Probleme cu bunicii

Ioana_Pos spune:

Inca ceva: la cat de dificili sunt copiii mici (plans, scutece, moft la mancare, neajutorati, vor sau nu vor una sau alta, nu se pot exprima, etc), cu atat sunt mai dragalasi si mai afectuosi ca altfel cine are grija de ei si-ar lua campii.

Trocul e cam asa: tu ai grija de mine, eu iti ofer afectiune. Bunica are grija de copil si e normal sa 'ceara' afectiune de la el. Nu cred ca poate suspenda relatiile cu copilul cand sunteti voi acolo, sa il ignore ca sa vina el la tine (de altfel personal nu gasesc ca asta e o solutie).

Asa cum au scris si fetele, un timp al vostru singuri cred ca e necesar. Si da, confortul fizic ar fi perturbat sa il scoli, sa il duci, sa il aduci, dar pentru confortul psihic si intimitatea intre mama-tata-copil merita efortul. Parerea mea

eumada spune:

Hai.mai.chiar asa?
Nu mai dati rosii in femeie...credeti ca o cresa e mai buna?Sa fie lasat sa zaca intr-un patutz si sa nu mai aiba repere deloc?Hello,e un copil de 1 an!!!!!

Bine ca bunicii sunt responsabili...Bine ca te ajuta sa vezi cum e cand esti la job,vii acasa,copilul vrea joaca sa iesi cu el,sa aveti activitati..plus curat si mancare.....

Tu nu gresesti nicaieri,doar ca trebuie sa stabilesti niste directii de actiune si gata.

Si de ce ma rog sa nu o las pe mama,bunica Evei sa se bucure de ea?
Cu mine sta,dar daca pe mama o iubeste atat de mult care e problema?
Un copil are foarte multa iubire de oferit,are pentru toti...si repet,forumul e doar orientativ.Deciziile adevarate le iei tu cu tine si sotul.

Veti avea timp pentru toate.Nu e rasfatat e doar un copil.Poate tu nu-i stii tabieturile sau poate crezi ca un copil de un an trebuie sa stie ce vrei tu,sa stea cuminte,sa nu faca zgomot....ei nici chiar asa..rasfat la un an?Nu cred.Asa sunt copiii si decat sa fii tracasata,obsita si sa cazi lata seara,si peste noapte sa te mai scoli de acteva ori si sa ceri sfaturi despre cum sa faci fata oboselii,mai bine gasiti o solutie intermediara si gata.E pacat,ai o sansa pe care altii nu o au.

Marius are dreptate,depinde doar de voi,nu de forumuri nu de vecini.


Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

Ilinca_M. spune:

Eumada, nu stiu unde vezi tu atatea rosii zburand; femeia a vrut sa vada cum se vede situatia din afara, i-am spus cum se vede din afara. Normal ca va proceda in continuare cum vrea ea, nu cum ii spunem noi sau tu!
N-a zis nimeni ca o cresa e mai buna, dimpotriva, cred ca toata lumea a fost de acord ca situatia in care copilul e lasat cu bunicii iubitori cat parintii sunt la serviciu e ideala. Dar cat sunt la serviciu, atat!
De ce ar fi trebuit sa ascundem ca ni se pare SHOCANT si trist ca acel copil sa fie lasat in continuare la bunici, pana in weekend, pentru un presupus bine al copilului?
Binele copilului este in primul rand langa parinti, restul sunt scuze si pretexte (ca de ce sa-l trezesti dimineatza, saracutul, de ce sa-l bulversezi cu 2 locuinte etc). Vorba lui Creanga, nu stiu altii cum sunt, dar eu sa vin de la serviciu si sa stiu ca al meu copil e la 20 de minute de mine dar sa nu merg dupa el, "sa nu-l bulversez"...cred ca nici sa respir prin casa aia goala n-as putea.
De asemenea initiatoarea topicului spune ca dimineata cand ei pleaca sa serviciu copilul doarme, cand se intorc de la serviciu copilul iar doarme- deci rezulta ca s-ar intoarce dupa 20-21 seara, nu? Si atunci cum de totusi sunt zile in care merg ambii "in vizita" de cate 1 ora la copil? Nu vi se ar contradictorii afirmatiile? Ori lucrezi zi-lumina si atunci chiar ca nu poti vedea copilul decat in weekend, ori ai timp dupa serviciu sa mai faci si "vizite de curtoazie", dar atunci inseamna ca nu lucrezi chiar pana la ora la care copilul doarme...
Oricum s-a subliniat o idee destul de clara: bunica baiatului isi ia revansa pentru tineretea ei, in care, "la sfatul familiei", cum e traditia in familia lor, si-a lasat copilele la parintii ei. Recupereaza acum, se simte acum mama completa, cu schimbat de scutece, alinat plans, luat in bratze oricand etc. Poate in sufletul ei regreta deciziile luate pe vremuri, "in acordul si la sfatul clanului extins". Poate asa va regreta si Irina. Depinde de ea sa iasa sau nu din acest "cerc vicios"/"istoria se repeta".

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

stefania_97 spune:

Eumada situatiile sunt total diferite. La tine vine mama ta la voi acasa din cate am inteles. In afara de asta ati trecut printr-o tragedie cu gradinita care v-a marcat.

Eu sunt singura cu sotul amandoi muncim si copiii nostri au mers la cresa de la 10 luni. Sunt foarte bine dezvoltati si integrati. Cel mic mananca singur de la 10 luni, e independent si amandoi merg in aceeasi institutie. Stiu ca in Romania gradinitele si cresele sunt o problema dar cred ca e si chestie de noroc si de cautat una care se potriveste copilului. Si bunicii pot sta cu baietelul pana vin parintii apoi ei sa aiba grija lui.

Eu am fost lasata la bunici luni intregi si desi era frumos si ii iubeam ma simteam abandonata si imi era dor de mama continuu. Plangeam sa ma ia acasa.... Nu as face asta niciodata copiilor mei.

Soacra mea imi spunea sa o trimit pe fetita in Portugalia la ea inainte sa nasc ca sa imi fie mai usor. Saraca vroia sa ajute dar eu am luat foc, cum sa plece copilul meu de 3 ani departe de mine o luna. E o chestie de prioritati. noi ne crestem copiii fara ajutor, noi i-am facut fara bunici ii crestem fara bunici nu ca nu vin in vizite dar noi suntem parintii.

giulia81 spune:

posibil sa se fi referit ca doarme la pranz cand ea se intoarce de la servici?

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

Lumina sfanta pentru copii

Ilinca_M. spune:

Mi-a trecut si mie razant prin minte, dar varianta asta ar fi chiar trista, adica termini serviciul pe la 15-16 dar deh, atunci copilul doarme inca de pranz, doar n-o sa astepti 15-30 de minute sa se trezeasca, eventual sa fii langa el cand o face, neah, mai bine mergi acasa, te faci comoda...astepti weekendul...
Neeeh, varianta asta e prea cinica sa o cuprinda mintea mea, mie mi se pare exclusa!

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

carmencat spune:

Si noi ne crestem fetita fara ajutor exterior. De la 1 an jumate am mers la gradi, am experimentat si bone, au mai venit si bunicile cate o zi doua cand am avut disperata nevoie. Dar totul s-a intamplat la noi acasa.
Nu exista sa nu stiu eu ce face copilul. Da, am avut perioade cand mergeam si la servici si eram si treaza noptile, de la treziri de cateva ori pana la nopti complet nedormite functie de imprejurari, dar nu as schimba asta cu nimic. Timpul copilului meu, copilaria, cu tot ce inseamna asta, nu as da-o pentru nimic.
Ei ii e bine cu noi, la ea acasa. La ea acasa isi stie locul, jucariile, stie ce are voie si ce nu are voie. Este la ea acasa. Se simte in siguranta la ea acasa.
Stie clar cand sta cu ea bona sau buni. Chiar ma intreaba de seara: mami, maine peci la selvici? Da, mami. Vine buni sa stea cu mine? Da. Bine, mami, sa vii lepede. Eu vleau sa stau cu tine.
Si mami rupe usa la 5 sa ajunga repede acasa la fata.
O sa imi ziceti ca poate am servici care imi permite sa rup usa la 5. Nu, nu am. Dar fac in asa fel incat sa plec la program. Inainte de a fi mamica eram model de plecam si la 2 noaptea si la 4 dimineata cand era de terminat un proiect.
Si pentru ca sunt acasa la mine, eu fac regulile. Eu las ce sa manance (evident si variante), eu fac programul, mie mi se raporteaza tot.
Cand ajung acasa si deschid usa aud: "Maaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!! A venit maaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!" si ne pupam si ne iubim.
O intreb ce a facut, cum s-a descurcat in ziua respectiva si pe ea si pe persoana care a stat cu ea, dupa care multumesc frumos persoanei, indiferent cine este ea, si gata.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

pisigri spune:

La 1 an cred ca inca are 2 somnuri de zi. Deci probabil e vorba de somnul de la 5-6 dup-amiaza.

Eumada, dar nu spune nimeni sa "rupa" copilul de bunici sau sa il duca la cresa.
Incercam sa o facem sa nu se mai minta singura.

Toata lumea din familie o bate la cap ca asa e cel mai bine pentru toata lumea, sa lase copilul la bunici. Ea are evident niste semne de intrebare undeva in suflet. Acum.
Daca nu actioneaza acum, se va obisnui cu situatia creata, si nu cred ca asta este spre binele ei sau al copilului.

Problema nu e ca e rizgiiat copilul pur si simplu devine agitat pt ca pina de curind, a stat mult cu mama (CIC); deci cind mama reapare in peisaj se bucura asa cum stie el la 1 an. Insa in curind normalitatea va fi sa stea mereu la bunica.

Iubesc familiile extinse, numaram ca fie-mea are 9 "bunici" (strabunici, bunici, matusa sotului meu etc). Ma bucur ca ii iubeste si ca se simte bine impreuna cu ei. Ma bucyr cind imi spune ca eu si tati putem sa plecam, ea o sa vina mai tirziu (are 3 ani). Dar numai noi doi, mami si tati adica, luam decizii in ce o priveste; noi stabilim cum vrem sa creasca, noi sintem si cei mai buni si cei mai rai parinti (in functie de chef si dispozitie). NU am permis ca cei 9 "bunici" sau alti binevoitori sa ma invete sau sa imi impuna ce sa fac cu copilul meu.
Pe cind in acest caz mie mi se pare ca mama a fost si "convinsa" si "setata" ca e perfect normal, e de asteptat ca cel mic sa creasca la bunici si sa-i lase pe parinti sa isi traiasca tineretea...doar asa au facut si generatiile anterioare, nu?



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

carmencat spune:

Si inca ceva, din ce am citit, sotul tau este cam exclus din activitatile cu copilul. Abia reusesti tu cat de putin sa te strecori.
Nu te temi ca frustrarea sotului va creste? Ca veti avea ceva probleme din cauza asta? Sau ca pur si simplu la un moment dat se va retrage de tot si nu ii va mai pasa?
Este un echilibru destul de delicat de mentinut.
Parinte inveti sa fii fiind in fiecare clipa, in fiecare zi. Copilul ti-l cunosti fiind langa el in fiecare zi. Chiar daca numai o ora sau doua seara inainte de culcare.

Parerea mea este sa discuti serios cu sotul tau despre situatia asta si, in consecinta cu parintii tai. Daca dau semne ca se supara poti sa le spui frumos ca cel mai mare ajutor pe care ti-l pot da este sa vina sa se ocupe de copil la tine acasa, abia se linistesc si ei peste noapte si sunt odihniti si pregatiti pentru o noua zi. In plus, este dorinta voastra, a ta si a sotului, sa stea copilul cu voi. Ati incercat asa, sa il tineti la ei, si nu merge.



Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

pisi-pis spune:

Pai trebuie sa te gandesti foarte bine daca asta e o solutie pe termen lung sau nu.

Pentru ca daca e o solutie pe termen lung, atunci atat tu cat si mama ta ar trebui sa ii faceti trecerea cat mai lina de la o persoana de atasament la alta. Acum, cat e inca in proces de adaptare, si daca sunteti prezente amandoua, tu si mama ta, e clar ca tb sa sariti amandoua ca leoaicele la cel mai mic scancet al lui, ca sa nu se simta nici abandonat de tine, dar nici sa nu-si schimbe mama ta atitudinea pe care o are fata de el pe parcursul zilei cand tu nu esti, doar pentru ca ai aparut si tu in peisaj. Dar in timp, da, cred ca tu ar trebui sa te retragi, oricat de dureros ar fi pt tine.

Daca nu e o solutie pe termen lung atunci cred ca va jucati cu focul. Pentru ca e de departe mult mai traumatizant pt bebe sa fie rupt toata saptamana de persoana principala de atasament, decat sa fie trezit dimineata si seara ca sa fie dus/luat de la bunici.

Eu nu cunosc decat 2 persoane care au fost crescute de bunici, si amandoua i-au considerat "parinti" pe bunici si casa parinteasca a fost casa bunicilor. Si pana la urma asta e si normal. Daca parintii au job-uri infernale, de dimineata pana seara, poate ca e cea mai buna solutie pt copil.


Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza