Antrenor Denisa Dumitru, piscina Bery Spa

nelia spune:

Oare chiar asa sa fie? Pai, corpul nu este tot in proprietatea individului? Vorbeam de deontologie, nu de penal. Daca il fotografiezi de la distanta cind se scarpina un fund in propria curte, deci nu violeaza proprietatea, si te duci si pui poza in fituica de doi bani pentru care scrii sau incerci sa vinzi poza la cine da mai mult pentru ca fundul scarpinat e unul public... si lumea abia asteapta sa il vada un pic... penalul nu sanctioneaza, dar deontologia meseriei nu ar trebui sa o faca?

Si eu nu ii consider pe paparazzi jurnalisti... pot fi orice, dar in nici intr-un caz jurnalisti. Sint doar niste vinatori de poze care se vind bine si atit.

Cornelia

nelia spune:

Pe mine nu ma deranjeaza ca a dat numele antrenoarei si sint pentru luat masuri, de catre toti parintii, pentru a imbunatati lucrul cu copiii al celor care si-au ales aceasta meserie. Dar scopul nu scuza intotdeauna mijloacele... In acest caz, scopul e unul nobil, insa mijloacele tin de o mentalitate cu care eu nu sint de acord. Nu cred ca sintem toti perfecti in meseria pe care o facem, asa cum nu cred ca o denigrare pe un forum public si un blog personal, cu poze luate de pe net, schimba situatia. In fiecare loc de munca ar trebui si cred ca exista locuri si metode de a te plinge de un angajat al firmei respective. Asa e civilizat, asa ajunge la ea in mod constructiv, va incasa critica si daca vrea sa continue va trebui sa lucreze la metodele pe care le foloseste.

Cornelia

Fomalhauti spune:

Deviem de la subiect, dar, da, Nelia, ar trebui sa fie cum spui tu cu pozele cu persoane publice in diferite ipostaze....In realitate e tocmai invers, aceste poze sunt foarte cautate si cei care le fac sunt foarte bine platiti. Nu stiu de ce oamenilor le place sa vada o vedeta scobindu-se in nas dar se pare ca le place.

In subiectul de fata este insa vorba despre un PRESTATOR DE SERVICII care a gresit fata de UN CLIENT. (Bine, de acord, fac abuz de majuscule, as sublinia sau as scrie cu alta culoare, dar nu stiu cum.) Daca este o problema izolata, daca in rest prestatorul de servicii isi multumeste clientii, totul este in regula, va continua sa functioneze. Daca "eroarea" se repeta este normal sa dispara, sa fie inlocuit. Este foarte important sa stim exact despre cine este vorba, maine Denisa se poate muta la un alt bazin. Sau poate nu ii tinem minte numele dar peste cateva luni cineva merge la un bazin, o vede si "i se aprinde o luminita": "parca am vazut-o undeva" si incepe sa caute pe net. Asa e normal sa fie, asa e bine pentru noi in calitate de clienti.

nelia spune:

Eu inteleg ce spui tu, insa nu, nu e in afara calomniei cind te plingi asa de un furnizor de servicii. In cazul in care ai folosit caile existente si nu s-a rezolvat nimic, antrenoarea respectiva continua sa lucreze ca si mai inainte, afectind copii si parinti, iar angajatorii ei nu iau masuri, atunci treci la masuri drastice, dai la ziar, scrii pe blog, forum etc. Dar in conditiile in care nici macar o discutie nu a avut loc ca de la parinte la antrenor platit de el pentru copil, eu vad un pic tendentioasa povestea. Sigur, e parerea mea...

Cornelia

Fomalhauti spune:

Nimeni nu e perfect in niciun domeniu. A lucra cu oameni e dificil. A lucra cu copii e si mai dificil. A lucra cu copii in prezenta parintilor lor e...Eu nu m-as baga sa o fac.

Am fost si eu la inot cu copiii. Vara trecuta am fost la o piscina in aer liber unde parintii puteau sa ajunga pana la antrenor oricand. Era circ. Tot timpul cineva se ducea pe marginea bazinului si isi certa copilul ca nu face ce ii spune antrenorul. Unii se duceau si spuneau antrenorului sa "arunce in apa" copilul. Altii se duceau sa spuna antrenorului sa nu-l oblige pe copil sa faca una sau alta. Erau parinti care erau de-a dreptul revoltati ca dupa 10 sedinte de inot copilul lor nu stie sa inoate.

Sunt convinsa ca e complicat pentru antrenor. Sigur ca si el este om, mai greseste. Dar fiecare trebuie sa isi asume aceste greseli. Este corect sa fie publice si eu, ca parinte, sa am posibilitatea sa aleg antrenorul care greseste mai rar.

Poate ca Denisa nu a gresit, asta e metoda ei. E mai dura. Cum spuneam, am vazut o gramada de parinti care vor un antrenor dur, vor sa le fie aruncat in apa copilul, vor sa fie obligat sa faca bazine sau sa se scufunde. Si in acest caz eu, ca parinte, am dreptul sa aleg daca o vreau pe Denisa sau vreau un antrenor care il lasa pe copil mai mult la "balaceala". Poate Denisa are rezultate la concursuri. Dar poate eu nu vreau concursuri, nu ma intereseaza performanta, vreau doar un pic de miscare in apa si distractie.

Repet, mie mi se pare un subiect util (poate ca ma duc sa dau si stele desi nu obisnuiesc...)

Fomalhauti spune:

Nelia, in cazul de fata discutia cu antrenoarea nu isi mai are rostul. Copilul nu mai vrea la ea. Copilul nu mai vrea la inot din cauza ei. Poate alt copil, in aceeasi situatie, si-ar fi imbunatatit performantele, dar un anume copil s-a speriat. Denisa a gresit cu metodele ei fata de acest copil, a evaluat gresit.

Daca Fiona ar fi vorbit cu Denisa sau cu conducerea clubului NOUA nu ne-ar fi folosit. Asa, daca ne-a povestit, ne foloseste. S-ar putea ca un anume parinte sa spuna "Aaaa, eu il duc acolo, eu asa vreau, sa il oblige sa faca bazine." Este in primul si in primul rand vorba de informatie.

nelia spune:

Cind e vorba de greseli facute contra copilului, eu sint prima care ia masuri si sint drastica, in primul rind cu mine. Si eu validez copilul in tot ceea ce simte, chiar daca, dupa ce aflu ce s-a intimplat, realizez unde e problema... ceea ce a simtit copilul e sfint pentru mine. Ceea ce spui tu cu certatul copilului peste cuvintul antrenorului este si mai rau.... cunosc genul asta de parinti.

Da, este o informatie, insa nu e completa. Din ceea ce a scris pe blog eu nu inteleg exact unde a gresit antrenoarea si am citit de doua ori. A gresit pentru ca nu l-a laudat pentru efort, am spus de la inceput... Nu stim exact de ce nu mai vrea copilul la inot, dar daca mama a avut aceasta reactie si in casa, in fata copilului, mie mi se pare normal sa nu mai vrea.

Cornelia

Fomalhauti spune:

Eu am inteles ca Denisa a obligat copilul sa faca bazine si scufundari atunci cand el nu dorea. Nu stiu daca pana atunci facuse bazine si scufundari. Nici nu mi se pare important. Poate nu facuse dar Denisa si-a dat seama ca poate face si a decis ca a venit momentul sa il forteze. Poate facuse dar in ziua aceea nu dorea. Poate era obosit sau nu se simtea bine si nu a stiut sa spuna asta. Poate copilul a dorit doar "sa faca un test", sa vada ce merge si ce nu merge cu antrenoarea.

Copilul nu a vrut sa faca ceea ce a spus antrenoarea. Antrenoarea a insistat. Copilul a inceput sa planga. Antrenoarea "nu s-a lasat impresionata". Copilului nu i-a placut si nu a mai vrut la inot.

Fionei nu i s-a parut normal comportamentul antrenoarei si a decis sa spuna asta si altor parinti. Eu stiu ca acest comportament este frecvent la multe persoane care se ocupa de copii si foarte frecvent la antrenori. Am observat ca atunci cand eu imi duc copilul sa faca sport cei mai multi antrenori presupun automat ca eu doresc performanta. Exista si exceptii.

Ei, bine, in aceste conditii, eu nu as vrea-o antrenoare pe Denisa. Dar alti parinti asta vor, sa invete copilul cat mai repede sa inoate si daca mai castiga si un concurs - nu exista antrenor mai bun.

Nelia, daca citesti in continuare (adica invers, in trecut) blogul vei vedea cam cum gandeste Fiona: are un articolas despre expresia "am pus saua pe el" si tocmai asta nu ii place. Si trebuie sa recunoastem ca e o conceptie foarte "populara" in Romania, mult prea populara pentru gustul meu.

nelia spune:

N-am citit decit articolul cu pricina. Nici mie nu mi-ar placea daca un antrenor ar face asa ceva copilului meu, insa tot ramin la parerea mea ca exista si alte modalitati de a rezolva o asemenea situatie. Si cum am schimbat destui antrenori pina acum si am luat pozitie de fiecare data cind ceva nu mergea intre copilul meu si antrenor, stiu sigur ca schimbarea lucrului cu copiii nu se rezolva asa.

Luni ma pregatesc psihic sa merg la scoala, o problema cu o supraveghetoare de la prinz... nu cred ca daca as scrie aici sau chiar pe un forum din Quebec ce face respectiva, ar schimba cu ceva situatia. Sau eu pot sa scriu, dar situatia respectiva ramine asa cum este, eventual doi sau trei parinti care citesc acolo unde scriu eu se vor feri de respectiva. Pozitia trebuie luata, eventual dupa o prima discutie cu persoanele implicate, in scris si in fata celor care pot schimba ceva.

Cornelia

viviana spune:

Mie nu mi-a placut ce a patit baietelul tau si sunt, sufleteste, alaturi de el.

Ina nu mi-a placut nici ceea ce ai facut tu.
Primul si primul pas, normal, pe care trebuia sa-l faci era sa discuti cu doamna in cauza.
Chiar daca in articolul de pe blog ai specificat ca nu ai fost de fata, (dandu-i o orecare corectitudine, subiectivismul ramane) asta nu scuza faptul ca nu i-ai oferit doamnei in cauza dreptul la replica.

Putea sa ramana totul pe blog, insa tu ai vrut mult mai mult.

Sunt de acord ca suferi pentru copilul tau. Dar fa-o mai cu masura, gaseste o portita spre echilibru.

Si iti spun toate astea vorbind din experienta.
Si fetita mea a patit-o cu un antrenor de inot. Urat. Ba chiar a capatat o oarecare frica de apa.
Insa eu am vorbit cu antrenorul, am aflat si punctul lui de vedere, am retras copila de la cursurile de inot. Si am asteptat cu rabdare fara sa fortez nimic.
2 ani mai tarziu, intr-o conjunctura fericita, fata a invatat sa inoate perfect, sa se scunfunde, sa sara si sa faca tot felul de scheme prin apa.
Am gasit solutia adaptata la nevoile si sensibilitatile ei. Nu am incercat sa adapatez un antreonor la ele.

La vremea respectiva mi-am varsat si eu frustrarile pe forum, insa nu am dat nume.
Nu mi s-a parut corect ca o conjuctura nefavorabila si o abordare nefericita la care nu am fost parte sa strice imaginea unui persoane.


In rest daca antrenoarea l-a obligat intr-adevar sa faca x bazine si sa se scufunde cand el nu dorea sau pur si simplu nu mai putea, nu e o metoda pe placul meu.

Sunt si alte variabile care ar trebui luate in calcul pana la un astfel de demers: sensibilitatea exacerbata a copilului la momentul respectiv, subiectivismul povestii lui, sperietura lui, etc.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi