Probleme cu bunicii

natalia_nica spune:

B_Zara, dar daca socrii locuiau la 20 minute de voi, cum ati fi procedat? Tot asa de rar ati fi vazut copilul? Intreb pentru ca situatia ta mi se pare diferita de a Irinei...

inbox spune:

Zara, ai si tu dreptatea ta...sunt situatii si situatii, dar de cele mai multe ori lucrurile se amesteca iar parintele ajunge sa rupa legatura cu copilul, din diverse motive...bunicii ii trateaza pe parinti ca pe copii, nepotul se trezeste pus in postura de frate cu parinitii ( daca sunt toti tratati egal) si sunt multe...nu sunt impotriva bunicilor ( sau mai bine zis, nu mai sunt), insa eu una nu am vazut decat rar si asta in situatia in care bunicii au venit acasa a copil, bunici care sa stie sa fie intelepti, sa-si respecte copilul si prin asta nepotul, etc... La noi tiparul este cam acelasi "ce stie maica-ta", "noroc cu mine", "daca nu eram eu vai, de capul vostru", "nu ma inveti tu pe mine sa cresc copilul, nu uita sunt mai batrana si am mai crescut n-spe"...

De fapt, altceva vroiam sa zic, si am divagat, se pleaca de la o solutie de compromis, pe termen scurt, si apoi se ajunge tot mai departe, bunica devenita mama nu mai suporta ruptura, gaseste motive ca perioada sa se prelungeasca, pe la 3-4 ani se incearca adaptarea la gradinita, dar surpriza, tocmai nepotul lor nu se adapteaza, ba se mai si imbolnaveste....si uite asa din una in alta, se trezesc parintii cu copii mari, inlocuiti de bunici ca nu au putut sa se impuna, sa-si asume rolul pe care si l-au luat si tot asa...

Eu ii recomand autoarei subiectului cartea " Cand apare copilul" de Francois Dolto. Eu cred in parerile specialistilor, atunci cand merg mana in mana cu instinctele mele de mama! ( asta, fiindca tot spunea cineva ca sa nu mai credem in carti)

Lumea mea

steluta25 spune:

Am fost crescuta de bunici pana la 7 ani. Parintii-la 40 km, veneau doar in week-end. Niciodata nu am fost apropiata de mama, o vedeam pe bunica drept inlocuitor.
La anii adolescentei s-a produs adevarata ruptura, certuri interminabile cu mama. Poate a fost vorba si de prapastia intre generatii dar acum, privind in urma, cred ca toate au pornit din anii fragedei pruncii.Niciodata nu a stiut/putut sa fie apropiata de mine iar eu i-am simtit lipsa. Cu mintea mea de copil, credeam ca eu sunt vinovata. Si sufeream amandoua.
Nu am reusit sa gasim calea de mijloc, pentru ca mama a plecat prea devreme dintre noi, lasand in sufletul meu o rana deschisa.
Toate acestea ma urmaresc si acum, la maturitate si in unele momente inca ma cosider vinovata. Nu stiu daca voi trece vreodata peste. Am invatat sa traiesc cu ele in suflet si fac tot posibilul sa nu le repet cu juniorul meu, cu toate ca uneori dau ca batu-n balta.
Am avut sansa sa imi pot lua al treilea al concediu fara plata si nu am ezitat nicio clipa. Pentru noi asta e solutia cea mai buna.
Nu gereralizez, spun doar sa fiti alaturi de copiii vostri cat de mult puteti. Nu ii dati deoparte, nu ii puneti de locul doi. Lasa urme adanci.

carmencat spune:

Realitatea este ca legaturile dintre copil si parinti se formeaza in primii ani de viata. Trebuie avut in vedere acest lucru cand alegem cum sa il crestem pe cel mic.
Ideea ca e mic, nu isi da el seama acum, aparem noi, parintii in viata lui mai tarziu si lasa ca vede el atunci ca il iubim si noi suntem mami si tati... nu e reala.
Copilul are nevoie de parintii lui.
A nu se intelege gresit ca bunicii sau alte persoane nu au loc in ecuatie. Au. Dar pe pozitiile lor, de bunici, unchi, matusi, bone, etc. Nu inlocuind parintii.
Cam asta e parerea mea.
Sunt intr-adevar situatii si situatii cand nu ai incotro. Dar sa ai incotro si sa nu iti tii copilul langa tine, sa nu stie ca ACASA este impreuna cu mami si tati...
In fine, fiecare face propriile lui alegeri si va trai cu ele. Prost este ca cel care sufera intr-adevar si sufera toata viata este copilul... si pana la urma pentru ce? Ca sa aiba mami spatiu, ca vrea spatiu... ca nu o deranjeaza sa nu isi vada copilul 2 zile... Dar cu ce il deranjeaza pe copil cum stam? Ce e in sufletelul copilului s-a intrebat mami? Daca pe copil il deranjeaza sau nu sa nu o vada pe mami doua zile?

Eu sper, Irina, ca citind toate parerile de aici vei lua hotararea corecta. Chiar daca poate parea mai putin comod pentru voi, faceti cumva si tineti copilul acasa. Bunicii daca vor sa va ajute va vor ajuta astfel incat sa ii fie bine copilului si voua.
Gandeste-te ca produci o ruptura intre copil si voi, ruptura pe care nu o veti putea anula vreodata.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

pisigri spune:

Mi se pare foarte trist.

Atita lume care spue acelasi lucru, marturii de la adulti care au fost crescuti de bunici si care recunosc ca nu au putut apoi sa construiasca o relatie satisfacatoare cu parintii lor, adulti ramasi "orfani" prea devreme pt ca bunicii s-au dus iar parintii erau o notiune "abstracta"...

Si peste toate astea, imi suna in cap vorbele Irinei care "nu a incurajat atasamentul excesiv" si care are nevoie de spatiu....
Nu pot sa nu fiu de acord cu Chatonel si cu cine a mai scris (imi cer scuze ca nu am retinut): copilul ala are nevoie de iubire, si daca maica-sa nu e dispusa sa i-o ofere, macar sa ii lase pe bunici sa isi joace rolul asa cum trebuie. Este trist si este de doua ori mai egoist ca dupa ce delegi pe altul sa iti creasca copilul, sa ii pretinzi acestuia sa il iubeasca cu portia si cu jumatati de masura. Totusi e un copil, nu un ciine dat la dresaj !



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

anca2705 spune:

buna
se spune ca o mama ia intotdeauna cele mai bune decizii pt copilul ei.indiferent de ce scriem noi tu ai sa faci cum crezi de cuviinta.pot sa iti impartasesc putin din experienta mea si a sotului meu.
sotul meu a fost crescut de bunici.la fel.in regim de gradinita saptamanala.cu vizite rare si luat copilul doar sambata noaptea acasa.asa au trecut 8 ani.cand a fot vorba de scoala au luat copilul acasa si l-au dat la scoala din cartier,cheia la gat si gata.nu a fost niciodata apropiat de parinti.nu are tragere de inima sa se duca sa ii viziteze daca nu are un motiv bine intemeiat.sunt foarte reci unii cu altii.
eu am fost crescuta de parinti si de bunici.imi iubesc bunicii enorm si mama,nu mai zic.si avem o relatie cred eu foarte frumoasa.vb cu mama zilnic si tot mai avem ce vb si a doua zi.cu bunica la fel vb saptamanal si ii impartasesc orice.
cand am avut fetita sotul meu a spus ca el nu duce copilul sa fie crescut de bunici.de la 2 ani trezim fetita la ora 7.mancam impreuna si mergem la bunici.la ora 17 mergem dupa ea.la ora 18-19 mancam impreuna.alexandra are acum 5 ani si nu cred ca trezitul dimineata a afectat-o cumva.doarme si acum la amiaza 2 ore si gata.acomodarea la gradinita a fost foarte usoara pt ca nu am avut probleme cu trezitul de dimineata.
acum depinde de tine.soacra mea nu ar schimba cu nimic decizia pe care a luat-o atunci.si i se pare foarte normala relatia ei cu sotul meu.nu sufaera ca nu s-a trezit noaptea cand avea colici sau cand era bolnav.ei ii era foarte bine.si stii ce mi-a spus cand am iesit din spital cu fata??vai draga dar ce e cu matul asta de copil???baiatul meu a fost mult mai mare.eu nu pun mana pe ea ca imi e frica.la 2 ani cand am dus nepoata la ea vorbea,facea la olita si manca singura.dar stii??nici cu nepoata ei nu e foarte dragastoasa.o creste bine,corect nu am ce sa ii reprosez dar fetita mea cand vine acasa seara zice din toata inima ei:CE BINE E ACASA!!
cred sincer ca unii oameni nu sunt facuti sa fie parinti.si e minunat cand au langa ei niste fiinte iubitoare care sa le creasca copii si sa ii" livreze" la varsta scolii.
o m-am intins prea mult
multa sanatae sa aveti cu totii

carmencat spune:

Auch! Asta cu cainele dat la dresaj a durut. Eu nu mi-am dat cainii la dresaj. Am lucrat cu ei eu, cu dresorul ca instructor al amandurora, al meu si al cainelui. Lesa a fost la mine permanent. Cainii mei sunt copiii mei si au parte de intreaga mea dragoste si atentie.
Citisem undeva, nu mai stiu unde ca dragostea nu e o cantitate fixa care, pe masura ce apar persoane noi de iubit in viata ta, portia alocata fiecaruia se micsoreaza proportional. Nu. Dragostea ta e daruita intreaga fiecaruia. Dragostea ta si capacitatea ta de a iubi cresc cu fiecare persoana pe care o iubesti (eu la capitolul persoane includ si cainii mei). Inima ta e univers fara margini in care incap toti.
Mi-a placut.
Si da, am si spatiu personal. Intre sot, caini, copil, familie extinsa, prieteni, job care m-ar vrea non stop, curte, plante, pomi... Apropos, mi-a iesit ceapa! Si azi imi vin alte 3 carti comandate. Si ieri am fost la film cu sotul, fara sa afectam orele acordate copilului. Si se mai intampla sa mai iesim si la cate un concert. Se poate sa avem si hobby-uri.
Se poate. Trebuie doar sa te organizezi. Si sa te lasi sa iubesti si sa iti pese de sentimentele celor de langa tine.
Bebelina are grija sa se trezeasca in fiecare dimineata la 6, maxim 6 jumate, ca sa ii pupe pe mami si tati inainte sa plece la servici. "Mami, vino sa te pup mami, sa nu pangi dupa mine la sevici!"




Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Raza de soare spune:

Multumesc mult, Bee! De-asta sunt extrem de sensibila cand e vorba de copii...

Irina01.06 spune:

Ce interpretate au fost cuvintele mele, deja nici nu mai stiu cum sa mai formulez ca sa nu se inteleaga gresit. Fiecare are experientele lui.

Mai raspund la cateva intrebari ale voastre.
Nu avem decat o masina. In casa in care stam ca sa ajungi si sa pleci ai nevoie de masina. Daca ploua sau e umezeala drumul e greu practicabil ca pieton.
Socrii inca mai lucreaza si locuiesc permanent in alt oras. Copilul ii vede cam o data la o luna, cand ii vede se retrage un pic, ii analizeaza apoi se imprieteneste cu ei dar daca ies eu din camera si il las doar cu ei nu sta, vine dupa mine.

Nu intelegeti ca vrem sa il lasam pe Andrei in grija bunicilor pana la 7 ani. Aceasta e solutia care am crezut noi ca e cea mai potrivita pentru vara aceasta.
Motivele pentru care ne-am gandit sa nu il luam acasa seara au fost mai multe: Unul din ele sa nu-i deranjam programul. Eu m-am chinuit mult cu el pe partea de somn de zi. Nici cand era mai mic, nici cand statea acasa cu mine nu prea dormea ziua desi dadea semne clare de oboseala, vedeam ca nu se mai poate concentra, casca. In fine,am fost destul de stresata pe tema asta si poate pun eu prea mult accent. Acuma vad ca s-a mai reglat si doarme mai cu usurinta in timpul zilei daca ii respectam rutina.
Alt motiv a fost: sa se obisnuiasca cu bunicii, sa se obisnuiasca treptat cu faptul de a nu ne mai vedea o zi, doua ca un fel de pregatire pentru perioada de vara cand va pleca in curand. M-am gandit sa fiu aici langa el cand se face aceasta trecere si in cazul care observ ceva in neregula sa putem actiona imediat decat sa fi stat tot cu noi pana pleaca si apoi sa nu ne mai vada brusc.
Apoi alt motiv pentru care ne-am gandit ca i-ar fi bine la tara a fost ca: va sta in aer liber, va avea unde sa alerge in curte, are unde sa stea la umbra, va sta cu bunicii care il cunosc deja si pe care el ii cunoaste versus a sta cu o bona in casa, pe caldurile din timpul verii, cu iesiri scurte afara si doar dupa ce se domoleste caldura.Locul unde locuim acum nu are copaci si nu e umbra si daca cumva bona nu are masina sa iasa in parc, nu au cum sa iasa in arsita zilei. Doar dupa ora 17.00. Andrei e un copil foarte activ si ii place mult sa stea afara, si mai ales de cand a invatat sa mearga ma duce el spre usa sa imi arata sa mergem afara. Ar sta nonstop afara.

Mi-e foarte greu sa stiu ca va pleca o asa perioada lunga. 5 luni inseamna mult. Dar oscilez mereu intre a-l tine aici cu noi si a-l lasa sa stea pe perioada verii cu bunicii. E important sa fie cu noi si pentru noi si pentru el. Asta sa fie pe primul loc? Pentru ca daca iau in calcul doar acest aspect, gata dilema e rezolvata. In ambele variante existe avantaje si dezavantaje. Tot ce ma intereseaza e binele copilului.

szivarvany spune:

5 luni. in aceste 5 luni mergeti voi la el in fiecare weekend ?

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
-----------------------------------------------------------
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=iarna 2012&page=56" target="_blank">Concurs Iarna 2012 : pagina 57 - Z1