Probleme cu bunicii

cristoiu spune:

Deci tu ai mai multe probleme si e bine sa le separi:

1. Copilul tau locuieste la bunici si e ingrijit de bunici. Voi, parintii naturali sunteti vizitatori cite 6 ore pe saptamina plus weekend (daca am inteles corect). In cazul asta, te rog sa ma scuzi, dar nu sunteti parinti decit cam cu numele. Copilul e firesc sa se ataseze de cei care au grija de el si petrec timp cu el. Adica de bunici. Bunicii ii sunt practic parinti si sa nu te miri daca ai sa il auzi spunindu-i "mama" bunicii. Solutia? Ia copilul acasa in fiecare zi dupa servici. Ce Dumnezeu, 20 de minute nu sunt un capat de tara, eu fac tot 20 de minute pina la gradinita fetei mele si la fel la intors. Scurteaza programul de lucru, ori mergi mai devreme sa poti iesi mai devreme, gasiti o solutie si luati copilul acasa.

2. Vacanta de vara la tara e ok pentru copil. 4 luni insa mi se pare enorm pentru un copil de 1 an si cred ca veti bulversa total copilul din punct de vedere emotional. Daca e atasat de tine ca mama, practic va avea sentimentul abandonului. Solutie nu am, dar nu mi se pare ok.

3. Socrii vor sa petreaca timp cu copilul si chiar sa il ia la ei o saptamina la vara. Daca e ok ca parintii tai sa faca asta de ce nu e ok pentru socrii? Double standards? Copilul nu e prea mic sa fie lasat o vesnicie cu parintii tai, dar e prea mic sa fie lasat 7 zile cu parintii sotului? Mai ai si alte issues cu socrii? Dupa parerea mea socrii nu sunt straini copilului daca il vad o data pe luna pentru 2-3 zile. Iti spun eu clar ca ii cunoaste.

Irina01.06 spune:

Pentru pisi

Exact la asta m-am gandit si eu, la acea stabilitate emotionala a copilului, tocmai de aici apare comfuzia: Pana acum am fost eu centru de referinta, acum intervine mama mea. Si eu ce sa fac? Sa ma retrag si sa o las pe ea? Cand suntem impreuna ce

Si da, ma simt exclusa, simt ca bunicii si-au inteles un pic gresit rolul asta, parca isi traiesc din nou rolul de parinti, s-au luat foarte in serios si tind sa preia controlul iar pe noi ne infantilizeaza la loc: Il dam la ei pe Andrei pentru ca avem incredere ca sunt cele mai iubitoare persoane dupa noi dar ne asteptam ca atunci cand suntem in preajma, bunicii sa il incurajeze pe copil cu gesturi, mesaje : uite a venit mama, a venit tata, stai cu ei, joaca-te cu ei.
Ma astept sa constientizeze ca si noua ne este greu si sa sesizeze cand e cazul sa se retraga si sa il lase pe copil sa se concentreze asupra noastra, ca pana la urma tot cu ei va petrece mai mult timp.

marius spune:

Draga Irina tu gandesti ca un om matur crezand ca un copil va gandi la fel.
Te inseli. Copiii sunt mult mai simpli in gandire. Ei transeaza emotional o relatie. Bunicii incep si ei sa simplifice relatia cu copiii. Cu nepotii si mai si. Bunicii nu mai sunt parinti dar in fata nepotilor care stau mult timp cu ei devin un fel de parinti adoptivi.
Ca va convine sau nu, acesta este "targul" relational. Nu e vina copilului si nici a bunicilor ca isi stabilesc relatii din ce in ce mai stranse odata cu trecerea fiecarei zile. Nici tu, nici tatal practic nu existati. Sunteti sau mai exact deveniti un fel de imagini fara un continut prea clar ceea ce este de asteptat pentru simplul motiv ca nu mai aveti interrelatii. Ba mai mult, usor, usor reperele copilului vor deveni cele familiare, iar acestea sunt reprezentate de cu totul alte persoane decat tu si sotul tau.
A venit mama si/sau tata ce inseamna pentru el/ei? Afectiv, relational... din ce in ce mai putin. Cuvinte goale. Asa cum am mai spus copiii sunt foarte simpli, ei sunt afectivi, nu au nevoie de cuvinte care sunt fara continut emotional, afectiv. Reperul lor este 99.99% bazat pe "cine esti tu pentru mine in fiecare zi?" Acest raspuns il formeaza si ii formeaza felul de a fi, modul de a raspunde si caracterul pentru o viata intreaga.
Asa incat raspunsul trebuie sa il dai tu si sotul tau:

"Cine sunteti voi pentru copil in fiecare zi?"

Restul sunt pure teorii fara continut.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Irina01.06 spune:

Da si eu si sotul am fost crescuti de bunici si toata familia a incurajat asta. Deci chiar se repeta o istorie.
Pana sa trecem si noi prin experienta asta mi s-a parut ceva firesc si ca e cea mai buna solutie-compromis in afara de cresa ( am eliminat din start asta ceva pentru ca e prea mic) si bona (mi-e greu sa il stiu asa mic cu o persoana straina).
Este solutia care ni s-a parut noua cea mai potrivita pentru urmatoarea perioada (5 luni), nu este o solutie definitiva. Vom vedea in primul rand ce se intampla cu copilul si cum se simte el. Seamana cu o experienta de adaptare si a lui si a noastra.

eumada spune:

Intai inchina-te si multumeste celui de sus ca are cine te ajuta.

Apoi spune-i mamei tale cat de mult conteaza ca te ajuta,cat de mult inseamna pentru tine ca e atat de iubit copilul,apoi roag-o sa va lase sa stati numai voi cul cat stati acolo.Atat.Sa va lase o ora doua numai voi cu el.

Oricum de bunica va fi atasat mult mai mult,insa va constientiza ca tu esti mami si orice ar face bunica,tot tu vei fi mama.Acum bucura-te ....locul tau de mama va fi vesnic acelasi.Si eu cat eram in CIC,lasam fata la mama,un loc superb..eu stateam dimineata pana la 1 apoi venea mama,eu plecam si ea ramanea cu fata.....Eva o iubeste enorm pe mama mea.....se uita la ea ca la soare....si eu ma bucur ca am asa o mama,ca ma poate ajuta si am baza pe ea,ca o las cati ani va mai trai sa se bucure de Eva.Va veni vremea cand nu va mai fi.......

Pe mine ma iubeste oricum....se lipeste de mine,ne jucam,ne pupam ne iubim..seara mai vine mama cateodata...dar de cand ajung de la munca pana pe la opt,eu ma joc cu fata.

Asa si tu....te va iubi,te iubeste puiutul doar ca e la varsta la care traieste clipa si se ataseaza de cel pe care-l vede cel mai mult timp.
Pe masura ce creste isi va da seama.
Bine ca nu l-ai dus la cresa...are timp....

Bucura-te acum si discuta cu mama ta,si iesiti si voi cu el in oras...



Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

Kalid spune:

Ce de rosii a primit saraca mamica!!!!

Ce sfaturi sunt astea?!?!? Sa il duca la gradinita?!?! Ati citit macar ca baietelul are un an?! Sau sa il duca dimineata la parinti?! Sa il scoale la 7 dimineata si sa il chinuie pe drumuri?

Irina01.06, eu te inteleg perfect!

Si eu am optat cand am terminat CIC-ul sa o duc pe fii-mea la mama in timpul saptamanii, ca sa ii fie ei (mamei) usor, sa nu o pun pe drumuri... Asta a durat cam 2 luni, dupa care i-am spus mamei ca nu prea merge asa si... s-a modificat schimbarea. E greu cu hainele, cu jucariile (noi caram si scaunul de masa dintr-un loc in altul), cu universul copilului care 5 zile e intr-un fel, 2 altfel. Vino cu argumentul ca e mai important sa aiba copilul acelasi "habitat", decat sa mai faca parintii tai treburi prin casa...

Parearea mea e ca ccc comportamentul bunicilor ar fi fost la fel, chiar daca nu ar fi stat baietelul la ei. Stiu multi bunici care rasfata nepotii excesiv... Asa considera ei ca isi exprima dragostea... sa le refuze cat mai putine lucruri...

Discuta serios cu sotul tau si apoi cu parintii sa faca acestia un efort, sau doar unul, nu trebuie sa vina si mama si tatal tau in acelasi timp, si sa vina la voi acasa.

Intr-adevar, 4 luni sa il lasati din vara la tara este prea mult. Solutia ar fi sa se adapteze parintii tai si sa stea mai putin la tara.

Succes in orice alegeti sa faceti!

natalia_nica spune:

Pai da, isi traiesc rolul de parinti, pentru ca voi l-ati acordat... Parerea mea (doar a mea, da?) e sa mai faci un consiliu de familie DOAR CU SOTUL TAU, sa hotarati voi, PARINTII COPILULUI, ce veti face in continuare. Citeste inca o data ce zice pisi-pis, si vedeti pe care sacrificiu sunteti dispusi sa il faceti: sa-l lasati sa-si gaseasca 'mama' in bunica sau sa il cresteti voi doi (adica sa-l luati in fiecare zi acasa cu voi). Dar, insist, acest lucru ar trebui stabilit de voi doi, tu si sotul tau, nu de toata familia extinsa, pentru ca voi doi sunteti responsabili de acest copil, e al vostru...

Sincer, ma doare sufletul doar sa ma gandesc ccc ca baiatul meu ar putea sa nu ma considere pe mine 'mama' lui, nici n-as concepe sa nu ma vada zi-de-zi (si nu neaparat ca nu as suporta eu sa nu-l vad, ci stiind ce ar fi in sufletelul lui).

Decizia e a voastra!

pisigri spune:

Ba eu nu mi-as lasa copilul cu zilele acolo.
Daca are un cosmar, cine il alina?
Daca ii mai iese vreo masea, cine e linga el?
Daca se sperie, daca se bucura, daca ii reuseste ceva, cine e linga el sa il aplaude si sa il incurajeze?

Ei, aia este figura lui de referinta, de atasament. Tu l-ai "abandonat" acolo si te astepti de la un copil de 1 an sa "lesine de bucurie" ca ai venit tu in peisaj. Tu, care in timpul saptaminii te duci la el 2 ceasuri,o data la doua zile.
Nu, el te intreaba, in felul sau "Da tu cine esti??"

Nu stiu ce modele ai tu in familie, mie nu imi place rezultatul cind vine vorba de copii crescuti de bunici. Nu ma refer la copiii mici care in loc sa stea cu bona sau la gradinita stau cu bunicii; ma refer la copiii care se intilnesc cu vecinii bunicilor mai des decit cu proprii parinti.

Aceasta pasare a responsabilitatii din ograda voastra in cea a bunicilor are consecinte pe termen lung, oricit de iubit si de bine ingrijit este copilul.

Si da, trebuie sa ca prieste si voua sa continuati sa "copilariti"...

Tu trebuie sa intelegi ca nu se poate sa fii musafir in viata copilului tau, dar sa ai cu el relatia mama-copil despre care citesti in carti. Pur si simplu nu se poate. Ori iti asumi responsabilitatea pt el, il iei acasa, gasesti solutii sa il tii linga tine, ca de-aia esti mama, ori esti asa de convinsa ca si tu si sotul ati crescut perfect departe de parinti, pe la bunici, si il pasezi bunicilor, dar iti reduci pretentiile.

Eu, ca bunica, nu as accepta pretentiile despre care vb eumada. Atita timp cit EU cresc copilul, EU stabilesc regulile.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

dana vio spune:

Pai in cazul asta si unii si altii incearca sa-si spele pacatele. Ce-au pierdut cu copii lor vor sa aiba cu nepotul. Parerea mea: e copilul meu, cine vrea sa ma ajute , ma ajuta dar nu-mi ia locul.
Pentru mine asta a fost foarte clar din prima zi, Alex stie cine-i sunt parintii si care-i sunt bunicii. Si sa stii ca si eu am copilarit la bunici, vacante intregi, luni la rand, dar dupa ce-am fost destul de mare sa pricep.
Luati-va copilul acasa. Daca va permiteti cu bona daca nu cu parintii/socrii. O sa va fie mai greu, dar daca parintii vor sa va ajute au s-o faca. O saptamana cand la unii bunci, cand la ceilalti au sa-i faca foarte bine ( de altfel, o sa fie bine pentru toti) mai mult nu l-as lasa.

Alexandra Maria
14.12.2007

Ioana_Pos spune:

Irina, daca asta este modelul familial adu-ti aminte cum te simteai tu (la varste ceva mai mari, ca de la 1 an nu cred ca mai ai ceva amintiri ) fata de parinti respectiv fata de bunicii care te-au crescut pe tine. Da, da, fiecare simte in felul lui, dar cred ca poti face o extrapolare. Si acum, gandeste-te ca mama, cum vrei sa se simta copilul vostru fata de voi/ fata de bunici. Cred ca asta e punctul de pornire.

Problema cu socrii care se vad rar este o falsa problema. Din motive de distanta si fetita noastra se vede rar cu parintii mei, cam o data pe luna, dar ii recunostea mereu, chiar si cand era mai mica ca fiind persoane din anturaj si dupa 2-3 ore impreuna ii lasam singuri si ma duceam in treaba mea. Acum mi-i arata in poze si imi vorbeste de ei, ca i-au adus una alta sau au spus una-alta - are aproape 2 ani.

Daca decideti sa ramaneti in varianta actuala, treci peste sensibilitatile mamei tale si aminteste-i cum era cand ea era la serviciu si tu la bunici si abia astepta sa te vada si sa stati voi doua. Ca o paranteza, s-ar putea ca mama ta sa isi traiasca acum maternitatea care la voi i-a fost refuzata (servici etc).