ce ati face?
Raspunsuri - Pagina 4
tinatache spune:
kari, recunosc ca tema asta nu m-a interesat pana acum. Deci aici se poate sa faci actul asta si chiar functioneaza asa? Cum ati procedat, ati mers la notar, avocat, sau cum?
Si ca sa rasp. la intrebare: probabil ca ar prima familia in sine, nu educatia religioasa. Ei primesc ore de religie la scoala, fiind catolici au Erstkommunion si Konfirmation, 2 evenimente in care vin in contact strans cu biserica si credinta. Consider ca e suficient ca baza si nu as lua decizii atat de importante legate de religie.
kariguld spune:
Cristina, io recunosc ca de cativa ani ma gandesc la subiectul asta, mai precis de cand m-am procopsit cu niste diagnostice. am mers la notariat si am spus ce vrem sa facem, acolo am facut hartia. una e la noi, alta la parintii mei, alta am trimis-o la sora din USA. si una desigur a ramas la notar. nu e chiar un testamanet, e o hartie cu valoare oficiala, in caz ca....
mai avem si Organspendeausweis. daca ceva mai poate fi folosit dupa, altora, de ce nu?
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap nu se pune pb ce-ar face ateii, pentru ca este diferenta intre scarile de valoare ale celor doua categorii. mi se pare evident ca valoarea suprema a credinciosilor e tocmai credinta, pe cand non-credinta nu e considerata o valoare de catre atei. insa pe mine ma surprinde (si ma intristeaza) intrebarea - mi se pare o dovada a lipsei de credinta (e clar ca nu vorbesc de pe pozitia credinciosului, dar mi se pare neverosimil sa crezi neconditionat in puterea, bunatatea si autoritatea unei entitati supreme si apoi sa te indoiesti ca iti va calauzi copilul pe drumul sau independent de conditiile lumesti) . pentru ca am avut impresia ca fiecarui om i se ofera de nenumarate ori in viata posibilitatea de a alege credinta, indiferent de mediul in care a trait/ traieste. |
Exact la fel vad si eu!
Si extrem de surpinzator(pe de o parte,pentru ca imi este clar ca asa gindesc totzi credinciosii apartzinind unei religii)este pentru mine ca ideea cresterii ,incredintzarii copiilor unei persoane de alta credintza(asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa preia credintza lor,sa le fie indoctrinate ideologia acestora)este exclusa din start!
Eu mi-as incredintza copilul celui care-l iubeste mai mult,care ii poate oferi prin afectivitatea ceea ce noi,familia,nu mai putem!Nu m-ar interesa ca sora mea(da...ei i-as fiu incredintzat copilul) a trecut la islamism,budhism sau mai stiu eu ce alta religie,pentru mine ar fi fost important sa-l stiu ca e linga cineva care-l iubeste!
Michelle,dar tu cum ai proceda,ca ai pus intrebarea si n-ai mai aparut?
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
sorana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gaba-rema Ma gandeam acuma cum s-ar pune problema reciproca: un cuplu de atei, ce ar face? Si-ar incredinta desigur copilul unei familii in care are incredere ca se va ocupa optim de copil. Oare i-ar deranja insa daca acea familie e credincioasa, poate chiar habotnica? |
Eu sunt atee, sotul meu la fel. Da, mi-as lasa copilul unei familii de credinciosi. Avem in familie credinciosi (de mai multe culte (cred ca asa se numesc) toti crestini insa).
Parerea mea este ca, pana la urma, iti hotarasti singur credinta sau ne-credinta, mai mult sau mai putin indiferent de educatia primita.
Ce inseamna habotnic mai exact? Daca e vorba de secte de-alea cu auto-mutilare/flagerare sau alte chestii de gen - nu, no way!
Edit: O familie de credinciosi foarte buni prieteni ai nostri ne-au rugat, daca li se intampla ceva sa le adoptam copilul. Familia lor stie de "aranjament" si il aproba. Nu au frati/surori, doar rude mai indepartate.
Nu cunosc legislatia in domeniu dar as face orice mi-ar sta in putinta pentru a adopta acel copil. In mod evident sper sa nu fie cazul.
si, in acest caz, copilul fiind maricel, i-as mentine legaturile cu familia naturala.
ch_dana spune:
Eeee...deci atunci cand matusa mea (evreica) s-a oferit sa ma ia in Germania insa fara mama (crestina), se cheama ca respecta ceea ce a scris Andacos :
| Citat: |
| ideea cresterii ,incredintzarii copiilor unei persoane de alta credintza[...]este exclusa din start! |
Atat doar ca mama nu murise
Katya spune:
Corap , actiunile si temerile unui credincios n-au de ce sa te intristeze,ca sint simple intrebari de genul ce-ati face daca sau chiar actiuni in regula la notar, nu sint un exemplu de necredinta, credinciosii sint tot oameni, cu slabiciuni, neputinte, frici, indoieli. Uita-te la Ap Petru, cu Dumnezeu in fata lui, in carne si oase, n-a avut curaj sa mearga pe apa, s-a temut sa nu se inece! Cu Domnul in fata lui! Si s-a lepadat de El de 3 ori, nu o data! D'apai noi! In afara de asta, credinta in Dumnezeu e o treaba permanenta, o conlucrare, o munca de echipa, nu ajunge sa zici cred si gata, nu mai faci nimic.
Si-n afara de asta eu nu pot sa cred in locul copiilor mei sau si pt copiii mei, copiii mei singuri tb sa creada la rindul lor, pt ei. Si eu stiu ca n-au cum sa creada din senin, la majorat, cind le-as spune luati de credeti in cine vreti voi sau nu credeti in nimeni, e treaba voastra.Dar pot fi aproape sigura ca, daca cresc cu Dumnezeu de-odata, odata cu El, nu-L vor pierde. Domnul e ca un musafir, Il poftesti in inima ta prin botez dar, daca nu-L bagi in seama, uiti de El intr-un colt si te ocupi doar de ceilalti musafiri, poate nu-L mai gasesti, poate a plecat.
De-aia pt un credincios e imp sa se asigure de dobindirea credintei de catre propriii copii, pt ca asa le vede el binele.
Iar eu nu am deloc ex de oameni care si-au ales credinta mai tirziu, in afara de cei carora altii le-au facut cunoscuta o credinta...si au adoptat-o la pachet cu cel care le-a prezentat-o...aia-i altceva, cazuri din astea cunosc, dar nu le numesc alegeri de credinta.
pisi-pis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Katya Iar eu nu am deloc ex de oameni care si-au ales credinta mai tirziu, in afara de cei carora altii le-au facut cunoscuta o credinta...si au adoptat-o la pachet cu cel care le-a prezentat-o...aia-i altceva, cazuri din astea cunosc, dar nu le numesc alegeri de credinta. |
Sunt foarte multi oameni care se intorc la credinta mai tarziu, pe masura ce imbatranesc. E drept ca se intorc la credinta lor, cea in care s-au nascut si au fost educati cat au fost mici. Oameni care decenii intregi s-au crezut atei.
Mami de
Laura (14.06.2010) si 
Mitza Fetitza
Katya spune:
Kari , la tine e altceva, in pr rind copiii tai, chiar daca vor fi incredintati de voi unor necredinciosi, sint mari si, ceea ce e esential, au deja credinta lor.Nici nu tb sa mentionezi in act ca nu vrei sa fie influentati religios de catre altii, caci ei sint deja influentati religios de catre voi, parintii.
Eu nu vad deci atitudinea ta cu notarul un act de necredinta, asa cum ar vedea-o Corap, ci una de credinta cu precautie
: vrei sa te asiguri ca ai tai nu vor fi inluentati de altii.Pt mine e in regula.
Katya spune:
Pisi-pis , pai da, intoarcerea la credinta e diferita fata de alegerea credintei. Ca mai nou eu vad in jurul meu aceasta moda: copilul sa-si alega credinta. Atit de tare sint oamenii influentati de aceasta idee, ca pina si unii credinciosi ajung sa se ascunda, sa predice pe fata "alegerea" credintei, si strict in familie practicarea ei. De parca ar fi o rusine sa ne manifestam ca credinciosi, asa de tare a ajuns sa ne influenteze azi aprobarea celorlalti.
andacos spune:
Katya,pai actziunea lui kari nici nu are cum sa fie incadrata ca "act de necredintza"pentru ca ea cere in actul notarial,in mod expres,ca copii sa fie lasatzi sa-si aleaga singuri credintza!
De ce crezi tu ca ca unii care si-au schimbat credintza,luind-o la pachet cu cel care le-a prezentat-o...nu sunt credinciosi?
Uite hannen(o dau exemplu pentru ca stiu ca ne citeste)mi s epare extrem de convinsa de ceea ce spune,foarte credincioasa!
Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit