Valoarea fiecaruia din noi

Alizee spune:

F interesanta dezbatere !

Aqai, nu esti singura cu atatea intrebari despre tine insati. Ajungem la batranete si tot ne intrebam si ne certam pe / cu noi insene.

Mi-a placut sfatul terapeutului lui Maru : iubeste-te si iarta-te asa cum o faci cu propriul tau copil. Dupa parerea mea, este cel mai practic sfat.

Eu nu iert decat reaua-vointa, la ceilalti. Atunci, de ce sa nu imi iert mie insami greselile din nestiinta ? Mai degraba, invat din ele.

Nimeni nu este perfect, toti gresesc, toti au nelinisti si regrete.

Astia suntem noi, oamenii.





allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

maru spune:

Eu nu sunt la varsta downsize-ului ori downshiftului.
Am venit aici acum 6 ani, sunt intr-o perioada de maxim, muncesc cat de mult pot ca sa imi fac un nume, o reputatie, invat cat demult pot, imi valorific timpul cu atentie la secunde.
Fac sport, merg la concerte simfonice, imi creez propriile bijuterii.
Fac ore de sofat cu Andrei, sunt continuu langa el, il invat sa lucreze CMS, profit de timpul care il mai am cu el pana pleaca la universitate.
Si cam atat, pentru ca partenerul meu nu m-a considerat worthy de atentie pentru cativa ani. Acum m-ar vrea, dar a zburat puiul cu ata (trebuie inca sa determin daca sunt puiul ori ata, lol)

Dar,revenind, sunt cu motoarele in plina forta, sunt anii in care pot face orice imi pun mintea, o sa am timp sa las motoarele mai moale dupa 60/70 de ani.
Acum trebuie sa traiesc viata!

Nu cumpar decat necesarul, mancam putin si bun, freezerul meu nu are decat rar carne, mai mult legume. Prefer sa merg la un concert bun decat sa merg la cumparaturi. Ma imbrac elegant tot timpul, pentru ca nu stiu cat timp am sa mai pot purta fusta scurta, cizme lungi fara sa atrag comentarii negative.

Cu toate astea, nu sunt suficient de buna pentru mine, nu simt sa am valoarea pe care altii cred ca o am!
Acum de ex am o mare problema, unul din cercetatorii cu care lucrez imi cere parerea constant. Eu habar nu am statistica, nu la nivelul ala, nu stiu nimic despre subiectul cercetarii lui, i-am spus si lui asta, dar el considera ca eu am capacitatea sa citesc, evaluez, si fac o parere despre...
Mi-i frica sa imi expun parerea de frica sa nu realizeze ca sunt un mare zero!

nelia spune:

Nu stiu ce de downsize-ul, dar cred ca nu exista o virsta pentru downshifting. Preiau denumirea in engleza pentru ca nu stiu cum as putea sa-l traduc in romaneste.

Pentru mine acest stil de viata nu inseamna a nu fi activ, a nu fi implicat, a nu face lucruri, dimpotriva. Inseamna a te lua pe tine insuti, a vedea cine esti si a te axa pe ceea ce e important pentru tine si cei dragi tie. Inseamna a te dezvolta personal si a avea grija de relatiile pe care le dezvolti... Pare simplu, dar de fapt e foarte-foarte greu pentru cineva care e obisnuit sa fie mereu cel care e asteptat sa fie, chiar de el insusi.

Si cum dezvoltarea personala tine de ceea ce este fiecare, si acest stil de viata este foarte personalizat.

Adela99, mi-a placut mesajul tau... si eu cred ca valoarea fiecaruia sau felul in care o percepem si ne percep este strins legata de felul in care ne iubim in primul rind si stima pentru noi insine...

Cornelia

Aqai spune:

Foarte interesnat sa citesc parerile voastre, multumesc! Sa incerc sa scriu pe rand catva ganduri.

Michelle, eu pot sa inteleg cu mintea ce spui tu, fiindca am cunoscut oameni asemenea tie, care sunt impliniti prin Dumnezeu. Eu nu stiu daca asta e drumul meu, sau daca in varianta asta. Kariasa simt si eu ca fiecare avem drumul nostru si ca trebuie sa ni-l gasim. Dar viata ne mai rataceste cateodata :)

Am citit si eu Ecleziastul (cu limitarile mele de necititor de si neinitiat in biblie) insa nu pot sa spun cu mana pe inima ca totul e desertaciune... multe da, dar nu toate. Dar poate e o idee buna sa recitesc.

Nelia, interesant Downshiftingul, nu auzisem de curent pana acum. Insa la prima vedere (acuma o a aprofundez zilele care urmeaza) e o cale de a te impaca cu lumea mai mult decat cu sinele. Da' repet ca am citit in graba. Nu pricep ce legatura are top managementul in concept, insa sunt de acord cu multe din cele spuse. Faptul ca trebuie sa dam o dimensiune spirituala existentei, sa ne dedicam timp, sa dedicam timp oamenilor din viata noastra, sa traim dincolo de materialism pur - sunt de acord. Cred ca sunt niste concepte pe care multe de aici (din aceasta discutie) din cum v-am perceput eu pana acum - le practicam.

Daca ma gandesc bine, tinta mea a fost una materiala pana in momentul in care am ajuns dinclo de linia in care sa asigur o "siguranta" (cum suna :)))) financiara familiei mele. Dupa aceea, ce am facut am facut din pasiuen si dorinta de a invata. De destule ori mi s-a atras atentia ca sunt exploatata (in sensul de recomensata prea putin pentru ceea ce faceam) insa pentru mine a fost important... the ride. experientele. Oamenii mai ales. Ce am invatat si ce am dus mai departe cu mine. In rest, daca aveam bani pe card sa-mi permit escapadele la magzinul favorit de imbracaminte si parfumuri, totul era ok. Nu planuiesc sa fac mari averi in viata, dar nici sa duc una de privatiuni.

Uite, am retinut din articol ca vestul ar fi mai propice pentru un astfel de mod de viata. Se poate. Dar privind in jurul meu nu stiu cat e delasare (ajunge cat castiga unul dintre membrii familiei si nu trebuie sa-mi bat capul - aici completat cu felul in care vad ca isi petrec timpul oamenii in astfel de situatii), cat inconstienta (citesc des in presa despre amenintarea asupra femeilor din cnd ca odata cu pierderea sotului pierd 2 lucruri - iubirea si siguranta financiara fiindca multe nu lucreaza) si cat cu adevarat dedicarea timpului pentru redescoperirea sinelui.

o sa revin la idee. Ca si concept, are parti la care ader si parti la care nu. Nu ma omorati, da mie imi plac rochiile si parfumurile mele, ca sa glumim putin, da?

Mai scriu maine, sunt multe idei aici la care vreau sa ma opresc. Acum ma intorc la lectura domnului Peck, drumul catre tine insuti. E o carte care imi prinde bine acum:)

O seara buna va doresc

PS: inca una si ma duc:). Vivi, da, stiu. Asa cum era de asteptat, reactia a fost confirmarea (inca o data) ca cei care te iubesc cu adevarat stau langa tine si te sprijina si te para pana in panzele albe si cand o faci lata






Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

nelia spune:

Aqai, tocmai de aceea spuneam ca e personalizata calea. Daca asta te face sa te simti bine, atunci muncesti si ti le iei. Ideea este ca nu muncesti pentru altceva de care nu ai nevoie numai pentru ca lumea in jurul tau are sau pentru ca se cere de la tine sa o faci, iar tu nu te regasesti in asta. Strictul tau necesar ca sa te simti bine include si acele rochii si parfumuri... eu asa vad chestiunea.

Cornelia

inbox spune:

Aqai, ma bucur ca-ti place cartea, eu de cand cu subiectul Selenei o recitesc ( este a treia oara cred) , dar imi prinde bine de fiecare data!

Lumea mea

Mik spune:

In prima parte nu ma bag sa-ti rapund, eu am plecat tinara din Ro acum 20 de ani si nu me regasesc un prima parte.

Insa asta (partea bolduita) e un mare plus pentru tine : ai ceea ce se numeste bun-simt practic si e mare lucru.

Mik spune:

Valoarea vine din sine si vine data si constatata de ceilalti.
Nu e tot timpul aceeasi muzica din ambele parti, insa trebuie ca sa fie audibile amindoua si oarecum sincronizate.
E adevarat, ca "ceilalti" nu sunt sitematic o singura voce, dar poate ca e bine sa ma fac ca aud numai ceea ce imi place.

rrox3 spune:

Maru citindu-te, vad pe de o parte o femeie curajoasa, realista, puternica si pe de alta parte o fetita ghemuita de teama ca va fi desconspirata si toti vor afla cat de putin valoreaza. Credinta fetitei ca va face un pas gresit si va urma dezastrul te urmareste de multi ani si probabil stii de unde vine. E o fetita care a trebuit sa munceasca, sa se califice, pentru acceptare si ea are nevoie de iubirea ta, iubirea despre care iti povesteste terapauta, iubirea neconditionata.

AgnesLuca spune:

Citesc subiectul asta de la inceput dar nu am apucat pina acum sa scriu.
La intrebarea initiala in afara acceptarii de sine conteaza, din punctul meu de vedere ceea ce in germana se numeste "Selbstwirksamkeit", nu ma incumet sa traduc in RO ca nu gasesc cuvintul potrivit, in engleza cica-i zice "self-efficacy", nu stiu daca este egal cu ceea ce Roxana numea "compententa"; termenul asa cum il inteleg eu s-ar descrie prin "a pune ceva in miscare prin forte proprii" si nu i-as zice competenta pentru ca ma duce mai degraba la ideea de "a face ceva bine" si nu despre asta-i vorba. Si cred ca cel mai important nu este neaparat de a fi "self-effective", ci conteaza in primul rind de a te crede asa.
Apoi pentru a te simti bine in pielea ta cred ca mai conteaza sa poti iesi din ea si sa intri in relatie cu altii (oameni, dar si natura, animale ).

Citind ce a scris nelia si mie mi-a venit in minte ca ma identific cu Baloo

Referitor la "greseala", ce ma ajuta pe mine este semnificatia pe care o dau evenimentelor din viata mea, indiferent ca sunt pozitive sau negative, atita vreme cit pot sa le dau un sens ma simt ok cu mine. Atunci cind nu am mai putut sa deslusesc sensul, am stiut ca trebuie sa schimb ceva in viata mea.
(Ulterior am aflat ca exista si o ramura a psihologiei numita psihologie narativa care se ocupa cu asta )