Copil neobisnuit de agresiv

cristoiu spune:

Da, acum se pune intrebarea cum sa ii transmit eu asta amicei.

histamina spune:

ii spui ca sunt copii care au o nevoie afectiva mai mare si care cauta sa obtina atentia parintiilor prin orice mijloace si ca exista cazuri cand ,daca primesc atentia si afectiunea de care au nevoie,atunci si comportamentul copilului devine unul calm.
ca ei pot resimti teama, neliniste, nesiguranta daca nu primesc atentia si afectiunea cuvenite.
exista riscul ca prietena ta sa spuna ca i le ofera,si atunci cred ca ar trebui sa accentuezi pe nevoia diferita de afectiune..............

parerea mea

coracora spune:

A fost un subiect pe tema asta, sa atragem sau nu atentia parintilor atunci cand copiii lor se comporta violent / gresit, samd. In cadrul acelui topic multi parinti s-au declarat deranjati, ofensati chiar, daca sunt atentionati (in sensul bun si bland) asupra comportamentului copiilor lor. Eu nu pricep genul asta de "orgoliu". Parentingul presupune un set de indemnanari fara de care nu poti obtine un rezultat "viabil" la capatul acestui proces; unele dintre aceste indemnanari se invata de parcurs, ca doar nu ne nastem stiindu-le pe toate. Si invatam unii de la altii, aici nu exista loc de indoiala.

Daca cineva care nu stie sa prepare clatite foloseste tuica in loc de lapte, e de bun augur ca altcineva din preajma sa ii atraga atentia si sa-l ghideze pe calea cea buna, pana nu strica toata compozitia.

In cazul de fata eu zic s-o abordezi pe mama fetei in cel mai natural mod cu putinta; spui ca sunteti si prieteni de familie - cu atat mai bine, inseamna ca te va lua in serios si va fi receptiva la ceea ce ai tu sa-i transmiti. Nu trebuie sa rezolvi tu problema, ci doar i-o semnalezi. Din acel punct, ii revine ei sarcina sa gestioneze tendintele violente ale fiicei ei.
Eu zic sa nu-ti faci probleme, sunt sigura ca va intelege.

Deceneus spune:

Spune-i ca ai observat ca numai in prezenta ta sau a lor este agresiva si intreaba-i daca si in vizite la alte familii face la fel.
Daca numai in prezenta ta este asa, poate are ceva personal cu tine, vrea sa te sfideze pentru ca ai infruntat-o.
Poate este in "razboi cu dusmanul". si atunci ar trebui sa schimbi tactica, sa-i intri in gratii, sa-i dai de inteles ca a castigat, ca poate face ce doreste.

Marina spune:

Cora, cred ca ultima cearta a plecat de la a atentiona sau nu in mod direct copilul nu parintele ( asta daca nu mi-o fi scapat o alta cearta). Nu vad de ce nu i-ai spune parintelui direct ca te deranjeaza comportamentul agresiv al copilului lui. Cred ca nici un parinte nu ar trebui sa stea pasiv cand vede ca al lui copil pocneste pe cineva , indiferent de varsta.

Ramonika spune:

eu as vorbi clar cu parintii ca pretuiesc foarte mult prietenia lor si ca nu as vrea sa se incheie, insa nici nu as lasa copilul meu abuzat in continuare. risti sa-i scazi increderea in ea, sa se complaca pana la urma in postura de victima.
daca nu ar lua masuri, as renunta la prietenia cu ei.

cristoiu spune:

Deceneus, fetita e agresiva si cu alti copii, deci nu e razboi cu mine, dar poate cu ai ei. Eu cred ca ei parintii au ceva agresiv in comportament in casa, dar nu am multe dovezi, afara doar ca tatal e un pic mai rough cind face prostii. Nu e consecvent nici el, dar cind isi iese din pepeni intotdeauna mi se pare exagerat felul in care o apuca, in care tipa la ea. Nu e violent, dar are un subsol agresiv. Poate de la asta se trage. Totusi e ceva ce nu pot discuta cu ea, nu suntem prieteni asa de apropiati, suntem doar amici.

Ei parintii sunt constienti ca fata are o buba cu agresivitatea, dar am senzatia ca tot baga capul in nisip sperind sa treaca. Si nu trece, de aproape 2 ani.

Am vorbit ieri cu doctorul fetei mele si a zis ca el ar recomanda ergoterapie. Mi s-a parut ciudata recomandarea, ca nu inteleg cum ar putea ajuta asta, dar o sa ii transmit. In general doctorul asta cam stie despre ce vorbeste, dar pe mine m-a bagat in ceata. Eu credeam ca o sa imi zica de vreun centru de consiliere, ceva.

Azi ma intilnesc cu ele, cu mama si fata, iesim la festivalul primaverii sa dam copiii in carusel si masinute. O sa incerc sa abordez fin discutia, sa vad cum decurge. Oricum nu ii spun noutati. Stie ca fetita e agresiva si stie clar ca ma deranjeaza, ca doar am zbierat la ea de fata cu ei. Marina, uite ca eu m-am adresat copilului direct si o voi mai face si cu alte ocazii - dar e adevarat ca nu e un copil strain. Si ei intervin de intervenit, asa cu "nu, Ema!" cu explicatii ca o doare pe Ariana, cu amenintari ca pleaca acasa sau nu mai vin data viitoare in vizita. Degeaba. Fetita asta are nevoie de consecinte.

Ma framinta cum sa pun problema cu ea, fiindca nu vreau sa par cumva superioara dind sfaturi sau facind observatii. In fond nu sunt mama decit cu o zi mai mult decit ea, fetitele s-au nascut in acelasi spital, acelasi salon, la o zi diferenta, noi ne cunoastem de cu citeva saptamini inainte de nastere, ea a fost colega xu sotul deci ei se cunosc de mai multa vreme. Si ne intilnim cam o data pe saptamina, ba la ei, ba la noi, ba mergem pe undeva impreuna. La un gratar, o cafea, o birfa mica. Cam asta e relatia noastra. Hmmm...

Cristina_C spune:

Cristoiu, in Germania astfel de tulburari de comportament la gradinita si la scoala nu sunt tolerate, la un moment dat educatoarele/invatatoarele se sesizeaza si iau masuri, chiar ele trimit copilui la ergo sau psiholog, uneori acesta vine si in institutie. Sigur se va intampla asta si in cazul fetitei, e doar o chestiune de timp.
Cand va intalniti ai controlul, iti poti supraveghea si apara fetita, o poti atentiona pe cealalta si poti discuta cu mama ei, dar mai grav mi se pare faptul ca isi agreseaza fratele mai mic, zi de zi, daca spui ca are, saracul, tot felul de urme de violenta. Macar de asta parintii ar trebui sa faca ceva...

cristoiu spune:

Pai ar trebui Cristina, eu ma mir ca nu fac nimic. Asta mic a facut un an si a inceput acum sa o trosneasca si el pe ea. O sa ajunga sa se bata ca chiorii, eu ce sa le fac, nu sunt copiii mei, e problema lor. Pe mine ma doare cind intra a mea in discutie. Am facut un lucru urit. Desi am invatat fata sa nu loveasca, sa nu impinga, sa nu muste ... Si nu prea face, i-am spus ca daca Ema o mai loveste are voie sa se apere, sa o loveasca inapoi, impinga sau ce simte ea. Speram sa o socheze pe Ema ca o loveste inapoi si sa se potoleasca. Bineinteles ca data trecuta, a dat si a mea inapoi, asa mai timid si fara putere, sa nu o doara cumva, si a inceput sa arate a cat fight. Asa ca iar, am luat copilul si i-am explicat ca e mai bine sa nu se mai joace cu Ema daca o loveste ori musca ori ceva. Dar ea vrea sa se joace.

Si eu ma mir ca nu s-au sesizat la gradinita. Altei prietene i-au recomandat un fel de terapie gratuita, doar pentru ca fetita ei era un pic mai agitata decit ceilalti si nu prea asculta, dar nici intr-un caz asa de deranjant ca Ema.

Androix spune:

deci mai intai i-ai dat voie sa loveasca inapoi si pe urma i-ai zis sa nu se mai joace cu ema daca o loveste dar ea vrea sa se joace si in ciuda faptului ca o loveste tu nu te poti dezlipi de niste prieteni care sunt de fapt doar amici cu care nu poti vorbi chiar de toate. Ce e in neregula aici? Care este beneficiul acestor intalniri pana la urma? Ca daca distractia si joaca se strica de la o repriza de cafteala, iar voi adultii oricum nu sunteti asa apropiati nu prea picep care e avantajul. Chiar asa nu mai sunt familii cu copii cu care puteti socializa?

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!