ce ati face?
Raspunsuri - Pagina 6
andacos spune:
Ahhh Katya...bineintzeles!
Eu imi recunosc insa limitele!
PS:Am uitat sa o nominalizez si pe greieras si ea mi s epare foarte credincioasa!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
Katya spune:
Mersi!
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui andacos
Exact la fel vad si eu! Si extrem de surpinzator(pe de o parte,pentru ca imi este clar ca asa gindesc totzi credinciosii apartzinind unei religii)este pentru mine ca ideea cresterii ,incredintzarii copiilor unei persoane de alta credintza(asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa preia credintza lor,sa le fie indoctrinate ideologia acestora)este exclusa din start! Eu mi-as incredintza copilul celui care-l iubeste mai mult,care ii poate oferi prin afectivitatea ceea ce noi,familia,nu mai putem!Nu m-ar interesa ca sora mea(da...ei i-as fiu incredintzat copilul) a trecut la islamism,budhism sau mai stiu eu ce alta religie,pentru mine ar fi fost important sa-l stiu ca e linga cineva care-l iubeste! Michelle,dar tu cum ai proceda,ca ai pus intrebarea si n-ai mai aparut? Dana www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit |
ok. intrebarea me a venit in urma mesajului in care Maria a fost incredintata de Domnul Isus lui Ioan.
Iar parerea mea este ca a incredintat-o lui doar pt ca el era credincios si nu fratilor lui(de singe sau vitregi...nu intru in polemica asta), ca ei nu erau.
si asa m-am gindit ca as fi procedat si eu cu parintii, copiii...
dar sa va spun ce am pe inima. noi anul asta vrem sa ne facem testamentul dar avem nevoie de cineva carui sa le incredintam copilul, Doamne fereste in caz ca...
aici e problema ca daca parintii nu au testament copilul merge direct la foster si ajunge "vai de viata"...iar de bunurile materiale se va ocupa statul.
casa probabil se vinde, iar banii stau intr-un trust pt copil, dar nu va mai beneficia de ei....peste 10 ani ca se duc bani pe avocati, la stat si alte taxe...sute si sute de mii.
deci e nevoie sa numim pe cineva care sa se ocupe, sa gestioneze bunurile si viitorul copilului.
e dificil si numai cei care stau instrainatate si nu au pe nimeni, absolut pe nimeni sa inteleaga asta...unii nu le pasa ca nu au nimmic, altii nu le pasa ca nu vor sa se gindeasca la asta...
dar eu zic ca moartea e parte din viatza si treb sa o luam in serios , ca atare.
mai avem niste prieteni care ii cunoastem de ani de zile dar au un stil de viatza "vai de mama lor"...nici nu vreau sa ma gindesc.
fratelui meu din Rom. sub nici o forma nu vreau..pt ca nu vreau sa se intoarca in Rom.
mai am niste prietene, dar au probleme familiare...si nu cred ca s-ar baga.
mai am prietene in Europa dar lui William nu i-ar place acolo, e innebunit dupa soare si locurile de aici.stiu ca nnu ar fi fericit acolo.
aici am o vecina, prietena f.buna...cu fetitza de care va mai vorbesc pe aici...ca o duc/aduc de la scoala.
e o familie unita, cu studii, se iubesc, iubesc copiii, au grija de ei, educatia lor, mancare. dar sunt atei...si stiu ca nici el nici ea nu mai vor copii. poate doar daca as insista ar fi de acord.
mai am o prietena, o mamica de 3 baieti,familie mai modesta, sunt credinciosi au 3 baietei din care unul e adopatat, sunt cei mai buni prieteni ai baietelului meu...ei sunt parinti fantastici...da mi-e nu stiu cum sa le spun...asa din senin...stii ca...
poate nu vor accepta, desi stiu ca chiar se gindeau sa mai adopte, dar nu stiu...e greu sa pui asa intrebare.
in rest nu am pe nimeni.e o problema f. serioasa si nu oricine se baga la asa ceva.
sper ca Dumnezeu ori sa ne dea zile sa nu fiu in situatia asta, ori sa aiba El grija si sa deschida o usa si copilului meu.
Ar fi pacat ca e copil bun, studios, iubitor si situatia care cu ajutorul lui Dumenzeu am reusit sa o avem sa se risipeasca la stat iar el sa fie pe drumuri.
dar, sa revin la intrebare. eu l-as incredinta unor prieteni , familii credincioase cu inima mult mai usurata decat unor rude necredincioase.
si nu m-ar interesa denominatiunea: ortodoxa, catolica, baptista...evanghelista. dar sa fie crestini practicanti...nu vb de fanatici, de cei dusi cu pluta.
cam asta e...
michelle
michelle-usa spune:
deviez un pic de la subiect, dar eu in testament mai vreau sa adaug:
-william sa mearga la biserica crestina in fiecare duminica
-sa aiba conseling in urma decesului
-sa urmeze un colegiu (disgur daca are note bune)
michelle
andacos spune:
Michelle,dra eu nu cred ca potzi lasa prin testament...sa mearga copilul la biserica saptaminal!
Acum pe bune,tu incerci sa-i dirijezi viatza copilului si dupa ce nu vei mai fi!
Daca tu ai pus bazele...de ce te temi?
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
cristinuk@ spune:
Ceva nu se leaga la mine in cap daca cu ajutorul Domnului aveti toate ce le aveti de ce nu va puneti bazele in EL si dupa ce ipotetic nu veti mai exista
Adica EL are grija oricum de copilul vostru .... ce conteaza niste hartii si niste bunuri materiale in fata Lui ?de ce mi trebuie casa, canapele, piscina, gradina daca eu il am pe El
Pt mine un om trebuie sa fie in primul rand bun, marinimos ,caritabil, intelept sa iubeasca natura si tot ce este in jurul sau
Sa mi iubeasca copilul ( ca mine nu o sa l iubeasca nimeni asta e clar ) daca nu voi mai exista
Indiferent de credinta sa fie un inlocuitor bun
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Michelle,dra eu nu cred ca potzi lasa prin testament...sa mearga copilul la biserica saptaminal! Acum pe bune,tu incerci sa-i dirijezi viatza copilului si dupa ce nu vei mai fi! Daca tu ai pus bazele...de ce te temi? Dana www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit |
ai dreptate! nu stiu daca am vrut sa para chiar asa!bazele nu se pun asa usor, e nevoie de ani si ani si de exemplu in familie. al meu are doar 8 ani...asa ca nu putem vb de o baza.un copil are nevoie de aceasta indrumare spirituala...sa i se arate care este drumul bun si apoi va intervine decizia lui daca il va accepta sau nu.
desigur ca daca nu vrea sa mai mearga la biserica, doar nu o sa-l duca nimeni fortzat...dar sa i se ofere aceasta posibilitate.
cu parinti crestini practicanti asta nu va fi pusa de fapt in discutie.
michelle
anya spune:
Michelle, din putinul care l-ai scris despre acele familii m-as gandi intai la cei cu trei copii. Presupun ca cel adoptat e bine primit in familie, ca nu se fac diferente, pt ca acesta ar fi si statutul copilului tau. Oamenii respectivi sunt oamnei prin ceea ce fac. Daca in plus au si partea cu credinta - e perfect.
In cazul in care ei m-ar refuza, m-as intoarce catre faminia cu fetita.
Totusi, inainte de a face pasul acesta, gandeste-te daca si reciproca este valabila. In cazul in care ei ar deceda, tu ai lua si ai avea grija de copiii lor? Poate faceti actele reciproc.
corap spune:
michelle, pai hotararea ta pare deja luata, doar ca ti-e frica de un refuz.
dar vad ca intrebarea "unor rude necredincioase sau unei familii credincioase dar care nu va este ruda?" e pusa asa, mai la misto, pentru ca rudele le-ai eliminat deja din motive independente de religie ("fratelui meu din Rom. sub nici o forma nu vreau..pt ca nu vreau sa se intoarca in Rom").
optiunile pe care le iei in calcul sunt ambele nelegate de familie. si cred ca iti e teama sa pui intrebarea de teama ca familia credincioasa te-ar putea refuza si ateii ar putea spune da.
ca sa simplificam, ateii n-ar obliga pe cineva sa nu citeasca biblia (pe cand religiosii e foarte probabil sa-i refuze libertatea de a citi harry potter - fie-mi scuzata trivialitatea, dar stiu ca asta e un big relief pt tine). asa ca ambele variante ar fi acceptabile din punctul tau de vedere.
si in cu totul alta ordine de idei, necredinciosii (eu, de exemplu) sunt constienti de confortul spiritual pe care ti-l da credinta. si oamenii credinciosi mi se par admirabili. si devin confuza atunci cand am impresia uneori ca persoanele credincioase cred nu pur si simplu (asa cum am eu reprezentarea credintei - limpede si pura) ci manate de scopul de a obtine ceva in schimbul credintei lor - mantuirea, de exemplu.
kariguld spune:
Dana, tu ai inteles cel mai bine ce am spus eu. da, copii mei inca nu si-au ale credinta. iar actul acela noi l-am facut acum vre-o trei ani, cand ei erau mai mici. de aceea am specificat in el sa nu fie influentati cu privire la religie.
pentru ca noi le-am prezentat partea spirituala din toate punctele de vedere, nu le-am impus ce si cum sa creada. cand ei au intrebat, noi le-am raspuns. cred ca fiecare isi gaseste la un momendat o cale spirituala, sub o forma sau alta. si asa cum eu am fost lasata libera de catre parinti in privinta asta, asa imi las si eu copii liberi sa aleaga ce vor dori ei.
michelle, cred ca te inseli cand spui ca bazele se pun in ani de zile. daca ii arati exemple bune si adevarate copilului e suficient. nu trebuie sa duci nici o lupta ca sa-l determini sa creada sau sa-si insuseasca o credinta. ptr ca credinta vine din inima, din interior. calea mea dreapta poate sa nu se potriveasca lui, poate el n-o vede dreapta. de aceea cred ca nu e bine sa impunem copiilor ce si cum sa creada, doar sa le prezentam adevarul.
apoi mai este un aspect, important dupa parerea mea, care cred ca ti-a scapat. tu cunosti familia careia vrei sa-i incredintezi copilul doar dinafara. nu traiesti cu ei in casa zi de zi, nu le cunosti obiceiurle intime, vocabularul, scaparile si altele. practic cunosti doar o latura a vietii lor, cea pe care o vezi duminica la biserica sau in alte ocazii cu care va intalniti. nu ai nici o garantie cu privire la viata lor per total. si nici ei insisi nu ti-o pot da. ptr ca oamenii se schimba, ptr ca oamenii au scapari.
personal am facut si sper sa reusim si mai departe, copii nostrii sa aiba cat mai multe amintiri placute si folositoare despre noi. discutam mereu si mereu despre orice lucru, incercam sa inmagazinam in ei discutii sincere si deschise pe care sa si le aminteasca cu drag si sa le fie de folos candva.