ce ati face?
Raspunsuri - Pagina 8
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld fetele care mai citesc pe aici, va rog sa-mi spuneti si mie daca pricepeti ce scriu. poate ca m-am tampit de-a'binelea si nu mai stiu sa ma exprim clar in limba romana.  sunt chiar asa de nebuna ptr alegerile care le-am facut in privinta copiilor mei? oare gresesc eu ca nu le-am impus niciodata nimik? oare am gresit ca i-am lasat de mici sa aleaga ptr ei? la alegeri marunte ma refer. oare gresesc ca nu am vrut sa le var in suflet o credinta pe care eu am considerat-o buna ptr mine? oare am gresit ca le-am prezentat aspecte din toate religiile lumii? oare am gresit ca i-am dus pe la multe biserici sa vada si sa auda diverse programe: crestine, musulmane, iudaice? mie nu mi-a fost impus niciodata nimik de catre parintii mei din frageda copilarie. la fel am considerat ca trebuie sa fac si eu. si vad ca asta nu mi-a daunat, ba din contra am facut alegeri foarte bune in viata si nu am regretat niciodata vre-una. ma refer la alegerile majore, importante. Cei mai fericiti oameni nu au parte de lucrurile cele mai bune, dar obtin totul din cele pe care le au! |
Kariguld ai dreptate...si nu ai dreptate...
cand tu pui aceste intrebari, ia in calcul si audientza.
normal ca daca audientza e formata din majoritatea necredinciosi si eventual crestini doa rcu numele...toti iti vor da dreptate.
dar un credincios, un crestin practicant nu ar putea fi de acord cu ceea ce spui tu. cel putin eu nu sunt.
nu sunt pe forum sa agreez cu toata lumea, nu sunt aici sa vad ca e toata lumea de acord cu mine. imi expun ideile asa cum sunt. imi spun crezul asta care il am. Credintza e cea mai importanta in viata mea si totul ete legat de ea.
deci, nu cred ca un crestin adevarat poate sa aiba ideile tale cu referintza la cresterea , educarea copiilor in spiritul Lui Dumenzeu.
Nu vreau sa te contrazic, stai si gindeste-te la cine esti si cine spui ca esti.
poate am inteles eu gresit...si te rog sa ma corectezi.
dar pt un parinte crestin e nr 1. credintza in Dumnezeu, adica sa urmezi principiile lui Dumenzeu, nu pe cele ale lumii.
nu vorbim de educatia si libera alegere a adolescentilor, de copii adulti, nu vorbim de spectacole, de filme, de carti...
cum spune in Ioshua 24:15
as for me and my house we will serve the Lord.
cum explici acest vers Kariguld...sunt curioasa.
michelle
greieras spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap nu se pune pb ce-ar face ateii, pentru ca este diferenta intre scarile de valoare ale celor doua categorii. mi se pare evident ca valoarea suprema a credinciosilor e tocmai credinta, pe cand non-credinta nu e considerata o valoare de catre atei. insa pe mine ma surprinde (si ma intristeaza) intrebarea - mi se pare o dovada a lipsei de credinta (e clar ca nu vorbesc de pe pozitia credinciosului, dar mi se pare neverosimil sa crezi neconditionat in puterea, bunatatea si autoritatea unei entitati supreme si apoi sa te indoiesti ca iti va calauzi copilul pe drumul sau independent de conditiile lumesti) . pentru ca am avut impresia ca fiecarui om i se ofera de nenumarate ori in viata posibilitatea de a alege credinta, indiferent de mediul in care a trait/ traieste. |
Dumnezeu a creat niste legi in univers. Una dintre ele este legea gravitatiei. Nu conteaza ca esti credincios sau nu, legea este valabila pentru toata lumea. La fel si cu educatia copilului, nu conteaza in ce tabara esti, daca nu iti cresti copilul cum trebuie, acesta are toate sansele ca mai tarziu sa sufere in viata. In Biblie la Proverbe 22:6 spune "Invata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze, si cand va imbatrini nu se va abate de la ea."
Locuiesc intr-o zona foarte afluenta. De la inceputul anului, in fiecare luna (pana acum 3) s-a sinucis cate un elev de liceu aruncandu-se in fata trenului. Erau copii normali, fara probleme psihice si care aveau tot ce-si puteau dori material, scoala pe care o frecventeaza are un procent de intrare la universitate de 100% si totusi e clar ca ceva lipsea. Educatia copiilor este responsabilitatea parintilor si nu a altcuiva. Da, am credinta ca Dumnezeu ii va purta de grija si o va ajuta sa-L aleaga pe El cand va fi mare, dar pana atunci eu sunt responsabila sa o invat despre El si despre viata (vezi legea gravitatiei, sau cine se joaca cu focul se arde).
Nu conteaza ca esti credincios sau nu, este valabil pentru toti parintii, investesti iubire, timp sa-ti inveti copiii cum sa traiasca si asta le va fi de folos mai tarziu si le va da aripi. Pentru crestini, care considera copiii pe care ii au nu o intamplare a naturii ci un dar de la Dumnezeu, pentru care vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu, este si mai important sa ii invete de mici calea pe care s-o urmeze. Da, ei vor alege mai tirziu daca sa o urmeze sau nu, dar datoria noastra este sa-i invatam. Pentru noi credinciosii viata nu se termina odata cu moartea fizica, ci continua intr-o noua dimensiunea, in prezenta Celui pe care Il iubim. Noi ne dorim mai mult decat orice ca iubitii nostrii sa fie acolo cu noi.
Michelle, trebuie sa ne cunoastem sa vezi daca ti-ar place sa-ti lasi copilul la noi sau nu, numai ca nu iti pot promite ca vom locui numai in America. Vorbesc serios.
Nici noi nu credem ca daca se intampla ceva Dumnezeu ne va lasa copila de izbeliste, dar pentru ca asa cum a spus Michelle, legea aici ar putea sa o faca sa ajunga in foster care, mai bine imi fac eu temele din timp. Bineinteles ca nu noi controlam viitorul, dar nici nu lasam statul sa hotarasca acolo unde e responsabilitatea noastra.
Prietena la care ne-am gandit sa o lasam pe Eva are doi copii mici, nu este bogata, locuieste in Vietnam (deocamdata), este de etnie roma (sotul roman) si este una dintre cele mai speciale persoane pe care o cunosc.
michelle-usa spune:
noi credinciosii avem sperantza, ca dincolo de moarte este invierea, si candva vom fi cu cei dragi(parinti, copii...prieteni).
de asta nu pot crede in evolutie...etc...sau ca nu exista Dumenzeu...pt ca ar insemna pt mine sa traiesc fara sperantza.iar o viatza traita fara sperantza, pt mine nu este viatza.
nici nu-mi pot imagina sa-mi privesc copilul in ochi, copilul care il iubesc ca pe lumina ochilor mei, copilul pt carem-as sacrifica...ca va veni o zi in care gata, nu ne vom mai vedea niciodata.this is it!
voi care nu credeti, cum traiti...cum va asteptati sfirsitul?
de asta traiesc cu sperantza si cu convingerea ca trebuie sa-l pregatesc si pe el sa aiba acelasi crez, aceeasi sperantza, aceeasi convingere.
asta e unul din aspecte.avand sperantza suferim mai putin si incercam mai mult.
avand incredere in Dumenzeu nu ne temem, mergem mai departe indiferent cum si stim ca nu suntem singuri in incercarile noastre.
iar drumul asta alaturi de Dumenzeu il doresc pt copilul meu.
nu stiu cat de explicita am putut fii...sper sa ma fi facut inteleasa.
michelle
michelle-usa spune:
Greieras, iti multumesc pt oferta ta. cuvintele sunt prea sarace sa exprime ce simte inima mea la raspunsul tau 
...te trec pe lista.
glumesc desigur...dar stiu ca tu ai vb cu sinceritate....si asta valoreaza cat numai o mama stie.
da, vreau ca William sa traiasca in America.
poate am parut disperata in "problema" asta si de fapt nu sunt.
pentru ca daca stau sa ma gindesc am multe posibilitati, iar cu Dumenzeu de fapt posibilitatile sunt chiar infinite...si in El ma incred.
Sotul meu de fapt e si mai relaxat in problema asta...spune ca Dumenzeu are grija mai mult decat o putem face noi.
Dar asa cum spunea si Greieras treb sa folosim resursele oferite...sa fim wise si precauti.
michelle
kariguld spune:
imi pare rau, dar asta este marele neajuns al scrisului pe forum, ca nu reusesti sa te faci inteles asa cum ai dori. din pacate!
michelle, eu stiu exact cine sunt si ce sunt! stiu exact Cui slujesc si in Cine cred! stiu cu precizie ce imi invat copii. si voi sustine intotdeauna ca unui copil poti sa-i arati adevarul, acel adevar pe care il cunosc. dar ca nu-i pot obliga sa creada si nici impune sa urmeze ceea ce cred eu. si vad ca asta da rezultate, exact alea la care m-am asteptat.
si mai stii ceva michelle? noi, parintii crestini suntem datori in fata lui Dumnezeu sa aratam copiilor adevarul, nu sa impunem si nici sa declaram ca ei sunt crestini. cred ca stii si tu ca nici Dumnezeu nu trece peste vointa omului. nu ia impus niciodata nimik. ia lasat liberul arbitru. iar omul e responsabil de alegerile lui.
Biblia ne invata sa semanam samanta buna, daca vrem sa culegem roade bune. si e imposibil sa nu crezi ca, daca semeni samanta buna in viata unui copil va rasari altceva. doar sa semeni! nu sa impui, nu sa obligi!
si eu imi iubesc copii si imi doresc sa faca alegerile cele mai bune. si sa urmeze Calea Adevarul si Viata. si ptr asta fac ceva! insa nu-i pot obliga.
tu michelle iti obligi copilul? daca el mai tarziu nu va mai dori sa urmeze calea pe care tu mergi acuma?
katya, de foarte multe ori am citit pe forum postari ale unor useri care mi s-au parut ambigue sau, aparent pareau a se contrazice cu altele. dar nu e problema mea sa dezbat ce si cum spune unul sau altul. si nici nu-mi permit sa spun ca minte.
si iarasi cred ca te-ai inselat, nu fac parte din grupul prigonitorilor. dar ca imi spun sincer parerea cu privire la ceea ce cred.
mai cred ca toata aceasta confuzie s-a creat din cauza faptului ca nu mi-am expus niciodata credinta pe forum. am dat doar franturi, fiecare a inteles ce a vrut si de aici confuziile create.
consider ca, credinta e un aspect foarte personal, foarte intim. si nu, nu-mi este rusine sa vorbesc despre ceea ce cred, dar doar atunci cand consider ca este cazul.
Katya spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld [ si mai stii ceva michelle? noi, parintii crestini suntem datori in fata lui Dumnezeu sa aratam copiilor adevarul, nu sa impunem si nici sa declaram ca ei sunt crestini. cred ca stii si tu ca nici Dumnezeu nu trece peste vointa omului. nu ia impus niciodata nimik. ia lasat liberul arbitru. iar omul e responsabil de alegerile lui. Biblia ne invata sa semanam samanta buna, daca vrem sa culegem roade bune. si e imposibil sa nu crezi ca, daca semeni samanta buna in viata unui copil va rasari altceva. doar sa semeni! nu sa impui, nu sa obligi!si eu imi iubesc copii si imi doresc sa faca alegerile cele mai bune. si sa urmeze Calea Adevarul si Viata. si ptr asta fac ceva! insa nu-i pot obliga. Cei mai fericiti oameni nu au parte de lucrurile cele mai bune, dar obtin totul din cele pe care le au! |
Kari , in sfirsit, se pare ca ne-am clarificat! La asta ma refeream ,la semanat! La seminte! La sadit seminte! Ca doar cine are pretentia sa oblige? Nimeni! Noi toti de-aici asta facem:semanam. Si eu una asa am inteles din ce declarai: ca tu nici macar nu semeni, ca lasi libertate totala copiilor, sa semene ei ce vor. Dar in sinea mea stiam ca de fapt semeni si tu.
Cit despre denumirea de crestini..pai am mei chiar sint crestini, noi sintem crestini, copiii-s botezati, nu e o pretentie, e o realitate. Ca nu vor vrea sa ramina asa, asta-i altceva. Ca eu nu-mi pot obliga copiii nici macar sa se spele pe miini cind sint la scoala, uneori vin cu servetelul cu clorox intact! Dupa 8 ore de scoala! La fel:nu-i pot obliga sa faca nici pipi in 8 ore de scoala,degeaba le spun, d'apai sa am pretentia sa-i oblig sa creada!
Bine ca ne-am lamurit: nimeni nu obliga, toti semanam! Bine ca am aflat ca semeni si tu.
kariguld spune:
Katya, da seman samanta. si inca cum. mai ales acuma in anii adolescentei cand apar atatea intrebari. cred ca nu am reusit sa explic foarte bine, de aceea s-a inteles gresit.
si vad ca si michelle la fel a inteles, ca-i las pe copii sa aleaga ei si eu imi vad de dumnezeul meu. total gresit! ce depinde de mine fac, cat sta in puterea mea. si iarasi spun, nu-mi place sa ma expun. nu mi-e felul. nu asta este modul meu.
Katya spune:
Si, Michelle , poti sa ma treci si pe mine pe lista
, si eu iti iau baiatul dar, daca mori(ca nu-mi place sa zic decedezi sau pleci sau mai stiu eu cum) cit el e mic, eu il duc la biserica duminica de duminica, dar la ortodocsi...Ei, daca-i mai mare, s-o duce singur la care mergeti voi.
Ma bucur ca te-ai linistit, pe linga ca n-o sa mori!
Katya spune:
Ok, atunci la semanat, nu la stat pe forum, v-am pupat!
michelle-usa spune:
dar daca pe mine, un necredincios sau budhist...sau musulman...ce ar fi daca m-ar ruga sa imi incredinteze copilul lor si sa-i promit ca-i ofer libertatea de a alege religia, sau sa-l duc la o religie alta decat crestina, sau ca eu sa nu-i vorbesc de Isus....intelegeti ideea...eu, as refuza.
credinta crestina e parte din mine si m-as simtii jumatate de parinte, m-as simti ca nu-i ofer dragostea totala care treb sa i-o ofer daca nu i-as vorbi de credinta, daca nu l-as indurma pe aceste principii.
michelle