LMA!Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***417***

anamariame spune:

Bianca, despre relatii si probleme de cuplu se poate vorbi la nesfarsit, insa generalitati, ce se pot aplica in majoritatea cuplurilor, dar nu la toate. Si in plus, ce merge la mine e posibil sa nu mearga la tine, iar ce tie ti se pare normalitate, eu o pot considera o anomalie. Punctul in care ati ajuns voi e oarecum firesc, tinand cont de tumultul vietii de zi cu zi, poate parea si chiar fi dificil sa mentii perfectiune pe toate planurile. Si in plus, orice relatie e alcatuita dintr-o succesiune de crize, zice J Salome , important e ca perioadele de platou sa fie cat mai indelungate si mai placute. Sfaturi se pot da, din pacate si eu m-am confruntat si ma confrunt cu asemenea hopuri (incepusem sa iti scriu un PM kilometric, insa am renuntat caci deviasem rau de tot de la subiect ), insa cred ca solutia o vei gasi tu in timp.Tu facandu-i lui reprosuri il determini sa se simta atacat (de aici si cuvintele urate pe care ti le spune), si il vei impinge si mai departe de tine. Iar eu cred ca o noapte plina de pasiune impreuna va fi o rezolvare, insa una temporara si de suprafata. Majoritatea barbatilor sunt de parere ca sexul rezolva multe, insa nu si frustrarile tale legate de relatie. Precum ai spus, el exista, insa si problemele in sufletul tau de asemenea.Poti incerca o strategie usor atipica. Nu-l mai solicita deloc, nu ii mai fa reprosuri, comporta-te normal, dar rece. Fa-ti planuri cu Vladimir, iar daca vrea sa se implice si el lasa-l, dar nu i-o cere tu. Nu il sufoca, stiu ca tu nu simti ca o faci, dar poate el asa crede. Lasa-l sa iasa oridecateori isi doreste, practic lasa-l sa faca ce vrea, dar fi rece. In niciun caz ca o partenera iubitoare, caci astfel ii confirmi ca e normal comportamentul lui. Iar raceala implica no sex . Nu ii da raportul unde mergi si cand (nici nu stiu daca faceai asta), pastreaza un oarecare mister, si vezi daca se va simti dornic sa revina in planurile voastre. E doar un sfat care stiu sigur ca in anumite situatii da rezultate grozave! Nu stiu daca si la tine, insa! Sa stii ca barbatilor le este mult mai usor sa iasa la o bere cu amicii decat sa-si infrunte problemele de cuplu, desi in adancul lor isi doresc o rezolvare!

anamariame spune:

Ah, si eu sunt in general pentru o discutie foarte sincera si deschisa, insa e dificil sa o porti fara ca partenerul sa simta ca ii faci reprosuri si ca e atacat. Poate semnalele transmise subtil si inteligent sunt mai eficiente!

chatonel spune:

eu nu cred ca barbatii pot intelege subtilitatile noastre :) cel putin al meu nu le intelege, trebuie sa ii spun pe sleau ce astept de la el

chatonel spune:

anca, raspund chiar eu :) nu am sosit, asta se va intimpla de miine in doo saptamini abia

anca_nicolae spune:

si acum pe puncte.

1. ramona Draga mea, eu l-am facut pe bb3 la 37 de ani :). Apropo, nu am crezut ca tu ai peste 32 deloc... dar deloc. Inteleg perfect grija, eu la fel am fost, am si povestit aici de cateva ori, la odisee, din gandurile mele si dscutiile cu mediocul MEU frumos [off, macar acum poate intra si simpli sa spuna: medicul NOSTRU... ]. Medicul mi-a zis asa:

a) la varsta asta e un risc mai mare, dar de fapt, la orice varsta poate fertiliza un ovul mai imbatranit, si de asta apare Sd si la mame tinere...

b) daca cele 2 teste [dublu si triplu] ies bine [eu am facut doar triplul si a iesit ok] atunci, COROBORAT cu o ecografie FFFF ATENT facuta de un medic cu competenta de eco prenatala [deci nu doar medic ginecolog], se poate estima daca e risc sau nu, cu o probabilitate destul de mare. De aceea, MIE nu mi-a recomandat amnio, DESI daca as fi insistat, el ar fi facut-o [si poate alti medici s-ar fi repezit la castig material, el a fost corect]

c) cand cele 2 teste ies rau, atunci da, se recomanda amniocenteza. Ramane o intrebare, pct d)

d) te-ai gandit ce ai decide daca cineva/vreo analiza ti-ar arata ca 100% bb are probleme?

La acest pct, cel mai greu, fetele ce ti-au scris inaintea mea, au scris si ca ar pastra pe bb, indiferent de probleme, si ca nu ar fi pastrat. Decizia, la prima vedere, depinde de gandirea mamei, mai mult sau mai putin religioasa, mai mult sau mai putin concreta, cerebrala.

DAR

ce vreau eu sa adaug este urmatorul lucru [si rog pe deni si dyana sa ma ajute cu info mai corecte, din domeniu, eu scriu asa, la nivel simplist]:

sindromul down [ca si alte probleme medicale] are MULTE niveluri/forme. Exista copii cu forma ff usoara, astfel incat ei sunt 90% normali, cu viata absolut completa si naturala. Fara nici o limitare. Exista insa, si forme severe, cu incidenta pe inima, sufocari dese noaptea etc... Nu stiu exact daca analizele prenatale pot evalua si gradul de SD, dar e de intrebat. Abaterile genetice [cum ar fi trisomiile la SD] pot fi SINGULARE sau MULTIPLE, adica sa fie mai multe gene modificate. Nu stiu sigur daca amniocenteza poate arata si gradul de abatere genetica, totusi... e de intrebat.

Parerea mea, Ramona, este sa iti raspunzi tu la intrebarea de la pct d), si abia apoi sa te gandesti/programezi la amnio.

Eu recunosc ca pe mine m-ar fi daramat sa stiu "din timp" ca bb ar avea sd sever [sau alta problema] si sa decid sa "ii ofer" o viata fff grea. Daca insa as fi fost intr-o situatie de a nu putea face deloc analize si as fi nascut un bb cu probleme, l-as fi crescut, nu s-ar fi pus problema sa-l abandonez, doamne fereste. Ti-am zis, greu e cand stii "din timp" pentru ca, atunci, decizia iti va apartine DOAR tie... Eu am avut o astfel de "experienta" [nu vorbesc de sarcina pierduta tot cu daddy, inainte de bb3, ci de alta!]. Aveam pe v+t, si eram cu cineva, eram cumva pe muchie sa ma hotarasc sa raman cu el definitiv si sa pastrez sarcina... Cand, la eco iesise translucenta nucala ff mare [mult peste acel 3] si cateva zile m-am tot gandit non-stop, unde este religia, unde este realitatea, unde este "binele"... si mai ales "binele CUI"... si, la un moment dat am inteles ca eu nu pot decide, pur si simplu aveam gandirea impartita in fix 2 jumatati egale... si atunci, m-am gandit: doamne, ajuta-ma cum sa decid, da-mi un semn. Si cand m-am dus iar la medic, inca nu decisesem ce sa fac, stateam pe patul de eco si priveam tavanul, imi curgeau lacrimile pentru neputinta mea de a stii cu adevarat care este "binele", si cu coada ochiului zaresc pe medic ca ma priveste si imi spune: anca... nu te mai framanta, inima nu mai bate... si oricum, translucenta nucala crescuse si mai mult, ajunsese la 4,8mm, deci nu ar fi avut DELOC, DAR DELOC o viata "normala"... Nu a mai fost decizia mea, imi fusese luat greul... recunosc ca am simtit doar calmare, liniste, nu pot sa fiu prefacuta sa scriu aici ca am suferit ca nu mai traia bb... Nici azi nu as stii ce sa decid, privind in urma...

Dar la tine, Ramona, sunt sanse mari ca triplul test si/sau amniocenteza sa iasa bine, iti tin pumnii.

Apropo, acum mi-am amintit, stiu bine o tipa [>34 ani], prima sarcina, cu dublu si triplul f proaste [tot asa, risc mare] si amnio a iesit ok. Si si fetita, are 4 ani acum, e perfecta.

Asta se intampla pt ca masuratorile din teste TREBUIE corelate la varsta EXACTA a sarcinii, contand chiar si zile, ceea ce, uneori, nu e stiut f bine de medic, si de aceea, pot apare discrepante intre riscurile calculate si realitate.

Insa, daca triplul si amnio iti vor iesi bine, atunci vei putea sa te linistesti.

Te pup si suntem aici, langa tine.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

hahah... chato, ca sa vezi, eu am citit ca veniti miercuri, si am crezut ca e chiar azi... de aceea ma tot ofticam ca nu am citit macar ieri. Culmea, citisem postarea ta de mai inainte si m-am gandit ca poate ai raspuns din avion sau.. deja din berceni , tot nu m-am gandit vreo clipa ca e alta miercuri :)))

ok, pe langa oli si monn, pune-ma si pe mine pe lista, doar sa imi scrii pm cu cateva zile inainte, sa nu cumva sa ratez ziua :)

Ca sfat alternativ, daca esti cu bagaje multe/grele si pogo, si chiar nu ai deloc varianta cu masina [cine stie, poate noi fugim subit in vreun amor pe insula], macar vorbeste cu cineva din familie sa vina la aeroport sa va ajute la bagaje pe autobuz. Acel autobuz 783 te lasa la romana unde cobori la metrou pe tronsonul 2, deci directia berceni. Taxiurile sunt ultima varianta, recunosc, eu sunt mai calculata cu banii, dau pe taxi doar si doar si doar ca ultima varianta...

vorbim, pup.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

Acum bibelouri, amintiri, parinti...

Cine nu a pierdut parinti sau rude, din PROPRIA casa, e mai greu sa inteleaga... Eu i-am peirdut pe ambii parinti ce au trait in apartamentul in care stam noi in prezent. Dupa ce s-a dus mama, eu cu tata am facut o "selectie" fff usoara, adica am pastrat f multe, pur si simplu e iddea ca inca exista o conexiune intre sufletul celui de sus si obiectele preferate... Ma imaginam mereu ca mama sta sus si vede daca merg la gunoi cu vreun bibelou si s-ar gandi: ia uite cum "scapa" de ce nu-i place, practic scapa de mine. Apoi s-a dus si betul tata...

Dupa 1 an am facut renovare, cand, din 2 luni, cred ca 1 luna a fost doar "selectia"... De data asta mi-am zis asa:

- vreau sa reusesc o combinatie, sa ALEG ce e mai reprezentativ de la ei, dar si sa nu ma sufoc pe mine [si pe copii] cu intreg trecutul lor.

Astfel, 1 luna am scos, am GANDIT la fiecare obiect in parte, am pus stanga - dreapta. De exemplu, mama era ing chimist, avea multe carti de chimie, am pastrat Nenitescu [asta era un must have] si inca vreo 2-3 carti, restul le-am donat facukltatii de chimie. Acele bibliotecare au fost fff fericite, au trecut numele lui mama ca sa-l pomeneasca... lA fel cu cartile lui tata. La bibelorui, mi-am zis asa: aleg care sunt cat de cat dragute si pt mine si le valorizez, ici colo, in diferite pozitii, FARA a fi grupate prea multe. Am realizat ca nu atat bibeloruile ma deranjau, cu gruparea lor!!! Azi, printre niste carti, in fata, am un bibelou, in alta parte altul, e un fel de diversitate... fara ca vreun vizitator sa plece de la mine zicand: "aaa, anca are in casa bibelouri ca pe vremea lui mamaie"... Crec ca multi vizitatori nici nu le vad.

Cu macrameurile, iarasi, ele sunt "demodate" DACA stau insirate pe mobile, sub bibelorui/vaze [si eu am 3 vaze chinezesti, albe, bob de orez etc]. Eu le-am regandit, adica unul e sub monitor, altul e sub niste carti, dar asa, ici colo, fara a sari in ochi, fara a le arunca, fara a ma sufoca, si chiar dandu-le o utilitate.

In acest fel, ma simt impacata. Insa, din 2006 [de la renovare] si pana azi, 2012, tot nu am terminat. Inca mai am vreo 3 zone cu carti manuscrise ale lui tata, era pe punctul de a scoate o carte, si nu am reusit sa ma mobilizez sa intru in ele. Pe de o parte e MUNCA MULTA sa le organizez si sa vad daca ce scrie acolo mai e de actualitate [e vorba de cibernetica si aplicatiile ei in sistemul macroeconomic], pe de alta parte mi-ar pare rau sa le dic la maculatura fara a mai sta sa le rasfoiesc... Nu stiu...

Floric, incearca si tu sa aplici tehnica "ici colo", roag-o pe mama ta sa isi aleaga niste preferinte ca sa le "valorizati" impreuna, si .. in timp.. poate va mutati la casa voastra.. cine stie :).

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

anca_nicolae spune:

Bianca

imi amintesc ca la vremea "portretelor", cand te-am descris pe tine, am pomenit de o tristete in privire, dar nu tristeste de disperare/suferinta, ci mai degraba la granita cu auto-inchiderea sufleteasca, evitarea aprofundarii/escaladarii unei probleme delicate.

Azi, citind, am inteles de unde venea acea impresie a mea de tristete.

Acum, sa raspund si eu, cat pot [stiu..., parca si vad pe cineva cum zice ca nu e locul meu in astfel de subiecte de cuplu.. ], "dar totusi" scriu :).

La voi a fost foarte intensa perioada de dinainte de copil. Un fel de viata mai putin compatibila cu "viata TIHNITA de familisti". De aceea, venirea puiului v-a dat peste cap. Pe amandoi, INSA, la tine, asta nu s-a intamplat cu regret ff mare, pentru ca majoritatea femeilor devin instant mame cand au puiul in brate, indiferent ce ar fi facut anii dinainte. La barbati insa.... nu exista o astfel de majoritate, aici e un pic de loterie, la unii se naste feriicrea si instinctul iute, si el va prima, astfel barbatul devine focusta [si mutumit cu aceasta focusare] unilaterla pe casa, familie. La alti barbati insa... se intampla mai greu. La altii, sentimentul de tata apare relativ ok, dar in defavoarea partenerei... Iar la altii, nu apare mai nimic .

In cazul vostru, de-a lungul timpului, m-au frapat cateva chestii, si nasica lui bb3 e martora cand i-am zis, cred ca de cel putin 1 an inainte, de ceea ce ne-ai scris tu zilele astea, pentru ca am vorbit cu ea, atunci, despre tine. Stiu ca i-am zis ca simt o strangere de inima cand te priveam [desi parca te-am vazut doar 1 data in Herastrau], o strangere legata de sufletul tau. Asta o chestie. Apoi, o data, ne-ai zis tu, printre randuri, ca ajungi des in parc, dar in doi, si prea rar, in trei. Cred ca acea postare nici nu era aparent negativa, aparent era legata de cat de des ducem copiii in parc, dar acele cuvinte, "prea rar", le-am vazut si nu le-am putut uita... Si o alta chestie, am observat ca de majoritate adatilor povestesti ce gandesti tu legatd e Vladimir sau alte info, dar nu ce ganditi VOI.

Asta e ceea ce am observat.

Acum, eu cred ca voi v-ati "intalnit" in stadiul de studenti, si cumva, Robert a ramas inca la acel stadiu. Nu cred ca este vorba de profesia ta, de cocos, el este prea NONCONFORMIST ca sa vrea sa fie stilul CLASIC de cocos in familie, nuuu. Cu meseria lui, nu da doi bani pe aparente sau regulile societatii. Este, in mare, un spirit liber. Doar ca... nu-si mai gaseste locul langa voi, simte ca tu iti esti autosuficienta [ca decizii legate de Vladimir, si poate si ca altele]. Chiar si eu, recunosc, am avut sentimentul ca la orice intrebare pusa de cineva tu ai venit cu un raspuns PRMOMPT SI PROFESIONIST. Cumva, prea profesionist. Adica, eram uimita cum de stii atatea in atatea domenii. De aici, de multe ori mi-a venit intrbearea: oare e ceva ce Bianca nu stie? Dar nu asta e grav, ci urmatoarea intrebare care imi venea: si oare.. mai este ceva care sa o impresioneze????

eee, aceasta intrebare, cred eu, sta la baza instrainarii lui robert de tine. Nu de Vladimir, ci doar de tine.

Poate acum ar trebui sa iti amintesti cum erati cand erati "studenti" [student fiind stadiul persoanei vaostre, nu varsta in sine]. Sa stai tu sa te gabndesti, sa derulezi in gand, ce faceati si mai ales, cum reactyionai tu fata de el, fata de ce gandea el, ce il bucura pe el la tine... Poate erai mai putin "profesionista/tehnica", mai putin organizata, calculata, poate erai mai "aiurita", nu stiu...

Oricum, rerposurile NU folosesc niciodata la nimic. Daca cineva nu e fericit, un repros nu-l va face sa se simta brusc mai fericit, doar asa, ca a fost tras de maneca...

Cineva [parca mon] te-a intrebat daca SIMTI ca Robert e dispus sa se elibereze si mai mult sau totusi, ar vrea sa va reapropiati... Si eu te sfatuiesc sa te intrebi asta. Daca simti ca inca Robert pe tine te iubeste, atunci inca puteti sa va remodelati. Iti tin pumnii Bia, sper sa iti vad ochii mai veseli, mai calzi, mai fericiti.

Cu drag,
anca.

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Ilinca_M. spune:

Interesante subiectele, triste, dar interesante. Relatarile despre doctori ticalosi m-au umplut de indignare: anaan, dodo, pisigri- poate stiti ca si aici pe forum exista un topic "doctori de care sa te feresti", eu in locul vostru as scrie cu lux de amanunte ce vi s-a intamplat si cu NUMELE ticalosilor, macar altii sa-i evite de acum inainte!!
Cuscra, n-am vrut sa te supar, tu ai pomenit de comoditatea ta in postarea la care am raspuns, altfel nu foloseam si eu termenul. Cum s-au purta aia la Urgente e groaznic!! Ce oameni sunt aia?! Sa se comporte asa cu un copil mic ranit? Si pe noi ne-au intrebat daca avem certificatul de nastere, atat am zis:"d'apoi la ce ne-am speriat nu ne-am gandit..." ca asistenta a si zis:"ei, nu-i nimic, dati buletinul dvs, e destul" nici macar n-a pomenit sa-l aducem ulterior...Iar de dr ce sa spun...Phiphi cand am intrat si a vazut atatia oameni in halate si masa aia a inceput sa faca urat de tot, biata...no si? Io si dr vorbeam tare sa ne auzim de ea, sa-i explic ce s-a intamplat apoi am purces 4 oameni s-o tinem intinsa pe masa (io, huzband, o asistenta si un infirmier:)) in timp ce dr. ii facea conversatie:"si, cum te cheama, fetitza dragutza? Sophiaaa?(raspundeam eu:)) Asa o cheama si pe nepotica mea! Imediat suntem gata, nu mai plange, trebuie sa te coasem sa nu-ti ramana cicatrice, ca tu esti fetitza, trebuie sa fii frumoasa" si tot asa:)) Si avea si spirit de observatie, il intreaba pe huzband:"dar dvs sunteti bolnav? Sunteti tare palid...sau v-ati speriat?" (huzband era inainte de pneumonie, saracu')
Dar iti spun drept ca de-mi ziceau ce ti-au zis tie ("nu ma uit pana nu-l calmati") eu nici n-as fi inteles "mesajul"! Sa nu mai vorbesc ca din 3 dati cand am fost la urgente de 2 ori nici n-am avut vreun leu prin buzunare...certificat de nastere nici atat.Noroc ca numai 1 data a fost mai grav (cu arcada) si noroc ca totusi la noi doctorii si asistentele de la Urgente sunt chiar ok, cu mici uscaturi, desigur.
Azi mi-a povestit si o colega, care e pe maternitate inca (si-a prelungit un an) ce-a patit in februarie cu copilul cel mic (doi ani jumate): cica a facut febra f. mare, au fost la spital, i-au internat, scazut febra, internat...si singurul simpom ramas a fost ca baiatul dormea intr-una, cica s-a culcat intr-o zi la 17 si nu se mai trezea, in 3 zile a fost treaz 2 ore...si aia pe acolo ziceau ca asa e in convalescenta!! (il diagnosticasera cu laringita, pneumonie, care cum). Pana n-au mai suportat si au mers la Tg. Mures si cica avea encefalita! Mai auzit-ati de asa ceva? Asa spaima a bagat in mine!!!
Oricum am avut o zi groaznica dar nu mai am energie sa povestesc. Am suparat-o rau si pe Phiphi dimineata (si ea pe mine, dar eu am avut remuscari ca "ne-am certat")
Cam asa despre boli, la bolile sufletesti cum e cea a Biancai nu mai am putere sa ma bag...Dar Bianca, nu te lasa pana nu lamuresti lucrurile, mai ales cat mai sunt sperante...ca sunteti un cuplu foarte mishto si o familie super reusita!

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

pisigri spune:

Cu riscul de a supara lumea, eu nu sunt de acord cu voi...adicatelea cu anca si cu anamariame...
Sa tratezi cu indiferenta un om care s-ar putea deja sa sufere de complexe de inferioritate mi se pare ...riscant.

Anca, eu stiu ca probabil am inteles si interpretat gresit ce ai vrut tu sa transmiti - am eu acest obicei - da' pe mine m-a scos din pepeni ce ai scris tu acolo de Bianca si relatia ei . Si ce ai discutat cu nasha despre ea. O treime din afirmatiile tale mi se par jignitoare la adresa ei, o treime la adresa lui Robert, si jumatate din ultima treime desconsidera relatia dintre ei. Parerea mea...!





http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)