Antrenor Denisa Dumitru, piscina Bery Spa
Raspunsuri - Pagina 8
Aqai spune:
Si eu sunt de acord cu marina. Ca parinti, luam decizii pt copii. Bune sau rele, cum or fi.
insa ori de cate ori ne incredintam copilul altcuiva (ca-i curs de inot, de calarie de pictat pe pereti sau tipat la luna) trebuie sa ne informam f bine cine-i cineva-ul ala si ce metode are. Cati parinti isi duc copiii acolo nu e un criteriu suficient sau relevant. CA sunt parinti care vor un "cineva" mai dur, altii vor un "cineva" mai hippie.
Si in cazul in care alegerea nu a fost buna - si pls Fiona intelege ca nu te invinovateste nimeni ca n-ai ales bine, ar fi culmea sa facem tot timpul toti alegeri corecte - accepti lucrul asta si vezi ce ai de facut s remediezi situatia.
Ba mai poti sa impartasesti experienta ta si altora, insa cu nu mainile infipte in solduri si cu atitudinea de eu am dreptate si ceilalti gresesc. Ca femeia aia o fi o foarte buna antrenoare dura, cautata de multi parinti care isi doresc un antrenor autoritar si care sa faca performanta cu copiii lor. Asta nu iti da tie dreptul sa spui ca nu-i buna la ce face, dimpotriva. Daca asta era profilul ei profesional, mi se pre ca s-a ridicat la inaltimea lui si ca nu e cazul sa fie denigrata.
So, manage your anger si mergi mai departe. Sunt sigura ca toata desfasurarea asta de forte si energie pot fi folosite la altceva, ca de ex sa cauti un antrenor potrivit copilului tau sau sa-l ajuti sa treaca peste teama pe care o are acum. Pana la urma esti o mama dedicata copilului tau, foloseste-ti resursele pt el!
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
Fomalhauti spune:
Nu parintii trebuie sa faca asta ci antrenorul. El stie cu cine poate lucra si cu cine nu. El ar trebui sa stie cat poate cere de la un copil de 3 ani, de la unul de 5 ani si de la unul de 10. In acelasi timp ar trebui sa stie ca nu toti copiii sunt la fel si daca la unul poate tipa sau ii poate adresa cuvinte jignitoare si acesta va asculta, altul s-ar putea sa inceapa sa planga si sa nu mai vrea la inot. (Spui ca ai experienta la inot, nu-mi spune ca nu ai auzit antrenori jignind copiii mai "lenti" sau chiar mai lenesi sau mai obositi sau fara chef in ziua aceea.)
Nu, un copil nu trebuie sa iasa plangand de la antrenament. Si daca se intampla asta, antrenorul este vinovat. Si daca totusi se intampla, antrenorul ar trebui sa stie sa imbuneze copilul, sa-l ia in brate (in cazul unui copil de 4 ani), sa-i dea o bomboana. Si ar mai trebui sa ii spuna parintelui "Imi pare rau, nu mi-am dat seama ca este atat de sensibil, voi lucra de acum incolo altfel cu el."
Fomalhauti spune:
Raspunsul meu se adresa lui Marius...
Aqai spune:
oau, asta pe mine ma depaseste
. Dintr-o grupa de 10-12 copii sa ai asteptarea ca antrenorul sa lucreze personalizat cu fiecare.... pai io cred ca ala tre' sa fie super-antrenor si tre' sa coste o caruta.
Si nu, responsabilitatea informarii nu e la antrenor, e la parinte. e revoltator sa gandesti altfel. E copilul MEU, eu sunt RESPONSABIL pt el. Asta inseamna ca ma informez, ca ma duc si intervievez antrenorul ala, ca il intreb cada crede ca e potrivit sa inceapa la varsta asta, cum se lucreaza, cum se procedeaza, daca pot sa merg sa asist la o sedinta de antrenament inainte sa-mi duc copilul.... god, nu sunt toti ceilalti responsabili pt copilul meu!
Si ca sa fie clar cat de sclifosita sunt eu si cat le suflu in ... alor mei, tocmai ca sa nu am probleme copilul meu a invatat in sedinte de familie, nu cu grup de copil. Am gasit un antrenor care impreuna cu asistenta lui au acceptat sa lucreze si numai cu noi 3 in grupa. Si asta in paralel cu cateva lectii cu grupul de copii, cu acelasi antrenor. Acu' e suficient de mare si pregatit sa faca fata cerintelor oricarui antrenament, chiar daca s-ar plange si ar pune ca e greu. Si e noral sa fie greu, ca asa se invata orice in lumea asta, cu efort, insa stiu ca l-am echipat inainte de a-l trimite la "partea grea".
Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Nu parintii trebuie sa faca asta ci antrenorul. El stie cu cine poate lucra si cu cine nu. El ar trebui sa stie cat poate cere de la un copil de 3 ani, de la unul de 5 ani si de la unul de 10. In acelasi timp ar trebui sa stie ca nu toti copiii sunt la fel si daca la unul poate tipa sau ii poate adresa cuvinte jignitoare si acesta va asculta, altul s-ar putea sa inceapa sa planga si sa nu mai vrea la inot. (Spui ca ai experienta la inot, nu-mi spune ca nu ai auzit antrenori jignind copiii mai "lenti" sau chiar mai lenesi sau mai obositi sau fara chef in ziua aceea.) Nu, un copil nu trebuie sa iasa plangand de la antrenament. Si daca se intampla asta, antrenorul este vinovat. Si daca totusi se intampla, antrenorul ar trebui sa stie sa imbuneze copilul, sa-l ia in brate (in cazul unui copil de 4 ani), sa-i dea o bomboana. Si ar mai trebui sa ii spuna parintelui "Imi pare rau, nu mi-am dat seama ca este atat de sensibil, voi lucra de acum incolo altfel cu el." |
Nu. Nu stii bine.
Nici poveste de bombonele. Nu la antrenamente.www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Fomalhauti spune:
Fiecare cu parerea lui....
Eu, ca parinte, nu stiu. Am aflat intre timp ca anumite sporturi de incep mai devreme (inot, gimnastica), altele mai tarziu (scrima, polo). Dar chiar nu as putea spune la ce varsta incep, nici macar despre polo si scrima, desi unii dintre copiii mei au facut.
Daca eu imi duc copilul la volei nu mi se pare normal ca antrenorul sa il primeasca si apoi sa tipe la el ca nu ajunge niciodata la minge.
In practica mi s-a intamplat sa mi se spuna ca nu este bun copilul (si nu mai este primit - dar era gratis!), sa mi se spuna ca poate veni in continuare la antrenament dar nu va face performanta. Mi s-a mai intamplat la scrima sa mi se spuna ca pentru unul din copii platesc normal dar celalalt este prea mic "pe el il tinem pe aici, pe langa noi, dar deocamdata nu invata" asa ca nu platesc. Si, fireste, mi s-au intamplat si lucruri urate.
Aqai, da, antrenorul lucreaza personalizat cu fiecare. Diferenta intre grup si individual este ca la grup fiecarui copil ii revine mult mai putin timp. Ca sa raman la inot, la Bucharest Sport Club si la Daimon (pe unde am fost) primesc copii in orice moment (adica nu sunt serii, vin toti deodata - desi si atunci unii sunt noi si altii au mai multe cursuri la activ). Si antrenorul face "incalzirea" cu toti, apoi ii separa. "Colaceii" intr-o zona, "plutele" in alta si cei care deja inoata pe un culoar. Si apoi spune: "Colaceii de trei ori pana la semn si inapoi." Si se uita la fiecare si spune "A da mai tare din maini. B cum dai din picioare?...." Ba chiar si cand cei mari erau la polo, antrenorul lucra (si) individual. Imi amintesc cand spunea cu un oftat "X iesi din apa!" Si apoi trecea in spatele lui si ii misca bratele. Antrenorul pe care eu i l-am recomandat Fionei intra cu copiii in apa. Si trece de la unul la altul, le misca picioarele, pe unii ii scufunda in brate si se invarteste cu ei sub apa ("surub"). Si apoi la sarituri le spune fiecaruia cum sa sara, unii sar deja in cap, unii nu. Pe unul din baietii mei il lua in brate si il intreba "Si acum cum te arunc?" si aveau denumirile lor pentru diferite variante.
Si, Marius, la Bucharest Sport Club se dau bomboane la sfarsit. Si habar nu ai tu ce valoare au bomboanele alea, cat de fericit este un copil cand primeste doua "Mie mi-a dat doua pentru ca..." Si, crede-ma, daca eu le cumpar bomboane ca alea, nici nu se ating de ele.
marius spune:
Dupa "pentru ca..." urmeaza ceva pozitiv nu? Adica a fost o forma de recompensa, nu? Daca raspunsul tau este afirmativ, vezi contextul tau anterior.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
nelia spune:
Facem ce facem si tot la bomboane ajungem.
Nici eu nu cred ca antrenorul este responsabil de copilul meu. El trebuie sa-si faca meseria, aceea de antrenor si pedagog. Insa, asa cum am mai spus, relatia antrenor-copil este, inainte de a fi orice, o relatie umana, un contact uman. Si cum oamenii nu sint compatibili (fie si daca vorbim numai la nivel temperamental, nu mai spun de metode, tehnici etc...), eu cred ca sint responsabila sa vad lipsa de compatibilitate si sa incerc sa gasesc ceva mai potrivit.
Nu stiu cum e in Romania, caci nu am avut copii la sporturi acolo, dar aici gasesti pentru toti si pentru toate... tipurile, temperamentele si... buzunarele. Mai ales ultimele... De obicei, se incepe cu a pune copilul intr-un grup, cu antrenorii oferiti de club pentru asa ceva... sint la gramada acolo, e curs de initiere, va chiar cu ore de incercare (gratuit sau platite separat) inainte de a plati pentru tot sezonul.
Apoi, daca ii place copilului si vrea sa continue, nu de performanta, ci pentru el insusi, atunci mergi mai departe si gasesti antrenori semiprivati sau privati. Schimbi mai multi pentru ca, asa cum spuneam, relatia antrenor-copil e una umana la baza, deci daca nu se pupa, nu se pupa... acelasi antrenor poate fi excelent pentru altfel de copil si un dezastru pentru al meu. Sigur ca daca observ chestii in neregula (tipat la copil, umilit etc., discut... nu merge, retrag copilul si fac plingere, e dreptul meu... nu se prea intimpla pentru ca isi pierd imediat piinea).
Repet, in nici un caz nu denigrez acei antrenori pe bloguri (care oricum nu are finalitate, nu rezolva problema si alti copii vor fi afectati) sau, eventual, pot povesti situatia si daca cineva ar avea de gind sa duca copilul la acel club, atunci ii pot spune pe privat ce antrenor m-a suparat si de ce...
Apoi, cu cit copilul avanseaza si vrea sa ramina in sportul respectiv, cautarea antrenorilor potriviti devine si mai apriga... pentru ca ei devin foarte importanti (antrenorul si felul in care se poarta cu copilul meu isi pune amprenta pe el pentru ca stima de sine a copilului meu si imaginea lui despre el, ca si felul in care se formeaza cuprinde si sporturile pe care le face sau orele de muzica sau ce mai face el... si cum aceste lucruri sint in responsabilitatea parintelui, nu pot lasa asta pe spatele profesorului sau antrenorului).
Si daca e bun si talentat si vrea performanta, atunci e si mai importanta gasirea unor antrenori cu care copilul meu sa rezoneze. Si abia atunci antrenamentele devin personalizate pentru ca antrenorul este cel care se pliaza pe copil, daca vrea sa scoata performanta din el... si sigur ca e un schimb reciproc, adica si copilul imprumuta din stilul de lucru al antrenorului. Insa lucru la acest nivel si chiar mai jos un pic, la nivel competitiv, dar nu neaparat de performanta, ci de dragul de a merge la competitii, de a fi in concurs... de a te pregati pentru el, este axat pe copil, deci se personalizeaza.
Cornelia
Ce n'est pas en regardant la lumière qu'on devient lumineux, mais en plongeant dans son obscurité. Mais ce travail est souvent désagréable, donc impopulaire. (Carl Gustav Jung)
Me comprends-tu, au moins en ce moment toi? Non, tu me juges fou; tu m’examines; tu te gardes de moi. Mais si tu parviens à saisir un jour ma souffrance, viens me le dire et je serai heureux une seconde, peut-être. (Maupassant, Solitude).