despartire" fizica ca sa va consolidati relatia si sentimentele.

missdarcey spune:

Conteaza foarte mult cum e plecat ,daca e intr-o misiune ,pe o perioada limitata sau daca e pe cont propriu pe perioada deschisa.Admir optimismul lui mamy_stefi dar iti spun cu siguranta ca nimic nu va mai fi ca inainte .Oamenii se schimba foarte mult ,nici macar nu constientizezi.Tu ai ramas cu copilul ,el este cel mai important pentru tine acum ,sotul vine ca un intrus o data la n luni ,tu simti ca trebuie sa faci singura fata situatiilor dificile care apar (fugit cu copilul in brate noptea la urgente, boli,probleme administrative,etc )

Poate mai ai timp sa va mutati impreuna ,aici sau acolo, asa stand si visand frumos cum o sa va plimbati voi la batranete in parc nu rezolvi nimic.

Rufus spune:

E foarte normal sa va instrainati, din pacate. E uman.
Asta nu inseamna, insa, ca te linisteste...
Este o situatie pe care ati acceptat-o de comun acord (sper) si doar impreuna veti pune capat, atunci cand veti considera.
Deci: evaluati prioritatile.

Rufus, Tora si iadele

giulia81 spune:

mami_stef, multumesc pentru cuvintele de incurajare, inseamna faorte mult pentru mine...sunt destul de puternica de felul meu, insa uneori am momente cand simt ca nu mai pot...
cat despre posibilitatea de a ne muta si noi acolo, pentru ca el nu concepe sa se intoarca acasa,ea exista...dar necesita timp si rabdare...sotul este in cautarea unui apartament, insa neavand acte ci contract pe firma din Romania, e destul de greu...pentru acte mai trebuie sa astepte...si uite asa trec lunile, anii...ne indepartam unul de altul...are si missdarcey dreptate, oamenii se schimba...el lucreaza acolo pe o perioada de timp nelimitata, asa ca parca totul e in aer...atunci cand a plecat ziceam ca va fi pentru max 2 ani,dar acum el nu ai vrea sa se intoarca in tara ci vrea sa ne mutam noi acolo...aici intervine problema cu copilul, care nu concepe sa se mute din tara, nici nu vrea sa auda de asta...zice sa nu plec si eu la tati, sa raman cu el...iar daca ar fi sa plec si eu cu tati la lucru dincolo, el ne va vizita doar in vacante, desi i se rupe sufletul...asa ca sunt prinsa cumva intre ciocan si nicovala...daca fiul meu ar avea 2-3 anisori, nu ar fi problema, l-as lua dupa mine si gata...dar are aoroape 10 ani, altfel percepe lucrurile...se desparte greu de mediul sau: familie, scoala, prieteni...nu stiu...nu stiu...
parca toate ne sunt impotriva...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Lumina sfanta pentru copii

giulia81 spune:

Am acceptat-o de comun acord, desi oarecum fortati de imprejurari...
Cat despre prioritati, nici nu mai stiu care sunt ele...acum e vraiste in capul meu, in sentimentele mele...trebuie sa ma adun...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Lumina sfanta pentru copii

ladyJ spune:

Giulia, sotul tau ce parere are de situatie? Si ce zice de refuzul copilului de a pleca din tara?

Cum zice Rufus, trebuie sa rezolvati impreuna stuatia asta. Sotul tau a schimbat regulile jocului, in sensul ca, desi s-a stabilit ca va sta plecat doi ani, acum refuza sa se intoarca in tara. Inteleg ca are motivele lui, poate acolo e mai bine dpdv al calitatii vietii si al oportunitatilor, insa, aveti o familie, sunteti o familie, iar deciziile astea majore nu se iau individual ci..in familie.

El cum se compoarta cand vine acasa? Este la fel de retinut si stangaci ca si tine?

mami_stefi spune:

Missdarcey,e ceva rau in a visa? E ceva rau in a te vedea si peste n ani alaturi de partener/partenera? E ceva rau in a incerca sa binedispui,sa incurajezi o persoana care uneori se simte la pamant?
Ori ar fi mai ok sa puna piciorul in prag: Auzi bai nene,ori vi acasa,ori noi acolo.Asa nu mai merge.
La asta se rezuma un moment dificil intr-o familie? Asta e rezolvarea?
Nu ne face oare mai puternici(ca si cuplu/familie) depasirea oricarui obstacol fiind uniti si optimisti ca "ziua de maine" poate ne va aduce impreuna?
Daca pur si simplu nu se poate sa fie impreuna la momentul acesta ce ar trebui sa faca dupa parerea ta? Chiar sunt curioasa cum vezi tu lucrurile!
Giulia,in ce tara e plecat sotul tau? Nu ar putea sa isi gaseasca un job la o firma din tara respectiva si astfel sa isi faca actele sa va poata duce si pe voi?