Cat de sportiv e copilul tau ?

nelia spune:

Szivarvany, dansul e un sport si inca foarte complex, pune toti muschii in miscare, plus ca dezvolta latura artistica si creativitatea copilului. Si apoi, prin dans, te exprimi... (v-ati prins ca e favoritul meu, nu?)

Despre karate si arte martiale in general... depinde daca te invata sa te bati sau nu... nu ar trebui sa te invete asta, nu asta e telul. In mod normal, ar trebui pornit de la filozofie, insa trebuie mare atentie cind alegeti scoala, este foarte important senseiul, antrenorul, profesorul care le preda. Si nu as recomanda artele martiale inainte de 6 ani decit daca copilul le simte si arata un talent peste medie.

Cit despre sporturi practicate, pai facem unul, cel de a duce si aduce copiii! Si daca mai este si benevol la vreo 50-100 de maimutici, te-ai scos.

Eu am facut putin sport si nu am excelat, insa stiu ca e important, de mica am stiut si m-am tot inscris singura peste tot... Copil fiind am facut pun pic de atletism, baschet, handbal (aici am fost buna), dans sportiv (a fost si va ramine preferatul meu , imi pare rau tare ca aici unde locuiesc nu are o traditie cum are in restul Canadei, in State sau chiar si in Romania). Apoi, in tinerete (prima), am facut aerobic, chiar mult... Si am alergat intotdeauna, pina pe la 32 de ani. Acum, mai fac tot felul de exercitii acasa, dar putin... insa ceea ce am facut si regulat si acasa si de curind am reinceput si sint tare mindra de mine este tai-chi-ul! Super! Si ca gimnastica si ca filozfie.
Si visez asa mic si incet... sa invat tangou impreuna cu sotul (eu stiu un pic)... dar cel mai mult mi-ar placea sa ma intorc intr-o zi la dans de societate, ca nu-i mai pot spune sportiv... vai de oasele mele.

Ah, si sint pentru dans la baietei! Ador baietii sau barbatii care stiu sa danseze, ii dezvolta frumos. Dar nici artele martiale nu sint de colo si, sa stiti ca dezvolta destul de frumos corpul. Patinajul e iar un sport complex si include si dans... De aceea, eu il voi da la hockey (sportul national aici) numai daca imi cere el in mod expres si ca sa invete, asa, pentru el... dar daca ar fi sa insist, eu insist pentru patinaj artistic... sint atit de frumosi patinatorii! Si supli si elastici... Cea mare face acum dans cu un pusti, cred ca are vreo 17 ani, e multicampion... e frumos, elegant si foarte bun.

Ca si asta voiam sa mai spun. Sint copii si copii. Unii sint foarte buni, altii chiar exceptionali... si nu devin asa doar pentru ca parintii sint perseverenti. In general, cei foarte buni stiu bine ce vor si sint mai perseverenti decit parintii, ii arde pe dinauntru... Altii fac sport pentru ca e sanatos, ca ai mei. Nu sint de acord nici sa dai copilul la un sport, oricare ar fi el, si sa astepti performanta, placerea de a-l face trebuie sa primeze si pentru parinte, ca si pentru copil.

Cornelia

nelia spune:

Super!

Cornelia

anya spune:

Eu am doi baieti si amandoi fac sport.
Copiii vostri ce sport practica, de cate ori pe saptamana, de la ce varsta ?
Matei (9 ani) face 1.karate de performanta -legitimat de la 6 ani, la 6 ani jumate medalie de aur la campionat national - antrenamente de 3 ori/sapt iar cu o luna inainte de competitii are antrenament zilnic acum are 9 ani si centura verde
2.baschet a inceput anul trecut, la 8 ani jumate, iar acum deja este legitimat ca sportiv si a participat la competitii. Deocamdata are ca trofeu o medalie de bronz la Cupa Craciunului pe Bucuresti. Antrenamet de 3 ori/saptamana si in weekend uneori meciuri. In vara merge in cantonament 10 zile
3.inot a incepul la 3 ani dar nu s-a lipt. Am reluat la 6 ani si a invatat dar nu a facut performanta. Anul trecut a mai facut niste cursuri si au vrut sa-l treaca pe performanta la polo dar pt ca ar fi insemnat alte antrenamente (zilnic) peste cele existente la celelalte sporturi a trebuit sa zica pas. A mai mers la bazin, cu antrenor, dar fara sa trecem spre performanta.
4.alte sporturi "de placere": in iarna a invatat sa skieze si a coborat cu monitorul partia Kalinderu dupa 4 sedinte, patinaj, bicicleta, trotineta, fotbal la scoala, excursii pe munte in weekenduri.
Calin (6 ani jumate) face: 1.inot - de performanta. Anul trecut pe vremea asta era cu manecute, acum participa deja la competitii. Inca nu e mare premiant, dar antrenorii sunt incantati de corectitudinea miscarilor si viteza picioarelor. Trebuie sa mai printa forta in brate.
2. karate - am incercat dar nu i-a placut
3. alte sporturi "de placere": in iarna a invatat sa skieze si a coborat cu monitorul partia Kalinderu dupa 4 sedinte, patinaj inca de mana cu tata, trotineta si vrea sa mearga la atletism

Le place ? Merg cu drag ? Se pricep ? Matei merge cu mare drag la orice sport. Daca n-ar exista scoala ar fi mai bine (are rezultate bune, dar nu-i place). Calin nu e asa entuziasmat, e mia comod din fire, uneori trebuie sa insistam sa mearga la antrenament. De priceput am zis deja.

Ii incurajati (prin a le prezenta mai multe variante), le impuneti sa faca sport sau au vrut ei si persevereaza cu stoicism ? Eu le-am zis ca trebuie sa faca un sport si am mai cochetat si cu altele (amandoi au facut dansuri un an la Palatul Copiilor, dar nu le-a placut). Pana la urma fiecare s-a axat pe ce i-a placut.

Unde le practica: la scoala pe care o frecventeaza sau in alte locuri, cu sau fara plata ?
In alte locuri. La scoala nici macar orele de sport nu le fac toate. Au mai facut la gradi dansuri, dar nu se poate spune ca ce faceau ei era sport. Totul platit de noi. Pt ca sunt doi copii si mai multe sporturi a trebuit sa cautam locatii apropiate de casa si nu foarte scumpe. Totusi dam destul de multi bani.
La capitolul sustinere nu intra doar cotizatia lunara cat si echipament, cantonament, insotitul lor la concursuri (cazare, masa) si ne-au cam plimbat prin tara. Am fost la Oradea, Cluj, Braila iar in weekendul asta suntem la Pitesti. Inca sunt prea mici sa-i lasam singuri.

Pe vremea mea...nu m-a dus nimeni la nici-un sport si nici colegi sportivi n-am avut. Poate compensez prin copiii mei? Cat le place si par sa aiba si rezutate...e perfect.

arturicii spune:

Iarna patinoar si piscina impreuna cu cei mici aprox de 2 ori pe sapt. Vara piscina de 3-4 ori pe sapt. Insa nu se incadreaza nici una din activitati la sport practicat.

alinkav spune:

Noi momentan practicam dansul impreuna , el in sala, iar eu pe hall!
Apropos de timp, foarte multi parinti renunta sa mai aduca copii la antrenamente, de lipsa de timp, de dorinta, de lene etc. Foarte multi parinti asteapta rezultate de la copii daca se poate din prima saptamana. Sunt multe sacrificii, atat din partea parintilor, cat si a copilului.

szivarvany spune:

Da, asta cu asteptarile este un fenomen.
Am auzit de parinti enervati dupa 3 ore de pictura :-) dupa 2 ore de inot :-)

E vorba de timp si de bani din partea parintilor. Restul e treaba copilului :-)

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
-----------------------------------------------------------
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=iarna 2012&page=56" target="_blank">Concurs Iarna 2012 : pagina 57 - Z1

arturicii spune:

Dorsilia spune:

Referitor la sport, e la fel ca si cu restul...jobul meu, menirea mea ca mama, ca parinte, este sa vorbesc copiilor mei despre ceea ce este bine sa faca pentru sanatatea lor...si totodata sa le ofer si eu un model in masura posibilitatilor mele fizice. De foarte mici ei stiu ca e bine si distractiv deopotriva sa iesim la aer, sa ne plimbam, sa ne jucam in parc, sa mancam pe iarba la umbra, pe o paturica...etc. Acum ca au o capacitate mai mare de intelegere le spun ca miscarea ii face mai puternici, mai rezistenti, ii caleste, ii face mai musculosi:) Am lasat la latitudinea lor sa decida daca vor sa mearga undeva, intr-un mediu organizat la un sport, ba chiar ca o diversiune, i-am dus pe ici pe colo sa vada ce si cum, ba la dansuri, ba la judo, ba la karate, sa vada ce inseamna a face miscare in acel mod.

Deocamdata baietelul de 7 ani si ceva si-a ales doar dansurile sportive, la care merge dar nu cu frecventa de 100 %, cand se simte obosit spune ca nu vrea sa mearga si nu-l fortez. Nu e el genul foarte sportisch, are o fire mai calma, mai putin agitata, si cand iesim afara se plimba cu bicicleta, sau se joaca in parc insa nu va fi un sportiv de performanta. Pur si simplu nu e stilul lui. Fetita de 5 ani nu vrea inca sa mearga nicaieri, isi face miscarea in stilul ei, liber topaind afara, catarandu-se, atarnandu-se, si in casa mai are topaieli de pe pat pe podele si invers, imi foloseste bicicleta medicinala, stepperul, banca de abdomene...

Nu le impun vreun sport, dar de incurajat i-am incurajat sa nu se fereasca de miscare in oricare din formele ei, e buna si topaiala in aer liber. Ii sustin, daca-si exprima vreo optiune catre un sport anume. Nu sunt insa de acord foarte tare cu programul cazon, adica azi de ex sa mearga dupa ore, la dansuri, maine la inot, poimaine la baschet, raspoimaine la tenis si a 5-a zi la mai stiu eu ce balet, engleza, pian etc.

Pur si simplu nu stiu daca ar rezista psihic si fizic sa le faca pe toate bine si pe termen lung cu placere. Vad in jurul meu copii suprastimulati efectiv pe care-i imboldesc parintii sa se duca peste tot, sa faca de toate, tot ce nu au putut ei face acum astern la picioarele copiilor sub forma distractiei, numai ca nu pentru toti copiii e o distractie sa -si aiba fiecare minutel din zi programat undeva. dimineata la scoala/gradinita, dpamiaza la ore de sport sau altceva, plus lectiile obligatorii.

Eu asa gandesc ca in ziua de azi se forteaza nota cu atatea extra-uri. Am vazut copii ca niste robotei, merg peste tot masinal, nu mai au parca puterea sa se opuna si cand o fac o fac ca o revolta, razvratire sub forma de tornada, sau pur si simplu dau in depresie.

Deci si sportul si alte extra-uri, cu moderatie, ca orice, face bine :) asta trebuie sa inteleaga copiii, pentru ca la urma urmei copilaria este singura perioada din viata unui om cand el inca poate sa face mai mult din ceea ce doreste si mai putin din ceea ce trebuie sau vor altii. Sub supravegherea inteleapta a unui adult, e posibil ca un copil sa aiba parte de o copilarie frumoasa de care sa-si aduca aminte cu placere in perioada de adult cand va ajunge sa faca din ce in ce mai mult doar ceea ce trebuie si ce vor altii si tot mai putin din ceea ce ii place:)

anya spune:

Unora le place, altora mai putin sau de loc. Din cei doi flacai ai mei unul e maniac cu sportul celalt se codeste. Fiecare are ritmul lui dar ca parinte trebuie sa pun si limite. Daca la cel mare mi se intampla sa-i zic sa mai stea si pe acasa, la cel de-al doilea trebuie sa "ma prind" cand vrea/cand nu vrea, cand se rasfata ca sa chiuleasca/cand e obosit "pe bune".
Cat despre asteptari...asa e. Multi parinti asteapta ca la primul concurs sa iasa odrasla pe primul loc. La copilul mai mare, cand mi-a zis la 6 ani, dupa 5 luni de karate ca el vrea la concursul zonal (preselectie pt nationale) m-a busit rasul. Antrenorul a zis ca e ok sa mearga si spre surprinderea mea a luat locul 1. Dar au trecut niste ani si am inteles ce efort presupune sportul de performanta, ca depinde foarte mult si de momentul in care se desfasoara concursul...o serie de factori. Cand a inceput piticul inotul, eu stiind-ul mai rasfata, mai sensibil...nu ma gandeam la performanta iar in momentul cand l-a chemat la primul concurs am fost uimita. Dupa concurs, antrenorul (obisnuit cred cu parinti cu asteptari ) incerca sa-mi scuze faptul ca n-a iesit pe podium. Sa ma buseasca rasul. Eu eram incantata ca a stiut pe unde sa intre si pe unde sa iasa din bazin si ca a reusit sa termine proba. Mie mi se parea ciudat sa vreau podium dupa 3 luni de inot dar se pare ca antrenorul se intalnise cu ceva parinti...cu asteptari.

ciuf spune:

Luca (8 1/2) a inceput cu hockey. I-a placut sportul, dar daca s-ar putea fara reguli. Se cam plangea ca e greu echpamentul si il vedeam la fiecare inceput de antrenament ca e fara vlaga. Apoi dupa ce se incalzea incepea sa prinda pulsul sportului. Apoi l-am dat la gimnastica ca il vedeam ca are aptitudini catre asa ceva. Mergea la gimnastica o data pe saptamana la un club care are reputatie buna ... numai ca practica o avea in aceeasi zi cu hockey-ul. Asa ca l-am pus sa hotarasca cu ce vrea sa continue. A ales gimnastica. La doi ani dupa ce a facut gimnastica la acel club si am vazut ca nu prea mai facea progrese, l-am mutat la Centrul Olimpic unde au sport de competitie si echipa buna de baieti. De aproape un an merge de drag aici, are antrenori care fac parte din lotul national ce va participa anul asta la olimpiada si face gimnastica de trei ori pe saptamana a cate doua ore. Pentru mine e al naibii de obositor (sotul are serviciu in alt stat si ne vedem doar o saptamana pe luna), dar musc limba si merg mai departe. Conducem o ora dus-intors, deci in total 9 ore din timpul nostru e canalizat pentru gimnastica. Pentru el nu pare efort, ii place foarte mult si nu l-am auzit o data sa imi spuna sa nu il duc o zi la antrenament.
Cand taticul lui este acasa face mountain biking cam trei-patru ore pe saptamana. Eu deja nu ii mai fac fata la biciclit. Intre noi doi e un mare nor de praf.
Eva (6) a cochetat cu balet, dansuri moderne si a ajuns la gimnastica. Nu vad gimnastica ca fiind marea ei pasiune, dar ii face placere sa mearga la antrenamente, care sunt o ora pe saptamana. Sa fiu sincera am insistat sa faca si ea un sport ca avea o alura tare fragila. Iesim saptamanal cu bicicletele, numai ca noi, fetele, ne plimbam pe drumuri pavate, coline, vai, orice, numai sa fie drumul pavat. Baietii isi vad de cararile lor de munte, pe cand noi mai stam de o taina, mai pedalam, mai admiram muntele ...
Clubul ei de gimnastica e la 10 de min. de casa.
Noi ca parinti suntem foarte activi si petrecem mult timp facand sport (timp mai mult sa avem!!!): mergem cu bicicletele (aici suntem norocosi ca orasul nostru are peste 170 km de piste de biciclete), facem plimbari pe munte sau urcam o veche cale ferata ce a fost scoasa din uz, care are o panta de inclinare mare si urci pe ea ca un soricel, au ramas traversele de la calea ferata si pare ca sunt niste trepte. Copiilor le place foarte mult sa mearga cu skateboardul si ii ducem intr-un parc unde e loc amenajat pentru biciclete si skateboarduri.

Deocamdata nu e cazul sa ii incurajez sau poate la Eva as insista un pic daca mi-ar spune ca vrea sa renunte. Stiu ca la ea e tendinta de a da inapoi imediat ce da un pic de greu. Am patit-o cu pianul, de a trebuit sa stau sa o conving sa mai incerce o perioada si daca tot nu ii place atunci renuntam.