LMA!Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***420**

novus spune:

Am fost acasa sa o pupacesc pe Ada ca noi plecam la Costesti sa ma aniversez cu colegii si ramanem peste noapte acolo, chit ca nu prea-mi convine dar mai stii ?!

Ne auzim maine !!!!

www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

denisamada spune:

Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

chatonel spune:

Simply, cu asta m-ai dat pe spate! Cum ai reusit sa corelezi cintecul cu incarcatul joculetului pe ipad?

denisamada spune:

Pai asa! Da-i un nume la "romania" asta, ca vina colectiva... nu e constructiva!

Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

chatonel spune:

distractie placuta! n-as avea in idee sa plec in week-end cu colegii :)

denisamada spune:

La multi ani!!!

Denisa-Madalina fericita de Adela-Marisa ( 5 aprilie 2009 )

www.helpioana.com" target="_blank"> Povestea unei manute pierdute

novus spune:

Ooooo la noi asta e ceva frecvent, de minim 4 ori pe an iesim impreuna si sa stii ca face bine la echipa, drept e ca si suntem toti plimbareti
Colegii mei au fost si la Viena anul trecut si anul asta avem in plan Praga


www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

chatonel spune:

pai stai, ca nu-i chiar asa :) totul pleaca de la faptul ca serviciile taximetristilor din bucuresti lasa de dorit; daca ei ar fi corecti si si-ar face meseria normal, cum si-o fac astia de-aici, n-as mai fi eu nevoita sa "fug" dupa persoane care sa ma preia la aeroport. As merge fain-frumos cu caruciorul cu bagaje si cu fie-mea la taxi pe peron, nenea ar iesi din masina, mi-ar da binete, ar incarca bagajele, noi ne-am sui in masina si, la sfirsitul cursei, fara sa astepte ciubuc, ne-ar da bagajele si ne-ar ura o zi buna.
Cine e de vina ca nu e asa?

chatonel spune:

sint excursii platite de firma sau cum?
aici nu se practica decit o masa la restaurant (pe banii nostri) in preajma craciunului; eventual si mers la disco apoi.

Pisik06 spune:

Asaaaaa, revin cu descrierea.

Ana-Bianca este darul venit de la Dumnezeu, intr-un moment in care nimeni nu credea ca mai este posibil. Ana este copilul care a rasturnat toate conceptele medicale, a daramat diagnostice si s-a implantat natural la mami in burtica, desi mami si tati erau pregatiti sa o faca in eprubeta. Inca din acel moment ne-a convins ca are personalitate si nimic din ceea ce isi pune in cap nu se intampla. La fel a facut in timpul sarcinii, cand de atata agitat si lovit cu manutele si piciorusele, a evadat o luna mai devreme, pentru ca, probabil, burtica era pentru ea un loc prea mic si neinteresant si vroia sa se aventureze in lume si sa isi cunoasca parintii. Au trecut de atunci trei ani frumosi, in care am fost partasi la minunea vietii, a bucuriei si poftei de viata, a iubirii neconditionate. Sunt ferm convinsa ca Ana este copilul trimis de Dumnezeu pentru a ma face un om mai bun. Pentru ca, pana acum, toate provocarile la care m-a supus au « atins » trasaturi ale mele la care aveam nevoie sa lucrez, sa devin mai constienta de mine si de cine sunt.
Fizic, Ana este o combinatie intre mine si sotul meu, dar a luat trasaturi si de la bunici. Ochii, mari si foarte expresivi, au inceput prin a fi albastri si s-au transformat intr-un gri-albastru, culoare ce o face remarcabila. Trasaturile fetei sunt fine, dar bine conturate, nasucul este mic si in vant, iar parul este matasos, saten deschis. Ana seamana mult cu mine cand eram mica, dar are niste trasaturi mai finute, de printesa.
Ca personalitate, dupa cum spuneam, are din plin si ne-o dovedeste de fiecare data. In ciuda temperamentului aprig, a determinarii atunci cand vrea ceva, a staruintei cu care cere orice, Ana este foarte sensibila. Adora bebelusii si este deosebit de grijulie, atat cu papusile, cat si cu bebelusii reali. Daca aude un planset de bebe freamata toata, se duce la el, incearca sa il mangaie, sa il impace, la fel, daca vede un animalut zgribulit o afecteaza. Se ataseaza de persoane si sufera daca este respinsa sau ignorata. Nu vrea sa ne pupacim non-stop, dar raspunde la alinturi, cand ne imbratisam eu cu Pisi vine si ea si se agata de picioarele noastre si ne imbratiseaza, cauta sa ne impace cand suntem tristi sau suparati, ne mangaie si ne face din gurita “sssssttt”, ca unui bebelus pe care incerci sa il linistesti. Nu ii place sa fie certata si nici sa stam suparati, vine si se gudura sa ne impacam, ne arunca o privire smecheroasa si un zambet larg si gata. Este foarte atasata de noi, isi doreste sa ne aiba langa ea in toate momentele, iar cand ne revedem ne rasplateste cu imbratisari puternice.
Iubeste animalele, pasarile, culorile si nu stiu sa aiba vreo frica pana acum decat o mica teama de intuneric. Nu o deranjeaza sa se murdareasca, ba chiar din contra, sare in balti, se baga in noroaie, isi pune faine pe haine, pe fata, se mozoleste cu plastilina, intr-un zel creator maret.
Este destul de perseverenta. Atunci cand vrea ceva, insista pana cand se indeplineste. Cedeaza la explicatii, dar neaparat logice si facute de pe picior de egalitate. La tipete, amenintari, restrictii, reactia este inversa.
Este indragostita de muzica si as putea spune ca mai repede a cantat decat a vorbit. Canta curat, intoneaza perfect orice melodie aude, iar cand nu vorbeste, rareori tace, mai degraba canta. Este aplecata si spre dans, pictura, in general spre tot ce tine de arte. In schimb, nu e foarte atrasa de puzzle (ii place sa ma vada pe mine facand, dar ea isi pastreaza concentrarea f putin), de jocuri logice, de forme geometrice. La ea totul se bazeaza pe simtul artistic. Ii plac jocurile de rol si isi inventeaza jucarii din orice. Din linguri de lemn isi face pod, din bucati de caramida cuburi, din pietre papusi sau te miri ce. Face personaje din obiecte si vorbeste cu ele. Sticla de apa este bebelusul, suportii de oua catei si lista poate continua, in functie de imaginatie. Cateodata, sta langa noi si incepe sa faca o adevarata piesa de teatru, ce ne determina sa ne oprim din orice facem si sa o ascultam.
Este sociabila, dar are nevoie de un timp de acomodare. Daca intram intr-un spatiu unde este multa lume, sta intai lipita de mine, apoi usor usor se desprinde si incepe sa exploreze. La fel si atunci cand cunoaste persoane noi. Vorbeste foarte corect, face aproape toate acordurile, nimereste inclusiv dativul si genitivul verbelor #61514; si ii merge gura toata ziua. Nu este obsesiva cu de ce-ul, din contra, daca ii dai o explicatie logica din prima, raspunde cu un “daaa?” foarte mirat si apoi sta si rumega explicatia.
Ar mai fi atat de multe de spus, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi vin mai multe idei. Ca sa nu o mai lungesc, poate Ana nu este copilul perfect, dar asa cum eu sunt cea mai buna mama pentru ea, asa si Ana este cel mai bun copil pe care l-as fi putut avea vreodata!


Mami de minune mica